1,148 matches
-
Ei, nu mai cobi așa, Geta! Și ce dacă? Eu nu sunt aici? Îi provoc un avort și cu asta, gata! Doar știi că mă pricep la așa ceva! Frusina se simțea din ce în ce mai rău; avea stări de vomă, nu putea să mănânce mai nimic. Slăbea pe zi ce trece și se ofilea la față. Tatăl Frusinei nu știa ce se întâmplă, o vedea că nu prea mai mănâncă așa cu poftă cum făcea de obicei iar când o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
bine dacă i-ai omorî. Bea jumătate și-mi dă mie restul. Tămâia miroase a iasomie și toată încăperea miroase a tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te rog! Și, ținând cutia de mânerul ei de sârmă, abia prins cu două degete, Stridie zice: — „Fără carne“ înseamnă ceva care nu are carne. Acu’ hai, ciripiți! Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aș omorî, tot nu e de-ajuns. Hai să nu discutăm despre slujbă, îi zic. Pe jos se încolăcesc o mulțime de cabluri groase, negre. În întunericul de dincolo de lumini sunt generatoarele pe motorină. Miroase a motorină, a prăjeală, a vomă și a zahăr pudră. Este ceea ce se numește distracție în zilele noastre. Pe deasupra noastră zboară un țipăt. Și o întrezărire a Monei. Este o roată de călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe care scrie „Caracatița“. Niște brațe metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pus capăt zilelor“, zice hârtia. „Acum sunt cu fiul meu.“ Este scrisul lui Helen, același scris din agendă, din ceaslov. Este semnat „Helen Hoover Boyle“, cu scrisul ei. Mă uit când la trupul din brațele mele, la sânge și la voma verzuie de sodă, când la dom’ sergent și zic: Helen? — În carne și oase, zice dom’ sergent, zice Helen. Mă rog, nu chiar, zice, și se uită la trupul lui Helen din poala mea. Se uită la mâinile ei zbârcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
visele foșnesc cocoșii fac repetiții cu aproape trei mii de ani înainte ishtar mi-a umplut mesageria cu lamentații și blesteme enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare de țap bătrân tăvălit în vomă de curve ultima trepanație a eșuat sufletul lui a devenit inoperabil a rămas zâmbetul ca o crăpătura în scoarța unui cedru la noapte va trebui să-i explic iar culoarea albastră ziua nu înțelege nimic pentru că în orașul ăsta sofisticat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu o protuberanță la nivelul nasului care Îl făcea să semene cu o pasăre scârboasă de mlaștină. Era plină de ierburi și de esențe cu care să Învingă duhoarea cumplită de carne moartă și vie. Dante Își Înăbuși senzația de vomă care Îi urcase În gâtlej. — Unde e cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una din băncile aflate lângă perete. Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns vederii de cineva care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe birou. Ritmul era un staccato precis de mitralieră. Vivian îmi amintea de un gangster de școală veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în scăfârlie politica firmei Mather-Hollinger. Posibilitatea de a mă trezi lângă capul unui cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la destinație pe cât de rapid era omenește posibil, făcea slalom prin trafic cu o viteză care sfida moartea. Eu mă uitam drept înainte, încercând să nu amețesc. Era tot ce puteam să fac, ca să nu cumva să mă apuce iar voma. În ultima vreme, nu mai puteam avea încredere în propriul stomac. Vivian a ridicat scurt privirea de la telefonul mobil. — Ce faci, Claire? — Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
răspund la chemările ei. Vivian și-a încheiat convorbirea și și-a băgat telefonul în geanta Fendi. — Vivian, chiar am câteva propuneri despre care vreau să-ți vorbesc, am spus, consultându-mi carnețelul și încercând să-mi suprim starea de vomă. Prima este un roman istoric, a cărui acțiune se petrece în Chicago, în anii ‘20... Vivian și-a lipit palmele și și-a așezat obrazul pe ele, indicându-mi faptul că perioada era suficientă ca s-o adoarmă. — Bine, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rezervă, un nume predestinat, grijania mă-sii, mi se face rău, recunoaște, și Tîrnăcop, fără să mai aștepte vreo indicație, sare și-l întoarce pe o parte ca să poată vărsa fără nici un risc. Ce acreală dom’ Roja, zice Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja ideea întreruptă de repriza de vomă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja ideea întreruptă de repriza de vomă, e la mintea cocoșului, cum s-ar putea spăla pe mîini de toate crimele astea cei care le-au comis? Aici e cheia problemei, cui pe cui se scoate, asta e-n mintea lor la ora asta, dacă vor revoluție
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alți lupi, iar stîna va fi desființată, împărțită între lupi. Ce-i asta, o fabulă? întreabă Tîrnăcop. O fabulă spusă de un om beat, miroase de la un kilometru, zice Dendé strîmbînd din nas și arătînd din priviri spre balta de vomă a lui Roja. Ce idiot mai sînt, mi-am zis cînd am făcut primul popas, puteam să păstrez pistolul, nici dracu’ nu m-ar fi percheziționat, dar era prea tîrziu, trebuia să mă orientez ca să ies cît mai rapid din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
piroman în priviri, dar Tîrnăcop nu-l mai ia în seamă, iese și el valvîrtej din chichineață izbind cu toată puterea ușa în urma sa. Închide ochii și capul începe să i se învîrtească cu tot cu cameră, în timp ce o nouă senzație de vomă i se instalează în gît. Cu ochii împăienjeniți, reuși după o ultimă sforțare supraomenească să se agațe de marginea pervazului și să privească în măruntaiele nopții. Prin nările transpirate își adulmecă duhorile de rachiu pe care stomacul i le pompează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în Gang îl trăsni un miros puternic de urină. Ținîndu-se de nas, foarte atent pe unde calcă, începu să slalomeze printre movilițele de excremente și băltoacele de vomă. Nu mai e loc nici cît să arunci un ac în tot Bucureștiul de atîta mizerie. Cum să nu ți se facă silă de un oraș ca ăsta? Nu e de mirare că nu mai auzi de la nimeni nici un cuvînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al fiului ei, eminent student, la Litere. Vi-l dau pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la gândul că, Într-o bună zi, Îl va face cadou cuiva care va ști să-l prețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai presus de orice Închipuire. Moștenire de familie cu care s-ar fi putut mândri dacă nu i-ar fi pus viața În pericol. Ce vezi În urmă? l-a Întrebat Încă o dată tovarășa. Nimic, a zis el. Repetată până la vomă, această Întrebare a avut de fiecare dată același răspuns, pe cât de concis, pe atât de vag. Într-o zi, sătulă de atâta neobrăzare, tovarășa s-a hotărât să-l Învețe cum se poate privi Înapoi și să vezi totuși ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sub greutatea plaselor cu varză, morcovi, cartofi și multă țelină care se zice că ajută. Ea Însă nu crede, dar cumpără din superstiție și deznădejde. Noroc cu Brândușă. Gheretă repeta Întruna În gând tot ce mâncase o noapte Întreagă până la vomă, la care se adăugau și numele celor patru pictori pe care de altfel Îi știa, dar numai ca străzi, nu și ca artiști. În plus de toate astea, ascultase până la un punct, e drept, prima conferință despre artă din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu sirop de tuse. Într-o mână avea pistolul cu aer comprimat, cu care trăgea absent spre o formație de avioane din lemn de plută, aliniate pe gazon. Am parcat și m-am îndreptat spre el. Avea hainele pătate de vomă și oasele îi ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se târî până la closet și vomită. Când încercă să se ridice, Fritzie îi împinse capul înapoi în closet și-l țintui acolo cu ciocatele lui masive, lustruite cu scuipat. Fostul proxenet și spărgător de bănci înghiți apă cu pișat și vomă. — Lee Blanchard e în TJ, iar tu ai venit aici glonț, direct de la Marele Q. Asta-i o coincidență a naibii de ciudată și nu-mi place. Nu-mi place de tine, nu-mi place de târfa sifilitică care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
practică amenințarea sau nu. Relația mea cu ei e cel mai important lucru din viața mea... Iartă-mă, a adăugat el ca o remarcă întârziată. Mai importantă decât căsnicia cu mine? Alison a simțit c-o ia cu stare de vomă când a rostit cuvintele respective. Luca și-a țuguiat buzele. —Eu privesc lucrurile astea în mod absolut diferit. Dacă însă cineva mi-ar pune pistolul la tâmplă și mi-ar cere să aleg între tine și băieți, atunci i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de noapte. Când doi asistenți sociali au apărut la ușă neanunțați, au găsit-o pe Bev într-o stare de totală incoerență. Abia s-a putut târî până la ușă. În timpul ăsta, Susan dormea dusă în pătuțul ei, înconjurată de o vomă veche, probabil, de câteva zile. Fetița a fost dusă la orfelinat, de unde a menținut o relație sincopată cu mama - niște vizite lipsite de regularitate, pentru care Bev făcea un efort ca să apară în stare de trezie. Cele două interacționau nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întrebat unde e maică-sa, i s-a spus că Bev s-a mutat în străinătate, ca să-și găsească de lucru. Abia atunci când fetița a împlinit doisprezece ani i s-a spus, în sfârșit, adevărul: Bev se înecase cu propria vomă în același apartament din care fusese luată și Susan. Mult mai târziu, Susan a aflat că spiritul de comunitate al oamenilor din zonă fusese atât de dezvoltat încât mama ei a zăcut moartă, în apartament, vreme de șase săptămâni, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe Deborah, fusese, în cel mai bun caz, naiv și, în cel mai rău caz, o nebunie absolut cretină. Femeia din fața ei nu era deloc șoricica pe care și-o închipuise ea. Era un adversar formidabil. Dintr-odată, senzația de vomă a fost înlocuită de gâlgâitul unui hohot de râs, care s-a comprimat, la suprafață, într-o pufnitură reprimată. Deborah părea ușor nedumerită. Ce găsești de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Alison se simțea... ei bine, cumva altfel. Și-a pus ambele mâini pe sâni și a apăsat. Senzația a fost una de ușoară iritare. Ceea ce era un semn bun. De asemenea, în cursul dimineții, femeia resimțise o ușoară stare de vomă, dar nu-și dădea seama dacă nu era vorba decât de efectul temerilor cu care se lupta. Ai grijă, fetițo, a spus ea cu voce tare. Nu te grăbi. Nu uita c-am mai trecut prin chestia asta. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]