1,096 matches
-
ș-au lăsat pe fată și s-a dus. S-a dus să vadă pe măsa că tare-i era dragă. Pe drum s-a întîlnit cu mama balaurilor. - Bună cale, voinice, zice baba. - Mulțămesc, mătușă. - Tare te-aș întreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai văzut băietul? Așa era, cu douăsprezece capete. Strașnic de puternic. - Da, zice, D-ta câți feciori ai? - Numai doi. - Ba eu știu de feciorul d-tale, l-au omorât un voinic de la curtea boierului estui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tare te-aș întreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai văzut băietul? Așa era, cu douăsprezece capete. Strașnic de puternic. - Da, zice, D-ta câți feciori ai? - Numai doi. - Ba eu știu de feciorul d-tale, l-au omorât un voinic de la curtea boierului estui din sat. Ea i-au mulțămit și s-au pornit. Mai mergând, Se - ntîlnește c-un smău. - Bună cale, voinicule, de mult te cat și nu te găsesc. Știu c-ai omorât pe frate-meu; de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
câți feciori ai? - Numai doi. - Ba eu știu de feciorul d-tale, l-au omorât un voinic de la curtea boierului estui din sat. Ea i-au mulțămit și s-au pornit. Mai mergând, Se - ntîlnește c-un smău. - Bună cale, voinicule, de mult te cat și nu te găsesc. Știu c-ai omorât pe frate-meu; de acum hai la luptă! Și s-a luat la luptă. D-acesta era cu douăzeci și patru de capete - strașnic era - și s-a luptat șase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
multe nu încap. 373Viteazul se socotește fără cap și înțeleptul cu cap, însă cel fără cap apără capul celui cu cap. 378 {EminescuOpVI 379} {EminescuOpVI 380} {EminescuOpVI 381} 374Cel nevoiaș, norocul lui când nu-ntîlnește nici un dușman pe drum, iar cel voinic, norocul dușmanilor când nu-l întîlnesc pe dânsul. 375Îmblă pe cinci cărări. 376Cînd era acum pe drojdii. 377Să se aleagă într-un fel. 378Treizeci fără doi. 379Na-ți paraua, dă-mi sarmaua. 380Omul face banii și banii pe om. 381D-aia n-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
brotacului verde care anunța ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări petrecute demult în care zmeii furau merele de aur și erau prinși de voinici, când copacii ocroteau privighetori vorbitoare, când oamenii care greșeau erau transformați în copaci. Dar mai mult îmi plăceau poveștile care înfățișau viața vietăților din livadă, care încercau să trăiască în bună înțelegere cu copacii și plantele de aici. Am învățat
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
sfârșitul tragic al celui mai bun prieten al său, un ajutor eficient a găsit în băiețelul, ce călătorea pe coridor alături de mama sa și care, din cauza oboselii, își schimba mereu poziția de pe un picior pe altul. Văd că ai cedat, voinicule, mergi departe? Băiatul nu prea avea chef de vorbă și de aceea răspunse cu întârziere și cam bosumflat. Acasă. Și unde este casa ta? In Valea Seacă, răspunse mama în locul băiatului. Mai avem drum lung. Chiar de la tren avem cinci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din față a bolidului și... când să se ridice pe verticală ca să-și îndrepte șira spinării, chiar în fața lui, pe partea frontală a motorului, văzu o impunătoare emblemă ce impune respect, iar alături, drept ca un stâlp de telegraf un voinic înalt, îmbrăcat tot în negru de sus până jos. La început a crezut că e un tanchist roșu îmbrăcat în negru, apoi l-a confundat cu un hornar rătăcit în timp și spațiu, dar care aduce noroc, apoi, când acesta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
interlopă. Cine o fi dincolo de faruri și de ce îl luminează intenționat, se întrebă în gând? În schimb observă că în partea stângă o poartă glisantă, despărțindu-se în două, se deschise automat. Hotărî totuși să fie demn și, adresându-se voinicului din fața sa, pronunță destul de răspicat: Roagă-l, domnule, să stingă farurile! Acesta nu s-a mișcat măcar cu un deget, cum nu se mișcă stâlpul din beton armat, decât dacă-l urnește un excavator, buldozer sau o altă forță mecanică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui. ...Lisandru era un flăcău arătos, chiar frumos, cioplit numai în oase și mușchi. Avea chipul întunecos, ochii încruntați, fața lată, puternică, bărbia despărțită în două felii și fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia lăsat la vatră, dădea fiori fetelor, chiar și nevestelor vădane, cele tinere mai ales. Când Lisandru le juca, aprindea jarul în ele... Le săltau sânii slobozi în bluzele de ațâcă, înflorate, cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai târziu, George Enescu, ci, tuturor locuitorilor Păpăuților, acei locuitori, care, de câte ori auzeau de el, săreau ca arși, de pe unde se aflau, și-i căutau prezența, glasul, inima, sufletul. Acum, cocoțat pe carul de dinainte, tras de doi boi floreni, voinici, împărțea, celor care-i răspundeau chemării, urșii, cu care-i obișnuise, de mai mulți ani. Un urs de al lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
face viața amară. Știi, eu sînt mai comunicativă, dar nu... Sigur, știu asta. Nu mă deranjează. Poate stai un an-doi cu mine și apoi mă arunci afară. Eu unde să mă duc? Trec casa pe amîndoi. Dar cum ești mai voinic, o să mă arunci afară... Atunci o trec numai pe tine, spune înfierbîntat Rîmbu. Așa mai merge, parcă. Dar cînd o s-o faci? După. Juri? Da. Diana a presat profesorul să facă act de vînzare-cumpărare, chiar înainte de cununia civilă. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sfînta Maria Mică, va rămîne stăpînă vreme de trei zile și trei nopți. Casa în care trăiau părinții și Raluca era situată pe un deal plantat cu vie, la vreo trei kilometri de un sat pîrlit cu nume hazliu de Voinicii de Sus. Nici vorbă să mai existe și un sat cu numele de Voinicii de Jos. Era, ce-i drept, un sat și jos, dar se numea Pîrlita, de la pîrliți și nu de la arși puțin. Se spune că Voinicii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de Voinicii de Sus. Nici vorbă să mai existe și un sat cu numele de Voinicii de Jos. Era, ce-i drept, un sat și jos, dar se numea Pîrlita, de la pîrliți și nu de la arși puțin. Se spune că Voinicii de Sus luau cele mai mai frumoase fete de la Pîrliții de Jos și asta se întîmpla după cîteva corecții corporale aplicate flăcăilor pîrliți. Departe de poporul ăsta de Sus sau de Jos trăia familia Ouatu, care cîndva a fost vechil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le trombonim și poate ne alegem cu ceva, gîndeau băieții mai îndrăzneți. Nu-i lăsăm noi chiar trei zile singuri, au decis unii dintre părinți. Toată lumea avea gînduri de rezervă și cam ascunse, pînă și băieții mai voinici din satul Voinicii de Sus doreau o cafteală cu pîrliții de Jos. Hramul satului Pîrliții de Jos era tot de Sfînta Maria Mică, adică pe 8 septembrie. Să nu rămînă măcar bucătăreasa, mamă? întreabă mama Ralucăi. Ne descurcăm, fii fără grijă. Nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
băiat. Și noi, îl acompaniază ceilalți. Cu măsură, intervin fetele. Întreaga zi a fost o adevărată plăcere pentru toți. Nu s-a exagerat în nici o direcție și seara se lăsa liniștită peste superbul colț de rai din proprietatea de pe dealul voinicilor. Hai să mergem la balul din Pîrlita, spune un flăcău cu mustăcioară. Chiar. Tragem o bătaie acolo. Sînteți nebuni? intervine Raluca. Atunci fără bătaie, spune un coleg împăciuitor. Dacă nu faceți scandal... Nu facem. Pe la orele zece seara cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe Sia Strihan de marea șansă de-a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu mersul abrupt, voinicul în dreapta, încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pămînt, căci îi prinseseră la mijloc. 43. Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit și l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, pînă în fața cetății Ghibea înspre soare răsare. 44. Optsprezece mii de bărbați au căzut din Beniamin, toți voinici. 45. Din cei ce au dat dosul ca să fugă spre pustie la stînca Rimon, bărbații lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri, i-au urmărit pînă la Ghideom, și au ucis din ei două mii. 46. Întreg numărul Beniamiților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
cinci mii pe drumuri, i-au urmărit pînă la Ghideom, și au ucis din ei două mii. 46. Întreg numărul Beniamiților care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci și cinci de mii de oameni în stare să poarte armele, toți voinici. 47. Șase sute de oameni erau cei ce dăduseră dosul și fugiseră spre pustie la stînca Rimon; acolo au rămas patru luni. 48. Bărbații lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin, și i-au trecut prin ascuțișul săbiei, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de sânge prinse a-i țâșni, Întrerupt, de la rădăcina coapsei, În același fel În care laptele vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dacă nu ne Întâlneam În luptă de sânge. Avea ochi albaștri și mari, iar pielea Îi era albă precum laptele. Părul negru și mătăsos Îi era prins În cozi groase și avea dinții albi, mari și neciobiți. Era atât de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos ce ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îl văd acolo pe tipul ăla voinic - nu-l văzusem niciodată În viața mea. Are o privire cam sălbatică, se vede că a-nghițit cam multe, dar Încă se ține bine; vorbește bine și merge destul de drept. Ei, și tipul ăsta voinic se apropie de-un tip mai mărunțel, aflat ceva mai Încolo, și-i zice: — Cum fac eu s-ajung la intersecția dintre Eighteenth Avenue și Sixty-Seventh Street? — Nu zău! Cu asta m-ai dat gata, șefule, spune tipul cel mărunțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un tip priceput, pe care nu-l mai văzusem În viața mea. Ce tot spui acolo?! - zice el - ei, face și el pe deșteptul! Nu vezi că-i nebun! Îți spun eu ce să faci - Îi zice el tipului cel voinic. Schimbi metroul și te sui În linia pentru West End la Thirty-Sixth Street. Te dai jos la New Utrecht colț cu Sixteenth Avenue, zice el. Traversezi două străzi și mai mergi cîteva străzi În sus și ai ajuns, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dar văzînd că-mi vine metroul i-am spus doar atît: — Ei, lasă, șmechere! Păcat că nu pot să mai stau, că-ți arătam eu ție, dar ne mai Întîlnim noi la cimitir, sper! Așa că i-am zis tipului cei voinic, care rămăsese tot timpul pironit locului. — Vino cu mine! - și cînd m-am urcat În metrou l-am Întrebat: Unde mergi În Bensonhurst? Ce adresă cauți? - zic. Știi, mă gîndeam că, dacă-mi dă o adresă, poate reușesc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și acum emisiunii țigănosului cela de Turcescu de la B1TV. După ce a golit cum se cuvine, tot vinul din butoi, cu tot cu drojdia aferentă, Băsescu a hotărât că trebuie, hâc, să-i plătească hâc, regelui consumația. Și a plecat precum Prâslea cel voinic pe mările lumii, și dă-i și caută, însă a fost un timp priponit de chestii de serviciu, tocmai pe la Anvers. Regele Mihai, rămas fără un dram de regat, conștient că lumea îl va blestema pentru că așa le va sugera
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
toamna ntreagă, iarna aspră a tot mers, până ce găsi castelul groaznicului zmeu. Porniră lupta crâncenă pe viață și pe moarte între ei. Se izbeau cu necruțare, împrăștiind sudori de sânge prin zăpada cristalină. Tare era zmeul, tare se ținea și voinicul. Plini de răni le erau piepturile, brațele și umerii. Pân-la urmă tot voinicul nostru se dovedi, și hainul zmeu în moarte se topi, se prăbuși. Voinicul eliberă pe mândrul soare și-l săltă pe cer curat. A reînviat natura, oamenii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]