1,054 matches
-
nene, nu ți se pare că aici avem o mare problemă? Eu la ora asta, sunt băiat cuminte, nu vreau să mă bag în motivele secrete ale aleșilor neamului, în politica plină de bulbuci, de pe Dîmbovița, în jocurile sterile, fără vlagă, și cu final știut dinainte, dintre o Putere prea puternică și o Opoziție incapabilă să se opună concret la ceva. Observați că în momentul acesta, o fac pe-a niznaiul cu scandalul din portul Constanța, despre trădări partinice și traseisme
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Asta spusese și tanti Cucu: o femeie care se hrănea cu așa ceva nu putea fi decât un vampir pe care dacă nu-l înțepai în inimă, dacă nu dădeai foc și apoi făceai pipi pe cenușa lui, îți sugea toată vlaga din vine. Te transforma într-o cârpă de șters pe jos în bucătărie, într-un robot casnic condamnat toată viața să spele rufe, să calce. Vai și-amar! Până la urmă care era treaba cu călăvia? O simplă căutare pe net
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unui gând, cu care să înfrunți insomnia, o carte citită în miez de noapte, un măr / sau o cană cu lapte. Și pentru contraofensiva la orice amintire resentimentară există un inepuizabil armament salutar, încât, conchide triumfător poeta, n-are ea vlagă câte arme / ai tu în firidele inimii. Fiind clasică structural, pentru Ștefania Oproescu, contemplarea și trăirea plenară a culorilor dă impresia că e similară cu descifrarea mesajului divin, aspect subliniat prin aplecarea melancolică asupra lumii, căreia îi adună cu acribie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decît atunci cînd constată că ele se verifică printr-o îndelungată experiență. Urmează de aici că ori de cîte ori un adversar are prilejul de a lovi, o face cu patimă de partizan politic, pe cînd ceilalți se apără fără vlagă; astfel încît cel care vrea să introducă legi și orînduiri noi și se sprijină pe aceștia este în primejdie de a nu izbuti. Dacă voim să tratăm limpede această chestiune, este necesar să cercetăm dacă acești înnoitori ai legilor domnesc
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
noi numim meschin pe acela care nu își îngăduie decît prea puțin să se bucure de ceea ce îi aparține); unii sînt considerați darnici, alții lacomi, unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvîntul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mîndri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățînați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
totuși că poți fi și om!... Limbosu nu a scos măcar o vorbă, ci - privind spășit în pământ - i-a întins mâna lui Toaibă... Trestie a rămas încă o vreme în fața cortului postului de prim-ajutor, cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut fără vlagă și zace într-un șanț”... Cu acest gând ca o povară s-a ridicat cu greu din cenușă... Nu se putea desprinde de imaginea calului căzut... După o vreme a oftat și a vorbit ca din altă lume: Dusu-te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să se odihnească, fiindcă ori i se părea lui ori chiar se simțea mai bine fără rachiu... Parcă nu mai era pornit împotriva tuturor. Altfel drămăluia treburile în minte și nu i se mai părea că lucrul îl stoarce de vlagă... Vinerea ce a urmat și-a luat banii pe deplin meritați și, ca de obicei, a trecut pe la prăvăliile unde era deja cunoscut. Când a ieșit din ultima prăvălie, nu a mai simțit chemarea ceea câinească a crâșmei de peste drum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Totul îi să vrei! - l-a încurajat taică său... Timp de două săptămâni, cât a durat examenul, cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit din casă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se Întrebă, aproape Înspăimîntată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gîndi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gîndurilor, dar căldura după-amiezii de vară Îi moleșea, voința că rămase Întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-Închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominînd În roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia În casa În care copilărise. Nu mărturisea, dar privea, uneori, totul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe Flamma, care se scufundă din cauza armurii grele și dădu zadarnic din mâini pentru a ieși la suprafață; începu să înghită apă. Valerius ieși pe malul celălalt, cu mâna încleștată în părul lui Flamma, care, aproape leșinat, se zbătea fără vlagă, tușind, trăgându-și suflarea și scuipând apă. Valerius ajunse sub pulvinar și se uită spre Vitellius. Întâlni o clipă privirea lui Listarius, care stătea în picioare lângă împărat. Deodată, Valerius își aduse aminte unde îl văzuse pe băiat: în pulvinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și din picioare, din ce în ce mai slab. Înfige-i pumnalul în șold, șuieră Marcus, ca și cum Valerius l-ar fi putut auzi. Ripostează! Deodată, Valerius ridică mâna dreaptă și înfipse lama în fesa stângă a lui Skorpius. Marcus înțelese că mișcările lipsite de vlagă ale lui Valerius fuseseră o tactică menită să-l inducă în eroare pe Skorpius, pentru a-l face să se simtă sigur de victorie și să slăbească astfel strânsoarea. Valerius îl atacase cu rapiditatea și cruzimea unui demon. Strigătul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ascult cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața genunchilor fără vlagă înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme de soarele înghețat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
reuși să vedem ce și cum e cu viile de pe meleagurile Iașilor nu ne vom opri. Bănuiam eu cu cine pornesc la drum, dar nici chiar așa! Adică cum „nici chiar așa?” Să storci din mine și ultima picătură de vlagă. Da’ de unde? Până aici a fost așa ca un fel de încălzire... Să vezi numai ce te așteaptă! Fii mai explicit, vere. Ei! Nu-i mare lucru... Nu avem de discutat decât vreo... cinci sute de documente care vorbesc despre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai cu grabă de astă dată. Să trăiți, oameni buni, și să ne meargă bine și de acum încolo - le-a urat moș Dumitru. Să dea Dumnezeu! Numai să ne ferească de zile ca aiestea - a răspuns Pâcu, stors de vlagă. Apoi au mâncat în liniște, stingând din când în când cu vin mujdeiul de usturoi.La sfârșit, Pâcu a întrebat cu glas mieros: Costache, flăcăul tatii! Mai ai tu prin fundul beciului niște vinișor, așa măcar pentru un descântec? Fă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dar nu am harul matale în a le spune - a răspuns Hliboceanu provocării. Hlibocene, ai-nu ai har, în seara asta trebuie să povestești - l-a îndemnat moș Dumitru. Să nu spui ceva trist, Hlibocene, că și așa suntem storși de vlagă - și-a exprimat dorința Ion Cotman. Dacă stau și mă gândesc bine, aș avea eu ceva potrivit... Atunci dă-i drumul! l-a îndemnat Pâcu. S-o luăm pe scurtătură, dar mai adă udătură, bade Costache - a versificat Vasile Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
jupâne - a grăit chibzuit moș Dumitru. Nici n-am văzut marfa și ei vorbesc de parale. Atâta știu, domnule. Parale, parale și iar parale. Parcă eu aș fi un mare bancher, nu un amărât de ovrei - s-a burzuluit fără vlagă Aizic. Ce n-aș da eu să fiu în locul dumitale, jupâne. Dacă aș fi, apoi până acuma marfa era descărcată, cântărită, banii plătiți și pe aici ți-i drumul. Da’ așa noaptea-i colea și noi tot cu carele pline
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe cîine diacolo, iar eu plec cu mașina, Încă enervat pe Claire fiindcă s-a dus cu ticălosul ăla bătrîn. Femeile. Nu pot. Carole Shirley Nu pot Shirley, găsește pe cineva puternic. Slujba asta, viața asta, m-au secat de vlagă. N-am nevoie acum să remorchez o invalidă. Un ticălos mă claxonează pe centură și mă gîndesc să mă iau după el dar nu mă simt În stare. Ne-a scăzut capacitatea de a face față. 00mănîncă000000mănîncă00000mănîncă00 Halesc la greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
au ajuns și ele în Hâncești tocmai acum? Eram prieten cu fata, mamei nu prea-i convenea...” se’ntrebă necăjit. - Dumnealui este basarabean, ca și noi! După toate necazurile de până atunci, simțea că nu mai avea nici un pic de vlagă. Reprezentanții puterii de acolo îl puteau întoarce din drum, puteau să-l oprească, orice se putea întâmpla, din cauza neghiobiei femeii mai în vârstă, care intervenise gratuit și periculos, în ciuda opoziției vizibile a fetei care-l privea vinovată. Unul dintre civilii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în casa tatălui lor, căci erau oameni viteji; 7. fiii lui Șemaia: Otni, Refael, Obed, Elzabad și frații săi, oameni viteji, Elihu și Șemaia. 8. Toți aceștia erau fiii lui Obed-Edom, ei, fiii și frații lor; erau oameni plini de vlagă și de putere pentru slujbă, șaizeci și doi de ai lui Obed-Edom. 9. Fiii și frații lui Meșelemia, oameni viteji, erau în număr de optsprezece. 10. Din fiii lui Merari: Hosa, care avea ca fii pe: Șimri, căpetenia, pus căpetenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
specifică și petecul de pământ pe care au văzut lumina zilei, declarându-le „popoare frățești”. Cunoșteam mai mult sau mai puțin seria crimelor săvârșite de conducerea comunistă, de unele îndemnuri la muncă fără preget pentru „Patria socialistă” - storcând și ultima vlagă a muncitorilor care doreau să devină „stahanoviști” - în munca de toate zilele, dar nu mi-am închipuit că diabolica conducere folosea metoda stahanovistă de exterminare a propriului popor, după aceeași metodă planificând cu sânge rece numărul zilnic de nefericiți care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dimineață, dorindu-mi să Întind mâna până la ghereta lui și să rup mutra lui Eduardo fâșii-fâșiuțe. Dar, Întrucât eram așa o fată de comitet, iar el era unul din foarte puținii mei prieteni din clădire, m-am supus cam fără vlagă. — „I’ll tell you what I want, what I really, really want, I wanna... I wanna... I wanna... I wanna... I really, reallly, really wanna zigga zig aaaaahhh“, am cântat cu umilință, Într-un jalnic tribut adus hitului din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mare spaimă, și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8. Eu am rămas singur, și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, fața mi s-a sluțit, și am pierdut orice vlagă. 9. Am auzit glasul cuvintelor lui; și pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pămînt. 10. Și iată că o mînă m-a atins, și m-a așezat tremurînd pe genunchii și mîinile mele. 11. Apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
am fost la școală. Fredy m-a exasperat la culme, mai ales că a venit acasă să se plângă părinților. Senzația de gol sufletesc persistă. Sunt decăzută. Toți Își bat joc de mine. Toți mă storc de cea din urmă vlagă, supunându-mă la extraordinare eforturi fizice și morale. Ah, cu câtă plăcere zbiară Fredy la mine, făcându-mă de râsul tuturor. Iar eu ascult, nervii mei se Încordează, totul e gata să izbucnească, dar, spre fericirea mea, intervine voința, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ciocoi că de ce-a murit nevasta lui Toader Strîmbu? Că și azi mai sunt dator și la oameni, și la popa pentru înmormîntare, și-s cu copilașii flămânzi, și-s fără o palmă de loc, și-s stors de vlagă, și muncesc pînă-mi sar ochii, și n-ajung să-mi hrănesc copiii... Și voi vă supărați că i-am făcut de petrecanie în loc să săriți cu toții s-o scuipați, așa moartă, că ea de bine și de huzureală a venit, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]