1,035 matches
-
pierderea locului de muncă), deteriorarea relațiilor familiale și sociale, uneori putând apare și comportamente violente. CUM PUTEM RECUNOAȘTE UN CONSUMATOR DE DROGURI Există o serie de semne care ne pot indică un posibil consum de droguri: * este somnoros și fără vlaga; * se comportă bizar; * nu se poate concentra; * nu are pofta de mâncare; * lipsește de la scoala; * umblă neglijent; * are deficiențe de memorie; uită ceea ce i se cere să facă; * este dezinteresat de viață, munca, anturaj; * preferă singurătatea, păstrând secretul asupra a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
lui, Don Șef s-a oprit lîngă fereastră, ținînd încă șuba larg desfăcută pe umeri. Stă neclintit și privește fix, cu groază, afară. Apoi mîinile îi coboară pe lîngă trup, iar șuba i se reașază pe umeri. Palmele molatece, fără vlagă, ating poala șubei și au cîteva zvîcnituri. Face o mișcare bruscă, se întoarce pe călcîie și se apropie de economistă. Unde trebuie să semnez? o întreabă, punînd mîna pe formulare. Aici, arată economista, dar mai am unul de completat... Șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așa ceva?! Fața Cristinei, aprinsă, pare o floare de magnolie, peste care surîsul ei, trist, trece ca un vînt rece. Privirile, golite de orice lumină, îi lunecă în jos, peste mocheta maronie, în căutarea unui punct de sprijin. Mîinile, lipsite de vlagă, stau pe lîngă corp, îndoite, cu degetele încleștate în cuvertura așternută pe pat. Abia acum, privind-o atent, observ că e îmbrăcată într-o bluză bleu, care îi lasă pieptul să se arcuiască frumos femeile blonde au cei mai frumoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șolduri, împinsă de picioarele mele. Întregul ei trup a încremenit. PARTEA A TREIA Sub pieptul meu, simt inima Cristinei bătînd tot mai rar, împăcată. Pieptul i se mișcă puțin, strivit de greutatea pieptului meu. Brațele îi stau pe pat, fără vlagă, fără dorință de împotrivire. Doar gura, cuprinsă de gura mea, apăsată puternic, îngropîndu-i capul în pernă, ar vrea să scape de sub stăpînire. Mă dor mușchii gîtului de atîta încordare și încerc să mă mișc puțin. Cristina prinde momentul și-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stîngă rezemată de tocul ușii. Îmi vine să rîd: "am reușit deci!" Mă întorc spre cameră... Nemișcată, așa cum au lăsat-o brațele mele, Cristina stă întinsă pe pat, cu capul îngropat în pernă, buclele blonde răvășite, ochii închiși, brațele fără vlagă, căzute lîngă corp, picioarele desfăcute, iar fusta ridicată mult, deasupra genunchilor. Ochii mei o măsoară de cîteva ori, aștept o reacție din partea ei, dar nu-i văd decît pieptul mișcîndu-se ritmic și degetele mîinii stîngi zvîcnind de cîteva ori. "Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mă să zâmbesc, să trăiesc. II 8 septembrie [1948], miercuri dimineață E de dimineață sumbru și înnorat. E ziua plecării tale. În casă niște tufănici roșii ca vinul pe biurou, pe măsuța ta. Eu, molâie și fără nici un pic de vlagă. Aseară, când m’am întors de la organizația de bază, de unde am fost parțial debarcată - fapt de care mă simt și turburată, dar și bucuroasă, căci voi avea poate a zecea parte mai puțin de lucru - am găsit pe masă l
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
până la glezne, dar nu ai chipul tău, ori, ca noaptea trecută, [ești] deja mare, dar înaltă, ca Sanda Lov[inescu]. La sfârșit, chiar și așa, pleci fără să-mi spui rămas-bun. Atunci, cât e ziua de lungă mă târăsc fără vlagă, purtând în mine un fel de neliniște vecină cu nefericirea; dorul meu se exacerbează, mă târâi într-o stare vrednică de plâns, iar amintirile frumoase refuză să prindă contur. [...] 2 ianuarie [1950], luni [...] Zâmbește-i bătrânei tale care își toarce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
serie sau așa ceva. Și apoi, chiar și după ce a fost hrănit, a continuat să țipe în neștire toată seara... — Iisuse! zice Danny, intrând în hol. Ce-ai pățit? Arunc o privire în oglindă și tresar, șocată. Sunt palidă, stoarsă de vlagă, am părul pleoștit și ochii goi de orice expresie. Evident, nu m-a ajutat în nici un fel faptul că în avionul spre casă am stat lângă o femeie cu gemeni în vârstă de șase luni. — Suze, prietena mea, a născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu, nimic! zic repede. Pe bune, totul e super! Sunt doar puțin obosită. — Pari cam terminată. Mă duc să pun de-un ceai, și pe urmă vreau să aflu totul despre Suze. Iese din cameră, iar eu mă prăbușesc fără vlagă pe canapea. Ce naiba fac acum? The Pines Elton Road 43 Oxshott Surrey MESAJ TRIMIS PRIN FAX CĂTRE BECKY BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 mai 2002 Becky, draga mea, nu vreau să te îngrijorezi, dar se pare că femeia aia deranjată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de lac și în brațe are o tavă cu micul dejun. Poftim, iubire! Bea niște cafea ca să te trezești! Oare visez? Ce caută Robyn la mine în dormitor? — Vin imediat cu brioșele, zice veselă și dispare din cameră. Cad fără vlagă pe pernă, cu creierii duduind, încercând să înțeleg ce naiba o fi cu ea aici. Îmi vine subit în minte filmul cu mafioți de aseară și simt cum mă sufoc de groază. O, Doamne. E clar ca lumina zilei. A aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lovim În cap pe jidani ?”, Onisifor Ghibu răspunde negativ la Întrebarea din titlu, dar descrie o situație uzuală În Moldova anilor ’20 : „Știți că sunt oameni care zic : să-i lovim În cap pe jidani, pentru că ei ne iau toată vlaga. Unii s-au și apucat, pe ici pe colo, să-i bată pe jidani, să le taie perciunii și să le spargă geamurile. Oare e bine asta ? Eu zic că nu” (revista Cuvânt moldovenesc, Chișinău, 1927). În 1938, Zaharia Stancu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
israelit. El Încerca să demonstreze că poți să fii „bun evreu” și „bun român” În același timp : „Trăind În Țara Românească și rămânând credincioși ființei evreiești și culturii evreiești, nu Împiedicăm cu nimic mersul Înainte al acestei țări. Îi dăm vlaga noastră, talentul nostru, viața și sângele nostru când ne-o cere țara, chiar rămânând buni evrei, neexistând antinomie Între ambele sentimente de bun român și credincios evreu” <endnote id="(684, p. 103)"/>. Mihail Sebastian se simțea a fi un bun
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în mine, de care atât aveam nevoie. Dar nu e vorba de acea încredere care distruge evoluția celor care o au. Nu! E vorba de încrederea care mă va obliga să mă perfecționez (încrederea care lipsindu-mi, eram lipsită de vlagă și dornică de a părăsi meseria). Încrederea, care am învățat pe parcursul anilor că nu trebuie să o aștepți de la alții, că nu te ajută cu nimic dacă ei zic că o au, în mod formal, bineînțeles. Încrederea care trebuie să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
imense. Durează de câțiva ani și pare fără sfârșit. Înainte, când primeam un rol episodic, funcționa ambiția de a demonstra că pot face mai mult decât cred „ei” despre mine. Acum, în fața unui mare rol, m-am trezit lipsită de vlagă. Am început să mă rog la Dumnezeu să-mi dea putere, pentru că un singur lucru mai funcționează la mine, o singură rotiță din imensa mașinărie: teama de a nu fi ridicolă și vag, rușinea. Să nu mă fac de râs
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o sărbătoare. Așezați în acest "spațiu geostrategic", între Mari Puteri împărății vrăjmașe ce s-au tot bătut în capete ca munții din poveste -, în calea tuturor răutăților, mult am suferit și mult am bătut pasul pe loc. Ne-am risipit vlaga în lupte pentru supraviețuire; n-am avut liniștea și aripile aurite ale altor popoare ce s-au putut înălța în lumina culturii și civilizației occidentale. Suntem ce-au făcut din noi vremurile haine, dar asta nu ne scuză greșelile, metehnele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
grâne, plină de dor și-n Bucovina Cu mînăstiri și brazi Mergem la luptă Dragi camarazi. Dacă n-ar fi fost vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare patriot? Posibil. Asta e treaba istoriei și a politicii. Noi înotam în nenorocire. În dimineața de 22 iunie 1941 a început artileria grea să bată din spatele nostru malul stâng al Prutului. Se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la modă, despre reforma universitară Bologna. Sunt încântat că, aici, ascult motorul, dialoghez, prin tăcere, cu amicul meu C. Urmează o nouă porțiune agricolă, cafenie, prăfuită; pe urmă întâlnim un tren de navetiști, oprit pe linie, poate din lipsă de vlagă, poate o fi adormit mecanicul. Navetiștii, așezați pe lângă linii, joacă table; un grup mai animat pare să fi încins o alba-neagra, dar fără nervul profesioniștilor, un joc de plictiseală. Împrejur (chibiți), câțiva adolescenți cu niște șepci care par a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Această ipoteză nu este atât de năstrușnică pe cât pare. Căutând hipocratismul în arta și știința medicală contemporană, îl găsim diluat, ca un sânge lipsit de hematii, muribund; la doza minimală de hipocratism, medicina se comportă întocmai organismului anemiat, lipsit de vlagă și tot mai "apersonal". Știu cât de gravă este afirmația mea; dar ea reflectă o observație curentă, cu care este greu să nu fii de acord atunci când, trecând peste snobismul actual al mecanizării excesive a actului medical, descoperi șubrezenia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
altădată. Este și un spațiu temporal numai bun de vagabondaj. Ninsoarea s-a domolit. Și așa era neconvingătoare; acum plouă, gardurile sunt negre de apa care a îmbibat scândurile vechi (obligatoriu, în lașul pitoresc, gardurile sunt vechi). Se târăsc, fără vlagă, niște câini fără stăpân; totuși, sunt "administrați", se vede, într-un regim convenabil, nu le e foame, nu cerșesc, dar, muiați până la piele, sunt mai patetici ca de obicei și le citești tristețea în ochii lor vorbitori. Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
faptul că o minoritate muncește până la infarct, accident cerebral sau măcar istovire sau stres continuu, ca să plătească prețul protecției majorității față de efort, reînvățare, competiție. Această minoritate este, de fapt, cea sacrificată. Pe ea o stoarcem în fiecare zi de orice vlagă, în numele protecției sociale și a perversei plăceri de a ne târî înainte. Ceea ce nu am reușit noi să învățăm nici măcar în ultimii opt ani este lecția autonomiei și demnității personale. Ambele se câștigă prin ceea ce facem, prin propria noastră independență
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ea Domnului! Câte sacrificii a trebuit să suporte! Dar acum, iată-l acolo pe al ei Giovanni, îmbrăcat ca un preot adevărat și neînfășurat în șaluri, ca atunci când, copil fiind, juca «altărașul». Nu are fizicul robust al preoților de mare vlagă, adică, ale celor care se avântă peste pupitru și, întinzându-se spre înainte, subjugă credincioșii prin prestanța lor fizică. Clericul Calabria, la cei 24 de ani ai săi, deși nu e scofâlcit e sigur sub greutate. Are un schelet solid
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de inferioritatea sa, acceptase situația, retrăgîndu-și artileria grea și prevăzuse evacuarea localității Goriția. Dar cavaleria italiană, atît de bine dotată cu ofițeri plini de entuziasm, care au fost mai tîrziu niște ași ai concursurilor hipice internaționale, s-a arătat fără vlagă, sub comanda unor generali timizi pe care Cadorna, după exemplul lui Joffre, a trebuit să-i îndepărteze fără cruțare. Unul dintre ei, care, în primele zile de ostilitate nu a știut să ocupe la timp podul peste Isonzo, susținea, pentru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
destinul negru al țării: Chinuri? Tu vorbești de chinuri? Chin, a inimii bătaie? Chin? o clipă de nădejde, o-mboldire, o văpaie Ce s-aprinde c-o privire, ce cu-o lacrimă s-a stins Și din care numai robul fără vlagă iese-nvins! Chinuri! Dar deșteaptă-ți mintea, dar te uită-n neagra zare! De ești om, fă-ți ochii roată peste țară și hotare. Chinuri!... Dar privește sânul bietei noastre de moșii, Numără, de poți, pe dânsul urmele de vrăjmășii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1 Ibidem, p. 423, 407. 2 "Revista socială", p. 444. - Așadar, pe socialiști îi doare inima după meseriile vechi! 3 Ibidem, p. 424. " Drumul de fier ia țăranului cărăușia din mâini și-l leagă de orașe, care îi sug toată vlaga ce i-a mai rămas, după ce și-a luat proprietarul partea. Cu drumul de fier vine o exploatare care îi dă lovitura de moarte, și ne unim în totul cu poetul nostru când zice..." 1, și se citează Doina lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nici să fie acceptată, și nici nu trebuia să te resemnezi ei, ci mai degrabă ea trebuia să fie folosită ca mijloc pentru a ajunge la mîntuire. În această ordine de idei, imaginea "poetului într-o mansardă minusculă, întins fără vlagă în pat stînd pe spate: tînăr și frumos, un cadavru desăvîrșit" a fost apreciată ca fiind "cea mai durabilă imagine a romantismului", aceea a "poetului angelic" suferind pentru geniul său, înfometat, lovit de sărăcie, nebun, cu gînduri de sinucidere, iar
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]