11,806 matches
-
Așadar, aceasta nu e o carte despre Marin Preda. E una despre talentul lui Marin Preda. Talent, la urma urmei, impersonal. Sau suprapersonal. Aproape toți cei care răspund, aici, întrebărilor, par molipsiți de un anume spirit al giumbușlucului. Au intuiția vorbirii în mai multe ape, știu când să tacă adânc, cu subînțelesuri, și când să audă doar ce vor. Spuneam că primele capitole mi-au plăcut cel mai mult. De fapt mi-au plăcut toate capitolele în care Sorin Preda îi
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
Felicia Antip Pot cumva să scriu un articol fără vocala lipsă din romanul transpus în limba română așa cum l-a gândit năstrușnicul autor franțuz? Nu-i ușor să scoți din uz o sculă așa utilă vorbirii omului atât în română cât și în limba originalului. Numai un vrăjitor al cuvântului scris ca Ș. Foarță ar fi putut îndrăzni și ar fi fost în măsură să facă pariul și să biruiască opoziția limbii proprii, o limbă cu
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
și nu numai), capabil să dăruiască cititorilor români un încântător volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări în șirul natural, obișnuit, al vorbirii, cu incongruitățI ca viitorul 2 sau chiar 3 folosit întruna ca motor al narațiunii. Asistăm, așadar, la încă o paradă fastuoasă a discursului tip Ș. Foarță și păstrând marca lui, intactă și savuroasă chiar și în lipsa unui factor cu rol
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
victoria asupra cuvântului impropriu, Ș. Foarță zboară totodată avântat, sprințar dar lin, cu ușurința și forța unui vultur fără frică sau inhibiții, în țara visată a minunățiilor cuvântului trăznit, imaginativ, chiar aiurit, fantasmagoric, dar fără cusur, înmiit convingător, drag iubitorilor vorbirii cu șart. Jucăuș și provocator, traducătorul mai adaugă, din inițiativă voluntar asumată, ici un provincialism, colo un barbarism, un arhaism, o vorbă născocită sau o formă gramaticală din Țara Oltului, ca nu cumva vocabularul să pară totuși monoton. Își asumă
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
se apucă să emită ceva public. Voi parafraza din corespondența cu Robert David, pentru că nu am încă permisiunea să citez. Există, scrie Barthes într-o cheie pe care nu trebuie să ne sfiim s-o numim religioasă, două regimuri ale vorbirii. Există vorbirea privată care conjură liniștea, ca ideal și ca instrument de seducție. Dar odată actul seductiv îndeplinit, această vorbire nu mai are nevoie de cuvinte. Aceasta este, scrie Barthes, dialectica vorbirii private. Vorbim ca să ne putem desfăta în liniște
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
să emită ceva public. Voi parafraza din corespondența cu Robert David, pentru că nu am încă permisiunea să citez. Există, scrie Barthes într-o cheie pe care nu trebuie să ne sfiim s-o numim religioasă, două regimuri ale vorbirii. Există vorbirea privată care conjură liniștea, ca ideal și ca instrument de seducție. Dar odată actul seductiv îndeplinit, această vorbire nu mai are nevoie de cuvinte. Aceasta este, scrie Barthes, dialectica vorbirii private. Vorbim ca să ne putem desfăta în liniște după ce am
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
Există, scrie Barthes într-o cheie pe care nu trebuie să ne sfiim s-o numim religioasă, două regimuri ale vorbirii. Există vorbirea privată care conjură liniștea, ca ideal și ca instrument de seducție. Dar odată actul seductiv îndeplinit, această vorbire nu mai are nevoie de cuvinte. Aceasta este, scrie Barthes, dialectica vorbirii private. Vorbim ca să ne putem desfăta în liniște după ce am reușit să chemăm și să instalăm, în relație cu celălalt, iubirea. Și există o vorbire publică, aceea care
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
sfiim s-o numim religioasă, două regimuri ale vorbirii. Există vorbirea privată care conjură liniștea, ca ideal și ca instrument de seducție. Dar odată actul seductiv îndeplinit, această vorbire nu mai are nevoie de cuvinte. Aceasta este, scrie Barthes, dialectica vorbirii private. Vorbim ca să ne putem desfăta în liniște după ce am reușit să chemăm și să instalăm, în relație cu celălalt, iubirea. Și există o vorbire publică, aceea care pălăvrăgește despre discursurile celorlalți ca și cum s-ar achita de o datorie. Această
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
seductiv îndeplinit, această vorbire nu mai are nevoie de cuvinte. Aceasta este, scrie Barthes, dialectica vorbirii private. Vorbim ca să ne putem desfăta în liniște după ce am reușit să chemăm și să instalăm, în relație cu celălalt, iubirea. Și există o vorbire publică, aceea care pălăvrăgește despre discursurile celorlalți ca și cum s-ar achita de o datorie. Această din urmă vorbire este reușită dacă nu-și uită condiția morală de a fi un efect al datoriei și nu unul al dorinței narcisice. Nu
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
ca să ne putem desfăta în liniște după ce am reușit să chemăm și să instalăm, în relație cu celălalt, iubirea. Și există o vorbire publică, aceea care pălăvrăgește despre discursurile celorlalți ca și cum s-ar achita de o datorie. Această din urmă vorbire este reușită dacă nu-și uită condiția morală de a fi un efect al datoriei și nu unul al dorinței narcisice. Nu mă grăbesc să iau piatra din mîna lui Barthes pentru a lovi cu ea pe el sau pe
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
nu-și uită condiția morală de a fi un efect al datoriei și nu unul al dorinței narcisice. Nu mă grăbesc să iau piatra din mîna lui Barthes pentru a lovi cu ea pe el sau pe alții. Despre narcisismul vorbirii publice ar fi bine să tac. Adaug doar că această reflecție, Barthes o face înainte de a fi publicat vreo carte, după doar cîteva texte de analiză apărute în publicații efemere. Retrospectiv, da, nu-i greu să recunoști narcisism în critica
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
Declinul general al ideii de școală contribuie în mare măsură la această derivă. Faptul că gramatica nu se studiază decât în liceele de filologie are consecințe grave, mai ales că discipline care ar putea veni în întâmpinarea unei corectitudini a vorbirii, precum retorica, au dispărut, și ele, de mult timp din programele de învățământ, la noi, ca și aiurea. Cultivarea limbii înseamnă crearea unor deprinderi normative, capabile să diminueze tendința spre laxism a vorbitorilor și să-i contracareze efectele negative. Doar
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
vorbitorii înșiși. Și, dacă exprimarea invitaților la emisiuni e dificil de corectat, măcar moderatorii ar trebui instruiți să nu mai spună flagrant în loc de flagrant delict, datorită în loc de din cauza sau să evite barbarele acorduri după înțeles ori pleonasmele nesuferite care răvășesc vorbirea noastră cea de toate zilele. O școală neglijentă în materie de limbă română, urmată de cura de televiziune cotidiană a majorității românilor, degradează exprimarea publică până la prefacerea limbii literare într-un idiom grosolan și ininteligibil. Ceea ce ar trebui făcut contra
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
neiculiță. Munteanul folosește intens perfectul simplu (luași, o tăiași, o pățirăm etc.) și formele analogice în -ră, pe care le va ironiza și Caragiale (s-a găsitără, mi-a scăpatără, „urât tată a mai avutără”), care nu apar deloc în vorbirea moldoveanului (la acesta găsim, în schimb, regionalismele o fost, s-o trecut). În câteva replici, preferințele lexicale regionale sunt puse în paralel: Bondici folosește termenul mâță („să te prindă la cărți cu mâța-n sac”, I, 2), pe care Pungescu
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
neneo?”, ibid.); Bundici vorbește de boboci, iar Pungescu „traduce” prin gâscănași; fetelor Chiriței pretendenții li se adresează cu termenul duducuță (Bondici), respectiv cu franțuzismul demuazelă (Pungescu). Pentru publicul moldovean al epocii (piesa a avut premiera la Iași, în 1850), pitorescul vorbirii muntenești trebuie să fi fost și mai perceptibil: la Pungescu apar nu doar pronunții caracteristice (pă, dă), ci și o preferință netă pentru interjecții: hait!, dar mai ales aoleo! Câteva replici au o valoare emblematică, de un inconfundabil muntenism al
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii. Folosit de unii vorbitori fără nicio ezitare, în spațiul public, în răspunsuri la examene sau în discursuri politice, noul decât e perceput de mulți alții ca stigmat social, ca marcă de vorbire neglijentă și chiar de incultură. O excelentă publicație periodică și-a ales titlul ironic Decât o revistă și cuprinde, în numărul său cel mai recent (5, primăvara lui 2011), o întreagă discuție, bine documentată, despre utilizarea construcției. Un forum (forum
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
angajării, spectaculoase pe atunci, a acestor tineri. Lor, soluția Noica, evazionistă cât cuprinde, nu le spunea nimic. (Pe câtă vreme Vighi și alții credeau energic în ea.) Destule din textele de aici conțin trimiteri tranșante. Balada sângeroasă a celor 10 părți de vorbire ale gramaticii tradiționale, a lui Gerhard Ortinau, e, printre altele, un rechizitoriu al limbii de lemn: „adjectivele s-au năpustit asupra substantivelor/ adverbele au sufocat verbele/ numeralele au luat locul unor pronume/ prepoziția și conjuncția au depus plângerile/ articolul a
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
toți prozatorii romancieri se observă mai degrabă o năzuință de a construi prin instrumentele ficțiunii fie o strategie existențială virtuală, fie o personalitate ideală, tot virtuală, fie pe amîndouă, și nicidecum doar năzuința de a exhiba un nou mod de vorbire. (...) planul existențial al ficțiunii pare mai conturat decît planul teoretic al esteticii. Că poetica romanului, cu toată noutatea ei, rămîne pe planul doi al priorităților o dovedește și faptul că fiecare nouă operă - nuvelele în cazul Hortensiei Papadat- Bengescu și
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
dăm seama că există, la numeroși vorbitori, chiar și o anumită „conștiință” a caracterului facultativ al regulilor de exprimare. Această „conștiință” nevinovată îngăduie eroarea, care nu numai urâțește limba, dar răpește comunicării precizia și limpezimea. Se șterge treptat granița dintre vorbirea cultivată și aceea necultivată. Acesta este un fenomen foarte grav, care pune în pericol însăși limba literară. Voi alege trei categorii de exemple. Înainte de orice, se remarcă o deteriorare a pronunției. Aspectul fonologic este cel mai frapant din toate, căci
Caliban și limba română by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3438_a_4763]
-
lexical: frecventa ignorare a sensului unor cuvinte. Lipsa proprietății termenilor face, paradoxal, ravagii mai ales în limba care se pretinde cultivată. O mulțime de cuvinte noi, dar și cuvinte pe care dicționarele le înregistrează de câteva decenii apar, și în vorbire, și în scriere, cu alte sensuri decât cele corecte. Dincolo de ridicolul folosirii lor, se întrevede o babilonie care face aproape imposibilă comunicarea. Deseori, nu înțelegem ce vrea vorbitorul să spună. În fine, sub raport gramatical, se răspândește ca o molimă
Caliban și limba română by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3438_a_4763]
-
și numerele. La originea trogloditismului lingvistic se află limba de lemn din perioada comunistă (limba ideologiei, cum o numește Françoise Thom) și absența studiului gramaticii în liceu. Amploarea pe care incorectitudinea o cunoaște astăzi (eroarea n-a lipsit niciodată din vorbire), rapiditatea răspândirii greșelilor, amenințând bazele înseși ale limbii literare, au ca agent principal mass-media. Iată, televiziunea și radioul 2 nu se mărginesc să manipuleze opinia, îndeosebi pe aceea politică, dar periclitează însăși limba națională. Ce-i de făcut? Pentru generațiile
Caliban și limba română by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3438_a_4763]
-
2 nu se mărginesc să manipuleze opinia, îndeosebi pe aceea politică, dar periclitează însăși limba națională. Ce-i de făcut? Pentru generațiile care vin, răspunsul îl va da școala. Ea trebuie să-și ia în serios rolul de a educa vorbirea și scrierea românească.3 Sunt însă pesimist în privința șanselor de reeducare a generațiilor vechi. Deși i se recomandă acest lucru de vreo patru sute de ani, Caliban, ajuns între timp academician, ministru, deputat sau general, nu arată nici cea mai neînsemnată
Caliban și limba română by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3438_a_4763]
-
Luigi Pulci și F. Rabelais, cleric de asemenea, ba chiar și de Swift și Sterne, o galerie foarte selectă, unde autorul Amintirilor poate fi cuprins prin efectul de „exagerare”, de îngroșare în exces a trăsăturilor, până la deformare, inclusiv în dimensiunea vorbirii, prin „revărsări verbale baroce”, propriu registrului satiric. În felul acesta, se dă o finalitate inteligentă clișeului cu ambientul și „formația populară” a scriitorului, care provine dintr-o lume tradițională, dar geniul creației îl duce spre alte înserieri și înrudiri. Comparația
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
se multiplică, capătă relief, prin apariția giganților telurici, insoliți și greoi în mișcări, alcătuind „cortegiul grotesc” de „făpturi hazlii”, „hâtri uriași”, „amestec de naivitate și înțelepciune facețioasă”, conducând la „o viziune a lumii pe dos, înțeleasă à la lettre, cu vorbire anapoda”. Cu frenezia lor contaminantă îl modifică și pe atât de seriosul erou al basmului: în prezența lor, el își deșteaptă brusc fantezia, devine mai spiritual, mai degajat în purtări. Între „namile”, Ochilă, cel care „vede toate și pe toți
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
a ținut în frumoasa sală a marelui liceu de stat no. 3, pe strada Sadovskaia. Eu ca funcționar de guvernământ mă aflam într-o cameră învecinată cu sala festivă. în camera aceasta veneau unii dintre vorbitori pentru a-și pregăti vorbirea. Aci l-am cunoscut pe autorul romanului în preajma revoluției, Constantin Stere care avea să rostească în rusește o mare vorbire pentru a convinge să voteze pentru unire, mai ales pe aceia dintre moldoveni care erau mai înstrăinați sau pe străini
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]