35,255 matches
-
de magie! Cartea are un format mic, de buzunar, cu copertă albă și scrisul bleu. Înainte să o deschidă a privit-o îndelung, parcă vorbea cu ea! Apoi și-a trecut mâna lui mare, peste copertă, într-o mângâiere, de parcă voia să îi simtă vibrația! Pe urmă a răsfoit-o și m-a întrebat: „Mi-o dai mie?” -cronică de weekend Nu e cazul să mai spun că am acceptat cu emoție, mai ales când a mai adăugat: „Să-mi dai
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
naturalista, acel iz de sfidătoare materii degradate, acea suită de intemperii, de jigniri materiale și morale ale umanului. Frigul nu e doar o categorie meteorologică, ci și una simbolică: "Gunoaiele tăvălite de ape/ se spălău cu frenezie./ Până și gunoaiele voiau să se spele./ Le simțeam bucuria când o băltoaca/ mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi./ Laptele nu venise./ Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)/ la coadă dar n-am rezistat./ Era mult prea frig./ Câinii cartierului ăncepuseră
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
din 1984 reia an discuție opera de istoric literar a lui N. Iorga. Cum se știe, ea este puțin prețuita poate și datorită lui G. Călinescu, care, ăn Istoria literaturii, scrisese celebra apreciere că "dincolo de Renaștere rămâne un rătăcit". Asta voind să spună că valabilă ar rămâne numai Istoria literaturii române an secolul al XVIII-lea. E drept că dintre cele trei istorii ale literaturii iorghiste (la care se cuvine să adăugăm mică Introducere sintetică din 1929) cea dintâi, pomenita fără
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
Ferdinand a devenit rege al României an 1914. Viața Românească n-a fost mutată tocmai an 1948 la București ci anca an 1930, ănainte de a se ăncredinta conducerea lui Mihai Ralea și G. Călinescu. Mă opresc aici pentru că nu voiesc s-o supăr pe d-na Cornelia Pillat, căreia, repet, ai prețuiesc muncă și dăruirea efectiv filiala. Ion Pillat, Scrisori (1898-1944). Ediție ăngrijită, datarea scrisorilor, note, cronologie, postfața, schița biografica de Cornelia Pillat. Editură Du Style, 1998.
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
cere, cu ferăstrăul), ciopârtind una, două, noua crengi, de jos, ale Bradului: nu făceau nici un râu, nu atingeau fire electrice (aflate la mare ănăltime față de ele), erau an curtea proprietarului, depășind puțin gardul. Orice minte ăntreagă se ăntreabă: "De ce?". "Păi": voise, tânărul vecin netot, să i se tragă firul de electricitate (scurtcircuitat din vina lui) până la vârful stâlpului, musai an acea zi, fără să aștepte venirea autorizată, legală, a CONEL-ului, cu o scară lungă ori cu mașina cu scară ("utilajul
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
afacerile, lăcomi și risipitori, invidiindu-i pe alții, dar mulțumiți an fond de ei ănsisi; cu un nărăvaș al lor simt politic, analizând orice (că la televizia română n.n.), ghicind totul, anca nu se impuseseră an lumea de sus unde voiau să ajungă." * Păstrând proporțiile, ei seamănă, tus-patru, cu băieții noștri ajunși an topul mass-media, fini analiști an totul, prevestind evenimentele politice, de temut an tot ce spun și pe care și cei de la putere și opoziția și-i disputa. Pe
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
este aproape imposibil să nu trecem prin aceleași frămîntări că și un personaj soljenitînean". Și urmează un pasaj plin de haz, printr-o insolita paralelă, din Arhipelagul Gulag: "Si toata literatura în școala constă din studiul intens a ceea ce au voit să exprime, pe ce poziții se aflau și a cui comandă socială o îndeplineau toți acești scriitori (...). Și pînă la urmă Klara și prietenele ei tot nu au înțeles de ce, la o adică, li se acordă atîta importantă acestor oameni
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
agramat, care încurcă dosarele și abia izbutea să scrie numele însurățeilor. În același an 1964, lui Brauner i se ridică domiciliul obligatoriu și revine la București, unde abia au unde locui. Au divorțat, pro formă după un an, cînd Brauner voia să plece în Israel și Lena nu-și putea părăsi părinții. Finalmente, Brauner a renunțat la plecare și soții s-au recăsătorit. Greu, în sfîrșit, i s-au deschis ușile Uniunii Compozitorilor. La Paris mai trăia fratele său Victor, marele
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
decît fratele său Romulus Boilă) care i-au adus mari daune morale lui Maniu, ei fiind acuzați că operează diferite manopere financiare în numele unchiului lor (Romulus Boilă în afacerea Skoda pentru consistentele comisioane încasate de la firma cehoslovaca, regele și alții voind, pentru asta, să-l lovească pe Maniu, făcîndu-l pe el vinovat direct). Zaharia Boilă mărturisește, sincer, că nu i-a fost lui Maniu colaborator, aci numai confident și uneori executant al gîndurilor sale". După evocarea unor momente semnificative din activitatea
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
nu era om de înțeles, a demisionat la 13 ianuarie 1933, rămînînd statornic adversar al regelui și al Camarilei sale. Interesantă este relatarea unei presupuse convorbiri între rege și Maniu la 10 februarie 1938, cînd, după demisia guvernului Goga-Cuza, regele, voind să-și instaleze propria să guvernare dictatoriala, l-a solicitat pe Maniu să intre în noul guvern de uniune națională ca ministru de stat fără portofoliu. Maniu, obidit, și-a exprimat refuzul în termeni foarte duri (ăMajestatea Voastră constituiți un
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
ghinion. Ne tot învîrteam cu un mort în mașină. Nu știam ce să ne mai facem cu el. Îl plimbasem așa cu noi, în microbuzul nostru TV, prin vreo trei locuri și pe la un fel de spital, și nimeni nu voise să-l primească, nu aveau morgă... Astfel încît, Z., de la Zorel care murise de inimă subit, după ce toată ziua ne bătuse la cap cu teoriile lui, tăcuse în fine. Dar cu ce preț...Abia peste cîteva minute bune, cineva din
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
și n-avea încredere în țara sa. Ca unic fiu la părinți se obișnuise a nu fi contrazis; făcîndu-și studiile în Germania, se reîntorsese în țară cu concepții bismarkiene, a căror aplicare la noi era cu neputința, ceea ce el nu voia să recunoască". Exactă și critica este surprinderea atmosferei familiei regale de pe vremea regelui Carol și a reginei Elisabeta (Carmen Sylva). Descrie protocolul Palatului, lipsa de gust a reginei (cu salonul încărcat de mobile desperecheate) și chiar a regelui, căruia "îi
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
a indicat un consult cu o somitate franceză în rectoscopie, refuzată de dr. Romalo. De abia mai tîrziu, dr. Mamulea a diagnosticat o tumoare malignă în rectum. Au venit două somități medicale franceze prea tîrziu (generalul Averescu, atunci premier, a voit să-l lovească pe dr. Romalo), care i-au mai prelungit, pentru scurtă vreme, regelui viața. Iată, deci, ca și la casele cele mai înalte poate domni confuzia asupra unui diagnostic medical. Însemnările memorialistice ale lui Ion I.C. Brătianu, publicate
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
al doilea război mondial, impresionantă că documentație. Chestiunea, știu bine, îl preocupă pe distinsul autor de cîțiva ani buni și, după o muncă extrem de istovitoare, și-a scris cartea, acum, avînd bucuria de a și-o vedea în librarii. Aș voi să spun din capul locului că monografia dlui Dinu C. Giurescu va rămîne de acum încolo, pentru multă vreme, drept o lucrare de referință în chestiunea studiată, chiar dacă mă despart hotărît de destule opinii ale dsale socotite de mine perfect
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
națională, după abdicarea regelui și instalarea generalului Ion Antonescu în funcțiunea de conducător al statului, nu era posibil. Antonescu și-a luat drept aliata mișcarea legionara, creînd, la 14 septembrie 1940, statul național legionar. Cei doi parteneri se supravegheau reciproc, voind fiecare să-l elimine pe celălalt. Finalmente, Antonescu, care a cucerit simpatia și încrederea totală a lui Hitler, a izbutit, cu acordul cancelarului Germaniei, să-i înlăture pe legionari, după rebeliunea lor din 21-23 ianuarie 1941. Dl Dinu C. Giurescu
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
că astăzi documentul a penetrat zidurile prometeicei epici umane, ceea ce a condus la producerea unui amestec de genuri și tehnici literare. În urmă cu mai bine de șase decenii, G. Călinescu avertiza: Se abuzează la noi de expresia ironică documentar, voindu-se a sugera că unde e document nu e arta. Invers e adevărat: că unde nu e document nu e arta, deoarece că suprarealitate românul documentează, neapărat, simulînd o ordine istorică, fictiva, adăugată. Cînd un roman nu documentează nu există
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
înțelege, si sticluța de otravă a tînărului de curînd plecat de pe scaunul domniei tale cu nemulțumiri eterne și nedumerirea începătorului în fața unei formule neclasate încă, si paupertatea și meschinăria și candoarea". Lovit, criticul nostru reacționa necăjit și chiar caustic. Mai voiam să amintesc (dar n-am spațiu) cîteva notații surprinzătoare. Două dintre ele, le pomenesc. La 8 iannuarie 1931 scria în jurnal: Impresia definitivă că poezia lui Barbu e o mare farsă" (și se află în foarte bune relații cu poetul
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
critic n-avea antene pentu poezia modernă. Și, în sfîrșit, reacția cel puțin ciudată la vestea falimentului Editurii Ancoră a lui Benvenisti. Sigur că era și el, personal, lovit în interesele sale de autor de manuale tipărite de editură și voia să-și recupereze debitul devenit insolvabil. Dar procedeul de a lua de la "Educația Poporului" condusă încă de Rebreanu, bonuri de valoare în lei numai pentru sine, supărat cînd falitul editor cerea, legal, o parte din bani, mi se pare un
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
într-o frază/ fluida/ Aș fi vrut sa tip sau să curg." (Contrast) După cum dovedesc versurile citate, abstracțiile devin fugitiv vizibile. Uneori poezia are chiar o surprinzătoare plasticitate, autoarea reușind să proiecteze în conștiința cititorului tablouri virtuale: "De aceea mă voi închină ție/ Pentru că ești albastrul durerii". (De aceea) Suntem atât de bătrâni/ Că timpul în poalele unei/ Femei de la țară." (Atât de bătrâni) S-au adunat filosofii/ an față lămpii/ și părea că lumina/ Le scrie pe frunte gândurile." (Filosofii
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
mine fugeam de liniștea din casa noastră prea mare. În timpul dimineții, nu erau oameni mari ca să ne înveselească. Și nici noi n-aveam vreun interes pentru ei. Era momentul potrivit să ne instalăm cortul - un fel de-a zice - unde voiam. Parterul nu era atrăgător deloc: un birou ciudat, sală de așteptare și farmacie cu mirosuri tari. La primul etaj, în jurul bucătăriei, ar fi fost interesant, dar nu era încă timpul mirosurilor plăcute. Cu un etaj mai sus, ușile se trântesc
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
revenea autorităților, presei, propagandei, dar și maselor populare, în cadrul manifestărilor publice dirijate, tot mai frecvente. Limbajul, multiplicat pe afișe și pancarte, pe manșetele ziarelor, se rostea cu o emfază stridentă (având parcă scopul de a speria, nu de a convinge), voind să sugereze entuziasmul sentențios. Adjectivele rezervate URSS și Armatei Roșii erau numai cele de invincibil, eroic, măreț, generos, iar sentimentele declamate de vorbitori, de recunoștință, admirație, devotament nemărginit. Supergrandioasele epitete erau rezervate desigur generalisimului Stalin, calificat drept geniu al omenirii
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
care apare la Seuil în 1974. O primă parte apăruse în rusă, tot la Paris, la YMKA-Press, o editură minusculă, depășită de amploarea vânzărilor, 50.000 de exemplare, înghițite de piață peste noapte, deși puțini cumpărători francezi citeau rusește. Dar voiau să aibă cartea. Ediția în două volume de la Seuil face din autor o vedetă literară și politică și introduce în limbajul universal cuvântul gulag. Un deceniu și jumă tate desparte apariția Arhipelagului Gulag de căderea comunismului în URSS și în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
o stare de surescitare totală, colegii de la tehnic, în marea lor majoritate, și-au luat hainele și au plecat. Nu înainte de a mai striga puțin la noi. Unul dintre ei m-a luat în colimator și urla la mine, care voiam să filmez cu telefonul, momentul istoric. Din păcate, uitasem să apăs pe record. Când a țipat la mine, mi-am adus aminte de Adevărul, de Melania Vergu, care, la ruptură, a fost la fel de isterică precum băiatul ăsta acum. “Ce ne
Corina Drăgotescu despre cum a trăit ruptura de la Realitatea TV: M-am dus în cabina pustie şi m-am machiat singură. L-am machiat şi pe Striblea. Regia de emisie din hală s-a golit () [Corola-journal/Journalistic/24847_a_26172]
-
mi-a dat foarte clar de înțeles că nu credea în nici una din vorbele frumoase așternute drept elogiu adus autorului operei Ca frunzele. Dar, drept scuză, adăugase că Giacosa fusese pentru el un prieten drag, un gentilom desăvîrșit, iar el voia să-i facă o bucurie văduvei, căreia intenționa să-i dăruiască prețiosul manuscris. Mi-a dezvăluit că publicația „La lettura”, căreia îi era destinat eseul, i-l plătise deja, și chiar foarte bine. - Înainte de toate, spuse, contrazicînd omenește o altă
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
același acoperiș, copiii lui nu încercau fericirea și sentimentul de așteptare încercate de mine. Era cum nu se poate mai vesel Gabriellino cînd mă anunțase că a doua zi tatăl lui ne lăsa liberi: cît era ziua de lungă, nu voia să se împiedice de noi. Ca în fiecare joi, trebuia să primească pe cineva în vizită. Mi-a arătat și cincizeci de lire - o sumă enormă pe vremea aceea - primiți de la părintele lui ca să mîncăm la prînz și seara într-
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]