1,136 matches
-
uscîndu-se după primele inflorescențe; uneori, rodeau: plozi rămași În poalele unor mame prea june și nepregătite să crească un om, nici ele nu crescuseră destul, unele erau Încă niște copile. Fetele, tot mai multe, nu vroiau să ajungă În ghiveciul visat cîndva de mamele și bunicele lor, nici măcar o seră nu le mai era destul, creșteau și din asfalt. CÎmpiile cu poteci de bitum erau pline de automobile, de motociclete călărite de o mulțime de Thomași, armăsari pe două roți, focoși
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
întreține somnul lui Dumnezeu în speranța de a ne menține și pe noi, oamenii, în viață, în lumea visată de Supremul Visător. Omul, ca autor, are temporar șansa de a-l imita pe Dumnezeu, visându-și personajele, dar se vede visat el însuși de ele și devine în chip tragic conștient de propria inconsistență onirică. Se poate vedea, așadar, fie și numai din Niebla (cf. mai ales cap. XXI) cât de mult i-a fost îndatorat Jorge Luis Borges „bascului absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
celelalte ființe fictive. — Și dacă te visez iar? — Nu poți visa de două ori același vis. Cel pe care dumneavoastră l-ați visa iar și-ați crede că sunt eu ar fi altul. Și-acum, acum când sunteți adormit și visați și când recunoașteți că dormiți și că eu sunt un vis, iar eu recunosc că așa sunt, acum vă spun încă o dată ceea ce v-a iritat atât de mult când v-am spus-o data trecută: luați aminte, iubite don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mult decât un pretext pentru ca istoria mea și alte istorii ca a mea să colinde prin lume. Iar apoi, când dumneavoastră veți muri de-a binelea, noi vă vom purta sufletul. Nu, nu, nu vă tulburați, căci, deși dormiți și visați, sunteți încă viu. Și-acum, adio! Și s-a risipit în ceața neagră. Am visat apoi că muream și-n chiar clipa când visam că-mi dădeam duhul, m-am trezit cu un fel de apăsare în piept. Iată istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din Fuenterrabía, la clopotul Fuenterrabía, care spune: Dacă nu mă-ntorci în Spania, Doamne,-n bunătatea ta, dacă nu mă culci într-însa, fie după voia ta! Ca în cer și pe pământuri sus pe munte și-n ocean, Fuenterrabíe visată, clopotul ți-l aud iar. Jaizquibel-ul plânge acolo - măturat de uragan - din rărunchii-adânci ai Spaniei simt în mine cum te zbați. Tu, oglindă, Bidasoa, curgi pierzându-te-n ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Tată, trezește-te, te așteaptă câinele, Sunt treaz, vin acum, răspunse Cipriano Algor, dar imediat regretă că rostise ultimele cuvinte, era pueril, aproape ridicol, un bărbat de vârsta lui se agita ca un copil căruia i s-a adus jucăria visată, când știm cu toții, că, în locuri ca acesta, un câine e dimpotrivă cu atât mai apreciat cu cât își dovedește mai clar utilitatea practică, virtute de care n-au nevoie jucăriile, cât privește visele, dacă e vorba de împlinirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să fie singur în timpul serioasei operații de scoatere a cenușii și a statuetelor din groapă, ca un copil care, în liniștea nopții, tremurând de frică și de emoție, înaintează pe pipăite pe coridorul întunecat să descopere ce jucării și daruri visate i-au fost puse în pantof. Cipriano Algor se încălță, deschise ușa bucătăriei și ieși. Frunzișul compact al dudului negru reținea cu fermitate noaptea, nu-i va da drumul prea curând, prima rază a zorilor va mai întârzia cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
copiezi, și tot ce nu e normal e cel puțin suspect de anormalitate. Marta, care până atunci nu participase la discuție, îi ceru tatălui, Citește ce-ai scris. Cipriano Algor netezi hârtia pe masă și începu să citească, Fiți îndrăzneți, visați. Își privi fiica și ginerele, și cum ei nu păreau dispuși să comenteze, continuă, Trăiți cutezanța de a visa, asta e o variantă a primeia, și acum vin altele, unu, deveniți operaționali, doi, fără a ieși din casă mările sudului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
inima Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Ce-o fi făcut acolo amândouă, ce i-o fi spus menitoarea și solomonarița aceea, ce vrăji i-o fi făcut, ce descântece o fi învățat-o, că Sița a rămas grea cu unul dintre visați. Chiar acolo, în inima Ghiolul Negruui, a ieșit acela din visul Siței, a întins mâna spre ea, a tras-o spre el pe luciul apei și a prins a o strânge în brațe. Era un ins lungan, într-un pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Bărbosul se sprijini cu o mână de bancă, privind concentrat șoșonii de spital ai lui Chiosea. - Experimentul continuă, șopti bărbosul, ca și cum le-ar fi vorbit șoșonilor. Tu, Aulius Chiosea, vei scăpa. Joia viitoare vei fi în avionul pentru Sudica mult visată. Unde lianele atârnă cu visele în coadă. Împreună cu Iulius Tomnea, așa cum prevăd instrucțiunile. Ți se va pierde urma. Ca și cum n-ai fi avut necazuri niciodată. O simplă poveste dintr-un vis rău. Iar tu - arătă spre Verginel - vei intra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mi-a mulțumit, și-a cerut iertare si a dispărut. Duminică noaptea, al șaptelea cap mia spus: „ai învins! Felicitări”! (toate celelalte se transformaseră în solzi). Mi-a dăruit un clopoțel fermecat și a plecat. De atunci, nu lam mai visat. Dialog cu luna Notă: Pe 19 martie, 2011, Luna se va afla la cea mai mică distanță față de Pământ din 1992 încoace, de numai 356.578 de km și se vor produce cutremure... (sursă internet) N-am închis un ochi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-și facă griji pentru starea de ebrietate a prietenului ei. Davey și Jenna erau prea absorbiți unul de celălalt. Îndrăgostiți peste poate, se atingeau mereu, voind parcă să-și demonstreze că celălalt era o ființă reală, nu vreun ideal mult visat. Însă Patrick e puțin mai rezervat. Mi-ar fi plăcut să fie și el tandru în public, dar era extraordinar când eram singuri, așa că nu credeam că am vreun drept să mă plâng. Nu puteam să-mi imaginez altă pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
leagăne pentru copii, trambuline. Cele jucate. În urma lor, placente uriașe cu ființe nesigure se rostogoleau, așteptându-și întruparea pe scenă. Era un du-te-vino muzical, pentru că fiecare trecere a fiecărei ființe, a clipei care nu se împlinește, a visului pentru femeia visată, a orei oprite la 2354, ora lui Chagall, a telefonului supărat că nu este apelat, toate aveau fluxul lor muzical, firește, în funcție de vârstă, culoare și funcție; conglomerat frumos de simțuri diferite și îngenuncheate aceluiași ideal. De a fi important. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În genunchi, țăranul se roagă de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am putut să merg singură până la chioșcul de ziare. Îți mulțumesc pentru ceai. Nu l-ai amestecat bine și zahărul a rămas pe fund. Se aud mașinile pompierilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să vrea? Discuta. - Nimeni nu discută degeaba. Vrea ceva. Pun pariu că-i singură. Nu-i răspund Așa-i. O româncă singura în Texas. Divorțata, poate văduva. Peste 45 de ani... Ce ți-e și cu viața. Ajungi în lumea visata doar pentru a te trezi singur... - Își caută bărbat, probabil. - Probabil, răspund. Mai ai? - Îhâm... Nu-mi faci și mie o cafea? - Îți fac. Dau apoi o fugă la Mall, poate cumpăr ceva. - Ce vrei să cumperi? Nu ne trebuie
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
roz de adevăr,/ca un bătrân copil minune/strivit sub florile de măr”. (M.Dinescu). Comisia nu o promovă pe Nico,dar nici pe el. Amândoi au trecut la oral,dar nu și la scris.Ticu reuși pe postul mult visat,fără concurență.Mișu le ceru să depună contestație.El era șeful comisiei.Ginu bănuia că este un act inutil,dar se conformă.Mișu se spălă pe mâini.Lăsă juriștii să noteze.Astfel,nu-și îndeplini promisiunile față de cele două părți
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără ochi, fără nas, fără gură, cu fața netedă doar, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să Înțeleg și eu ce spui... De când nu mai vorbește românește când face dragoste cu o femeie? De când nu mai vorbește deloc? Doar sunete dezarticulate, doar strigătul profund al trupului, atunci când ejaculează... * — ...Se poate, la urma urmei, să fi și visat, de ce nu... E concesiv, ca să Închidă mai repede subiectul. Ce a putut Christa să-l audă spunând? Încă mai bâjbâie după vis, dar a deschis prea repede ochii În lumină și filmul s-a voalat. Hârtii Înegrite, care se sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din câteva serii de studenți, pentru că singură a ales să se micșoreze. Pentru că Își dorește să fie o femeie obișnuită și până la urmă chiar așa va ajunge. Speranța ei pătimașă că, dacă Își va nega inteligența, o să poată trăi mult visata viață de femeie obișnuită Îi va face pe toți să uite toți că ea era cea mai bună din câteva serii Întregi de studenți. Pe toți, În afară de profesorul ei, al cărui ochi exersat, chiar Încețoșat de cataractă, prevede evoluția fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rece, de o cutremurate a conștiinței În care teama și speranța duc o luptă tacită: “prin versuri desfrunzite trec eu Însumi // frumoasa mea nădejde Încă tace”. Vaporul așteaptă ancorat la țărm cu toate băgățiile primite În dar. Călătoria spre largul visat Începe. Furtunile pândesc soarele amiezii, arde uneori, necruțător. Credința poetului, că va fi suficient de puternic pentru a ajunge la limanul sperat, se clatină dureros de multe ori. Nopțile stă de veghe și, cu buzele arse, buze care mai păstrează
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toate acestea despre viață - deoarece ea nu reprezintă numai fericirea și seninul, ci și durerea „mărăcinilor” rătăcirea gândului - și prăbusirea În hăuri, de unde rareori mai poți ieși la lumină. Dar, cu speranță dorință și cuget curat... vom ajunge pe culmile visate. ...Și, nu știu cum - Într-o zi - a Încolțit În inima-mi naivă...visul de a deveni scriitor. M-am născut Într-o localitate din zona Moldovei (H., jud. Iași), zonă de altfel atât de frumoasă, dar unde sărăcia devenise o „modă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
formată din viteji ai Măriei Sale Ștefan Vodă, se află o parte din familia ei, care, poate, o aștepta să revină pe meleagurile natale. Chemarea străbunilor a îndemnat-o să-și deschidă portița ferecată a inimii, îndemnând-o la călătoria îndelung visată. Așteptarea n-a fost de prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești. Și-a întâlnit rudele, i s-au dezvăluit taine, mistere ascunse ale sufletelor oamenilor. S-a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dreptate, dar dorința Lui s-a împlinit aici și, iată, darul există! Moș Crăciun ți-a adus patinele dorite de tine! Nu-mi venea să cred. Am alergat la bradul de Crăciun, de unde am luat în mâinile tremurânde darul mult visat. Am sărit de gâtul mamei și i-am promis că nu voi mai greși niciodată. Priveam cu uimire patinele care erau la fel ca cele din vis. În acest timp, la fereastră, un grup de copii vesteau Nașterea Domnului, colindând
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
teiul uriaș la umbra căruia întindeam mesele prelungite până în zori. Mihaela spusese odată: " Ah, dacă am avea o căsuță ca asta, nimic n-am mai rîvni..." Iată, i se împlinise dorința. Aveam nu o casă asemănătoare, ci chiar casa mult visată. Ce noroc neașteptat! Trebuia să moară Coleșiu ca să ne iacă parte de norocul acela. Ceilalți oameni mereu ne sânt piedici și așteptăm să dispară ca să punem mâna pe slujba sau pe casa lor. Mihaela se bucură, dar și de rândul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prețioase, pentru găsirea palatului atrizilor, decât tot ce scriseseră până atunci istoricii războiului troian și mă întreb cum ar arăta clasicitatea fără răpirea Helenei, fără Ahile, fără Ulise, fără povestea care "nu-i adevărată"... Uneori, am senzația că amestec lucruri visate și lucruri trăite. Grecii ziceau că zeii se deosebesc de oameni prin faptul că picioarele lor nu ating pământul, fiindcă nu au nevoie de nici un punct de sprijin. A te apropia de zei ar însemna, așadar, după teoria lor, a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]