2,884 matches
-
de hectare de glod. Desigur, mai mult desculț decât încălțat. Sigur, umbla și încălțat cu opinci, că altceva era greu de găsit și, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii și mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul și pădurile. La vreme de sărbătoare și de alean, cu astea învârtea o horă și o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou... cu astea tipărea urme/semne ale trecerii pe cărarea dintre cântecul de leagăn
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
alde badea Ion. Asta îi costă viața. Ori, în cele mai fericite cazuri, alinierea în rândul deportaților, înscrierea în Marele Război de Pierdere a Identității Umane. Din când în când, câte un prizonier începe să urle și pleacă încolo, prin viscol, fără să-l urmărească nimeni, fără să se audă vreun stol de gloanțe după el. Dacă nu se întoarce, nu înseamnă că a scăpat. A doua zi, oricând, dacă cineva mai catadicsește să-l caute, este găsit bocnă, este lăsat
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
mai catadicsește să-l caute, este găsit bocnă, este lăsat acolo, este abandonat uitării...nici măcar în statisticile cruzimii nu mai are loc de veci... Sigur că da!...Adeseori , noaptea, sub splendidul și înfricoșătorul senin siberian, ori sub năvala fioroasă a viscolului a tot stăpânitor, câte un rus lasă “pulemiota” în pace, se așterne pe trei paie și pornește balalaica. Și câtă alinare, totuși, mai poate aduce cutia triunghiulară cu trei coarde! Alienarea se îndepărtează, parcă. Alde nea Ion nu-și pot
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
Și uite-așa vorovea și încheia poetul cel anonim și sărac: “Vine timpul și răstimpul să-mi aducă întrebare:/ Viața este o greșeală? Moartea este o erată?.../ Mi-este cald de-atâta viscol (strașnic hoț de respirare!).../ Trece iarna peste mine, cu șenile de zăpadă!“//...Nu? Da...și peste părinții mei și ai unor dumneavoastră a venit și a trecut acest fel frumos de iarnă! Și ei, acești oameni/țărani cu haine noi
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
și închiși! Tata...o elegie în alb, cu ochi albaștri și închiși! Două elegii în și pe alb! Și parcă împăcate cu gândul, parcă lămurite că (în astă lungă ori scurtă Deschisoare numită Viață) n-au suduit niciodată omătul și viscolul, nu s-au codit nici o clipă când a fost vorba să adauge o notă bună acelora care fundamentau Simfonia, care știau să (se) mire, să (se) admire...să nu “dea pacea pe gâlceavă și cinstea pe rușine”!. Și mulțumite că
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
Ca o fată de zăpadă! Ca un om de zăpadă, adică! Cum vorovea poetul acel sărac și anonim: “Vine iarna peste mine, cu șenile de zăpadă,/ mi se-nfige-n creier crucea subțiindu-se de ploi,/ am trecut de primul viscol care-a vrut să mă re/vadă/ și am auzit strigându-și teiul frunza înapoi!// Lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape,/ oameni cu veșminte albe văd iubindu-se în ger.../ mi-este cald de-atâta viscol,/ simt că nu
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
trecut de primul viscol care-a vrut să mă re/vadă/ și am auzit strigându-și teiul frunza înapoi!// Lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape,/ oameni cu veșminte albe văd iubindu-se în ger.../ mi-este cald de-atâta viscol,/ simt că nu mă mai încape/ haina mea rămasă nouă de pe vremea lui Homer!”... Stai să vezi! Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați / Divina Tragedia
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
grijă de car l-a confundat cu pădurarul, a tras cu pușca-n el și l-a ucis pe loc...apoi, fără nici o remușcare, l-a lăsat cu tot cu căruță și cu boii înjugați într-o pădure de salcâmi și în viscol, aproape de sat...(cum tragic și clar zugrăvește prozatorul Ion Avram în romanul său de căpătâi, “Așteaptă-ne, Lazăre!”)...și cum Vasile al lui Cutare, a fost îmbătat criță și legat cu capul pe șina roții de la căruța cu care veneau
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
kerigma creștină (kerigma = credință, din grecește), adică: patima, moartea și învierea lui Cristos pentru izvăvirea de păcat a întregii omeniri. Poetul retrăiește durerea lui Isus Cristos pe Gologota: Era în genunchii/ stâncilor/ o tânguire/ a meteorilor/ de ni se făcea/ viscol în auz/ pe fața speriată/ a Golgotei” (p. 165). Durerea îndurată de Isus Cristos pe cruce face ca sufletul poetului să fie contopit cu Evanghelia: Unii zic că-mi zugrăvesc/ într-o Evanghelie sufletul;/ alții văd că-mi topesc/ razele
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
Femeie, io mă duc în țarnă, M-am săturat de-atâta iarnă!” . Spuse țăranul într-o zi, Când soarele nu răsări. . . Urcă-n căruță și porni. . . E-o dimineață limpede și clară, Simțea în trup fiori de primăvară, Scăpat de viscol și zăpezi, Când mugurul plesnea-n livezi, Câte gândea . . .nu poți să crezi! Vedea cum respira pământul, Ce liniște, nu bate vântul, Pădurea-ncet își schimbă haina, O pasăre își drege cântul. . . La multe, el le știe taina!. Și an
ŢĂRANUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340865_a_342194]
-
Cerșind măcar o oprire în troiene Măcar o amăgire a focului mocnit din paie Cât să nu înghețe de tot răsuflarea celui singur Adulmeca mirosul trupului tău Lăsat în urmă, piele lepădată de șarpe Poteci de întuneric despica în jungla viscolului Care-i fura din ospăț ultima nebunie Gândea gândul că s-ar întoarce acasă Simțea deja căldura însoțirii cu uitarea Dar nu era decât delirul înghețului. AROME DE IARNĂ Ninge ascuțit și aspru în vârtejuri de vânt Peste mirosul lemnului
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Eternul Păunescu De poet îmi este dor și de vorbele-i fierbinți De suspinul său etern și mereu prevestitor; El umbră azi se plimbă printre îngerii cuminți Și de la tribuna sfântă lăcrimează spre popor. Bate viscolul acerb din cuvântul său aprins Și ritmat din carte cheamă, și din patu-i de spital. Însă zborul său deschis de-o săgeată e atins Și-a căzut în nemurire în palatul său astral. Am rugat icoane vechi și credeam că
ETERNUL PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341426_a_342755]
-
De curând a apăut romanul la editura NICO, din Târgu Mureș, cu o prefață de Mariana Cristescu, lector fiind poetul Nicolae Băciuț, romanul “Geamănul din oglindă “ de Al.Florin Țene. Acesta este o sinteză a romanelor ”Chipul din oglindă “, “Insula viscolului “, “ Orbul din Muzeul Satului “, mai bine zis și a artei sale narative, în care se regăsește, condensată, întreaga splendoare barocă a imaginației, dar și a realității trăite de autor. Prozatorul, ajuns la a 50 carte publicată, (poezie, eseuri, proză onirică
A APĂRUT ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341412_a_342741]
-
celei de-a VI-a ediții a Festivalului de Folclor Românesc „Să-mi cânți, Cobzar”. În pofida faptului că timpul nu a fost binevoitor cu artiștii și nici cu spectatorii dornici să absoarbă mesajul cântecului și dansului tradițional, zăpada mare și viscolul făcând aproape imposibilă desfășurarea Spectacolului de Gală, acest eveniment s-a dovedit a fi o reușită a organizatorilor, și o sărbătoare de suflet a tuturor românilor din ținut. Surprize pentru publicul bucovinean la sărbătoarea cântecului românesc de la Cernăuți a fost
CENTRUL BUCOVINEAN DE ARTĂ PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE ROMÂNEŞTI CERNĂUŢI [Corola-blog/BlogPost/341437_a_342766]
-
o împiedica. La mine, manevra nu prea-i reușește, că am pasul mare și hotărât. În schimb, roțile-s mici și necorespunzătoare pentru iarnă. Astfel că, lăsându-mi pașii-n hotărârea lor, încearcă să-mi încurce măcar roțile. Pfu, ce viscol! Două zile a nins întruna și alte două înainte a fost polei. Mă înarmez cu toate forțele cunoscute, din care voi numi doar trei pe care mi le mai amintesc de la fizică - forța centrifugă, aia centripetă și, mai ales, a
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
se stinge această seară, În liniștea făntânii lasă-mi semn De-a te primi în altă primăvară Te-ai rătăcit în țara de ninsori și vulturii de gheață îți dau roată, ghicește-mă și nu vei ști să mori de viscole pustii cutremurată Or, ramul de zăpadă poate-a fost să-ți scuture pe buze floarea toată; la casa cui vei cere adăpost de-atâta ger, iubirea mea iernată ? ÎNTOARCEREA DIN CUVÂNT Cu susur jalnic râul mă chema Și voia geru-n
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > IUBIRE INTERZISA - ROMAN, CAP. VI - SEISM POLITIC Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Februarie era pe sfârșite. Zilele geroase pline cu zăpadă, viscol, sau lapoviță, deveniseră o amintire urâtă. Chiar dacă diminețile erau răcoroase, se simțea totuși că vine primăvara. Dispăruseră temperaturile negative. Ghioceii începuseră să răsară prin grădinițele din fața blocurilor. Bucureștenii așteptau o ultimă zburlire a Babei Dochia, până să-și lepede cele
SEISM POLITIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342118_a_343447]
-
sau oranj, despre acei nori violet ce amenință câteodată să aducă ploaia de primăvară. A vorbit de vântul nebun, de caii albi ai Bărăganului care aleargă atât de iute, pe care-i evoca și Fănuș Neagu în scrierile sale, despre viscolul dezlănțuit, dar și multe alte teme, care, efectiv i-au fascinat pe cei prezenți în sală, eu, personal crezând că acele indicații sunt chiar secvențe de basm, din basmul real ce se scrie în Bărăgan, în fiecare an. Artistul a
CONCURSUL JUDEŢEAN CULORILE BĂRĂGANULUI , AJUNS LA EDIŢIA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342151_a_343480]
-
Lumina, acest rumeguș de stele, / Ano ! Tăcuta mea doamnă / să se dărâme toate, iubito, nevasto ! / Doar răsucirea / nimeni nicicând nu va fi în stare / să mi-o facă orizont / sau linie dreaptă. («Ana lui Manole» - AmNS, 188 sq.). XXII. Treapta viscolului oranj: Iarna de la sfârșitul lumii (1984). Ciclul thanaticului marcat de «violentul de oranj», sau ciclul celor două testamente, tot de cincizeci de poeme, publicate în 1984, sub titlul Iarna de la sfârșitul lumii (AmNS, 249 - 271), reverberează spații și timpi din
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Sale Papa Ioannes Paulus al II-lea Andrei, primul dintre apostoli care a fost chemat De Învățătorul veacurilor , Cel ce a încununat Toată Cunoașterea dumnezeirii, pe înțelesul tuturor Andrei, fratele lui Petru, a semănat la noi rodnic ogor. Acum, când viscolele au trecut, nu mai e nici furtună E vremea, au zis mulți, să fie din nou împreună Roadele cu migală adunate de pe loturile celor doi frați Roma Petrină știe dintotdeauna: ce e unit să nu desparți! Uniți suntem ca și
DUBLĂ CANONIZARE LA VATICAN: PAPA IOAN PAUL AL II-LEA ŞI PAPA IOAN AL XXIII-LEA AU FOST TRECUŢI ÎN RÂNDUL SFINŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341810_a_343139]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > COROANA MAMEI Autor: Renata Verejanu Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și nici o toamnă rostul nu-i va țese, Din soarta mea, ce viscole mi-o rup? - Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și
COROANA MAMEI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341893_a_343222]
-
filosofii antici: Nu-n petale, în ghimpii dresați și arini. Vântul de-acasă, de la țară, cel de sub fereastră Mătură colbul de lângă Ștefan cel Mare. S-a înălțat în izbândă Pasărea măiastră A trupului tânăr, și-i fără ajutorare. Buzele de viscol pe flăcări le lipesc: Deloc nu mă frige. Se frige însuși focul De dorul meu nestăvilit îl molipsesc - Și rugul nu-și mai află locul. Mi-i ținuta demnă de harul ce mi-i dat: În fața carieristului nicicând plouată-am
CUVINTELE MELE de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341891_a_343220]
-
în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Toate frunzele tale - mii de ochi - Mă privesc prin geam zi de zi Sugerându-mi ideea Că o dată aș mai putea iubi Pe cineva în putere Să provoace un viscol în mine Și eu să torn mii de poeme: Cele mai frumoase și mai senine, Să șoptesc metafore, Să strig sensuri noi, moderne, Să valsez în versul Care șuvoi se așterne Pe frunte, pe ochi, pe gură ... - Doamne, rogu-te
TEIUL DE VIS-A-VIS de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341899_a_343228]
-
azi din Făurar, Ianuarie s-a dus să se-odihnească, De-acum o să ne ningem tot mai rar, Ziua din noi a început să crească. Ne mai încearcă totuși o durere Din vântul care șuieră târziu, Dar nu mai are viscolul putere Și mugurii mă dor deja când scriu... Hai, pune-ți mâna să le simți căldura Din primăvara care e aproape Și-așa tu știi și ritmul și măsura Poemului pe care-l port sub pleoape. Senină ca o rochie
FĂURAR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341923_a_343252]
-
Dar după ce închise telefonul, situația începu încet, încet să i se clarifice în multitudinea aspectelor sale. Oare ce-o avea de gând Angela acum, se întrebă în sinea ei. De plecat din localitate nu putea, pentru că drumurile erau închise din cauza viscolului, iar să rămână singură tot ruminându-și gândurile și hrănindu-și neliniștile până la dimensiunile la care ele pun stăpânire pe om și devin devoratoare, nu era deloc cea mai potrivită soluție. Și-apoi, ce ar fi fost de făcut într-o
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]