1,953 matches
-
observate (aveam să aflu mult mai târziu) locurile și chipurile pe care, inconștient, le situăm deja în trecut. Da, o priveam de la o înălțime iluzorie, din viitorul spre care tindeau toate forțele mele tinerești. Ea mergea prin apă cu nepăsarea visătoare a unei adolescente. Cartea ei, deschisă, rămăsese în iarbă, sub sălcii. Am revăzut brusc, într-o singură licărire de lumină, întreaga viață a Charlottei. Parcă era un șir palpitant de imagini: Franța de la începutul secolului, Siberia, deșertul și, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îndoielii, ai intrat În sufletu-mi cezar - O, nu, nu! Ce-mi pasă mie de-i îndreptățit Ce fac sau ce nu fac, ce zic sau nu zic, Eu sânt căci sânt și voi pentru că voi. De unde ai venit, suflare visătoare, Din Orient, ca s-atingi fruntea mea, Din acei popoli adormiți în pace Etern-n lințolul înțelepciunei lor? Gândesc, gândesc, la fapte-n veci n-ajung! O, suflete de fier, vărsați în mine Ura cea oarbă a tăriei voastre. Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet Sufletu-mi nemîngîiet Întristând adânc, de moarte! De ce taci când fermecată Eu spre tine [mă] întorn.... Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată? (ea rămîne-n luina lunei și-și despletește visătoare părul; cornul sună mai aproape; s-aude un glas rugător ) [BOGDAN] Verena! [VERENA] A! [BOGDAN] Verena! [VERENA] O, dulce, dulce glas... Să nu răspund nimica, să văd ce va mai zice... [BOGDAN] O! n-asculta de mine căci nu am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ca un suflet fără parte, Mai departe, mai departe, Mai încet, [tot] mai încet. (cornul tace) De ce taci când, fermecată, Eu spre tine mă întorn? Mai suna-vei dulce corn Pentru mine vreodată? (Ea rămîne-n lumina lunii și-și despletește visătoare părul; S-aude un glas sub fereastă, încet) {EminescuOpVIII 102} GLASUL Anna! [ANNA] (speriată) A, m-a chemat pe mine.... să strig pe mama. GLASUL Anna! (Sună cornul de-aproape, însă încet) [ANNA] Mi s-a părut... E cornul... Își
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
când, pe vremea lui Ștefan, D-zeu să-l pomenească, turcii luase Chilia și Cetatea Albă. Ai privit și tu prea adânc în ochii sărmanei mele fete... dar, în orce caz, mai bine e să fie nevasta ta, a unui visător, decât țiitoarea unui desfrânat... căci nu mă îndoiesc... el va urmări și se va folosi de cel întîi prilej ca să puie mâna pe ea... s-o răpească. O! însă or fi și făcut socoteala fără mine... nu știe că leul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cuibul lui de stînci!... MAIO Mira! Ea... O, arhanghel frumos al cerului... tu ești aceea ce visezi asupra mărei... tu!... O, cine a știut! Și eu săpam pieirea ta... Tot bolnavă e, părinte ARB[ORE] Bolnavă... adică palidă ca peretele... visătoare... mai știu eu cîte-i lipsesc? Eu n-o pot înțelege... Eu, care n-am văzut decât ochii plini de groază și roșii a dușmanilor murinzi în războaie, nu pot să-nțeleg ochii ei cei înfundați și plânși... Eu, care n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe strade......... și acea față vânătă semăna cu a mea... și acel om mort... acel om mort eram eu... (Aceste trei părți trebuie dezvoltate cu măiestrie, ca să facă efect) 2255 [Descriere] Ce vrei? Sunt visător. Aveam un frate. Amândoi eram visători... amândoi visam, el mărirea unui Cezar - se rătăcea pe insulele necunoscute // decât de inimaginațiunea [sa] - făcea împărății între sălbatecii Americei, a căror împărat era el - împărțea aur la locuitorii pământului și avea viață vecinică ca împărații din basme - Într-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
insulele necunoscute // decât de inimaginațiunea [sa] - făcea împărății între sălbatecii Americei, a căror împărat era el - împărțea aur la locuitorii pământului și avea viață vecinică ca împărații din basme - Într-o zi frate-meu dispăru... Eu îl căutam nebun și visător, căci îmi lipsea o parte din sufletul meu - dodată aud un vuiet prin popor, ridic ochii și văd în cocie de aur cu 12 cai pe un Domn cu barba lungă și neagră ca {EminescuOpVIII 247} un codru și sub
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă, de-a lung, e un trunchi răsturnat și putred care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visători. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală) MUREȘANU Se zbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ferestre mici cu zăbrele, cu muri parte risipiți cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. Avanscena o cuprinde de-a curmezișul un trunchi răsturnat, putred, pe care M[ureșanu] șade visători. De tot în fund codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta se scoală M[ureșanu]). [MUREȘANU] Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
corpuri albe haină, de diamantină brumă Să scânteie în umbră, să spânzure feeric, Treceți încet pin aer călcând pe întuneric. (el se uită pe mare) Din insule bogate, sfâșiind apa, iese O luntre cu vintrele ce spânzură, sumese. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos, În ape... Iar pin crenge de-un verde-adînc de jale S-oglindă-n ap-albastră de aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în ochii tăi cei negri Eu privirea să mi-o pierd. Să-mi [pun] gura la ureche Și să-ți spun că te iubesc, Că de drag ce-mi ești, copile, Eu din ochi te prăpădesc. (ONDINA și-a lăsat visătoare capul pe spate pe umărul lui DELFIN, care o sărută ) {EminescuOpVIII 283} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții[lor]... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-a ei plisc în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al lumei mire L-au cătat și l-au găsit Când le-a dat de știre Dulcea stea de diamant Plină de iubire Ce vedea pe-al ei amant În al lumei mire POESIS În hăină de imagini cu fruntea visătoare Apar în fața lumei zâmbind cu întristare; Când veselă, când tristă, dar totdeuna jună, {EminescuOpVIII 291} Zâmbirea mea atrage, cântarea mea adună Mulțimea curioasă - ce o răpesc în cer, În visuri fără margini, în raiuri de mister; Și azi ridic palatul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mării-l trag, Pe fruntea-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cumcă este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră lăsîndu-se în jos... În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc, de jale, S-oglindă-n ap-albastră mari de-aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare, atunci o chem din lună {EminescuOpVIII 309} Pe acea parte-iubită a chiar ființei mele Și ca să-mi vie-o roagă unde [și] vânturi, stele. Ș-atunci prin nouri vine ca o rază de soare, Atinge a mea frunte senină, visătoare, Și se preface-n chipul ce l-am visat mereu Ș-o recunosc că-i partea a sufletului meu, Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, Căci inima-mi o cheamă, gîndirea-mi o dezmiardă; E o făptură-aievea, e gând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cronicelor colbăite ale tată-meu... Vezi tu... acea viață mi-ar plăcea... Aceste visuri cari fierb în capul meu cel mic... le poate cugeta o femeie... un înger, ba! De-aceea eu vreau să fiu mai bine o copilă nebună, visătoare, de nimica, cum sunt... decât un înger condamnat la fericire... când mie-mi place durerea... de n-o am, mi-o fac acea durere... îmi place să simt, să visez... să iubesc... în fine... îmi place să fiu femeie. [ȘTEFAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Stăpâna noastră, alegîndu-l E-al ei cu inima și gândul. MARIA Zărit-ai în lume pe-al meu iubit, Seninule soare? El singur în munte e rătăcit, De chinul iubirei amar muncit, De frig poate moare! Eu am un iubit, visătorilor brazi! Pădure înaltă! Pierdut pentru mine el este azi Și glasul lui blând și al lui obraz Și toate deolaltă. O brazi cu-apărare, o soare blând, Țineți-l cu viață! Vă aibă prieteni în codru stând, Căci altfel, de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și s-aude Maria) MARIA Lumină de soare, am un iubit. Văzutu-l-ai oare? El singur în munte e dus, rătăcit, Și poate de chinul iubirei muncit, De frig poate moare! {EminescuOpVIII 415} Eu am iubit, o, tu codru măreț, Păduri visătoare! Pierdut-am, ah, glasu-i și ochiul isteț, El a pierit, s-a dus, îndrăzneț, În lumea lui mare. Eu am iubit, visătorilor brazi, Tu codrule verde Pierdut pentru ochii-mi e blândul obraz Și glasul iubit eu nu-l aud
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de chinul iubirei muncit, De frig poate moare! {EminescuOpVIII 415} Eu am iubit, o, tu codru măreț, Păduri visătoare! Pierdut-am, ah, glasu-i și ochiul isteț, El a pierit, s-a dus, îndrăzneț, În lumea lui mare. Eu am iubit, visătorilor brazi, Tu codrule verde Pierdut pentru ochii-mi e blândul obraz Și glasul iubit eu nu-l aud azi, În lume se pierde. Eu am un iubit, visătorilor brazi, Pădure măreață. Și glasul lui dulce eu nu-l aud azi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pierit, s-a dus, îndrăzneț, În lumea lui mare. Eu am iubit, visătorilor brazi, Tu codrule verde Pierdut pentru ochii-mi e blândul obraz Și glasul iubit eu nu-l aud azi, În lume se pierde. Eu am un iubit, visătorilor brazi, Pădure măreață. Și glasul lui dulce eu nu-l aud azi, Pieri pentru mine iubitul obraz, Iubita sa față. Voi brazi cu-apărare, tu soare iubit, Țineți-l cu bine, Priviți ca prieteni pe cel părăsit, Să nu îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toată coloarea sa aspră mărginătatea stadiului (nostru) acestuia. Simțirea lirică va devina într-adevăr cum să (reprezinte) deie pe Romeo cel arzând de amor, cel poetic, cel disprețuitor de moarte; cu greu însă va putea să reprezinte pe Romeo cel visător, cel coprins de {EminescuOpXIV 262} o pasiune molatecă (schwachlich), cel ostenit de viață, cel rece și cald totodată, cel retorizînd, spre-a putea apoi face ca cel dintâi să se nască din cel de-al doilea. Din cele zise rezultă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
hanâma, cadâna), care fuma în serai opium sau hașiș. Folosind clișee desuete, Dimitrie Bolintineanu (Florile Bosforului, 1851-1857) a descris hanâma fumând din narghilea, pe vremea când poetul trăia în exil la Istanbul : Colo, fumând tăcută, o tânără hanâmă Se pleacă visătoare pe mica-i albă mână, Iar rumena-i guriță ca fragul pârguit, Din narghelea essală un fum îmbălsămit. Sau Dar frumoasa esilată Fuma dintr’o narghilea Și gurița-i purpurată C’un parfum de flori ce-nbată Fumu-n aer răspândea (263
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
după asemănarea lor, turnînd-o oarecum în forma civilizațiunii lor, trebuie să dispară ca acele vechi triburi ale lumii nouă cari n-au lăsat în urmă-le nici o urmă de existență. S-ar părea că numai pentru a face 'n ciuda visătorilor de la Dunărea de Jos grecii nu vor să fie absorbiți de coloniile de cuțovlahi stabilite în mijlocul lor. Cată îndealtmintrelea să fim drepți față cu spiritul ce animă aceste colonii. Nu numai că n-au avut niciodată de gând să constituie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a profana și pângări un ideal frumos, o idee patriotică și măreață, care desigur pentru moment e respinsă de toți oamenii politici și chiar de patrioții înțelepți, dar care are dreptul să doarmă tainică și liniștită în cugetul câtorva nobili visători. A o lua cu brutalitate din casta ei locuință și a o da pe mâna oficialilor este tot atâta ca și cum ai tîrî o vergină în saturnalele curtizanilor. Altă consecință este: de a reprezinta poporul român ca un popor revoluționar, neliniștit
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un pic mâhnită. ― Maria, am de multe ori senzația că în tine trăiesc două sau poate chiar mai multe ființe... Ochii femeii se rotunjiră a mirare. Gândurile îi fugeau nebunește și, pentru o clipă, se temu chiar de violență. Privirea visătoare a lui Rim o liniști însă imediat. ― Câteodată ești tot ceea ce și-ar putea dori un bărbat normal... ― Normal? ― Da. Unul care să nu fie legat de... datorii. ― Iar alteori? ― Alteori ești misterioasă și mi se pare că în spatele acestor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]