7,219 matches
-
Dicționar al greșelilor de limbă (1982), același Graur recomandă tocmai formele cireșe și căpșune, cu o explicație care se va bucura de o lungă carieră: forma în -i "e pluralul de la numele pomului / plantei". Am constatat cu surprindere că unii vorbitori de azi pur și simplu neagă existența în uz a formelor de plural cireși și căpșuni. Poate fi vorba de o percepție dialectală (recunoașterea doar a formelor din propriul grai), dar și de o eroare de percepție mai generală. Se
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
pentru oamenii fără o pregătire temeinică în cultură și terminologie a limbii materne, acest proces părea inocent, ei procedând la adăugarea desinențelor limbii materne la cuvintele rusești respective. Dar acest proces a dus la schimbări serioase, mai întâi în atitudinea vorbitorilor față de limbile lor materne. Actualmente, în multe cazuri, funcționarea acestor limbi se reduce la nivel de vorbire populară sătească, mai rar - orășenească, iar utilizarea lor la nivel oficial, statal și profesional, cu regret trebuie să spun, poartă de obicei un
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
de la tribuna, de la cine mai știe ce întâlnire cu aleșii , dar, mai ales, îl savurați seară de seară, de pe ecran, spus în fel și chip: nu eu, ci el, nu noi, ci ceilalți, nu noi, ci toți (mai ales când vorbitorul e de pe tărâmurile neoliticului) etc. Cu alte cuvinte nu noi, ci poporul, pentru că el, săracul, poporul, ca noțiune, concept, chiar și la o analiză mai riguroasă, tot gol de continut e! Iar de aici, din lipsă de conținut, spânzura dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ale distanțării (a catadicsi, aferim, nu-i așa?, așa și pe dincolo). Execesul de acțiune e de fapt ambivalent: faptele sînt fie negative, și atunci substituția este clar eufemizantă, fie pozitive, caz în care e suspectată și ironizată mulțimea lor: vorbitorului citat i se atribuie un discurs auto-elogios ("să se laude cât e de deștept și câte face și drege", observatorul.com) sau în orice caz exagerat ("pe viitorul meu cumnat îl tot laudă că uite ce face și drege, că
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
cult, modern, pe tiparul verbelor în -a care primesc sufixul -ez în conjugare), noul cuvînt nu e totuși o formație greșită. Apariția sa e chiar explicabilă, în măsura în care zona lexicală a afectelor este întotdeauna susceptibilă de inovații, din nevoia psihologică a vorbitorilor de a marca noi nuanțe și grade de intensitate sau pur și simplu de a inova în planul expresiei. Verbul își ocupă locul într-o serie, alături de a se supăra și a se înfuria, de mai noile a se agita
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
Despre succesul verbului vorbește și substantivizarea formelor sale nepersonale: a infinitivului lung - "de unde crizarea asta?" (price.ro) - și a supinului: "- Mă crizez. - Crizatul nu face bine la sănătate" (weblog.ro). Evident, sensul cuvîntului este de obicei mai atenuat atunci cînd vorbitorul se referă la sine, și mult mai negativ cînd se aplică altora. De fapt, contextual, se poate referi la stări destul de variate: la crize de plîns și stări de agitație infantilă - "Copiii noștri au personalitate, iar pentru că le ies dinții
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
narativă a lui Mirel Brateș, cu amendamentul că ,tehnica de filmare" se aplică nu doar la exterioare, ci și la viața interioară a personajelor sale. Zaț, Israel fără horoscop și Porunca lui Elohim, trilogia lui Mirel Brateș, dedicată vieții comunității vorbitorilor de limba română din Israel este o lectură fascinantă. Cărțile din acest ciclu romanesc oferă cititorului român șansa de a trece dincolo de locurile comune referitoare la Țara Sfîntă, de a privi de aproape, pas cu pas, ,filmat cu camera pe
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
Rodica Zafiu Într-un articol intitulat Limbi amestecate (publicat în 1947 în Bulletin linguistique și reluat în volumul Scrieri de ieri și de azi, 1970), Alexandru Graur descria tendința ludică a vorbitorilor de a transforma cuvinte ale propriei limbi în cuvinte străine, prin adăugarea unor terminații sau doar prin modificarea scrierii și a pronunțării. Cele mai multe din jocurile care produc falși termeni străini sînt efemere; unele ajung totuși să circule, cel puțin în
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
creațiile prin care, aici, în țara Arțarilor, noi contribuim la împlinirea literaturii și artei care se dezvoltă prin această limbă și în spiritul ei desăvârșindu-i cultura milenară, sentimentele creștine și umanismul care a caracterizat-o întotdeauna, ca și pe vorbitorii ei, precum versurile de mai jos. LA SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de George FILIP VULTURUL CREȘTIN de fapt eu sunt un vultur carpatin cu aripi de la Dunăre la Tisa, să cânt pe românește, să mă-nchin pe unde-n veac românul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
recunoaștem în exprimarea lingvistică un conținut implicit. în realitate situația este alta iar autorul amintit anterior nu ține cont de ea. Pentru a vă convinge, am să vă dau un exemplu banal. Să presupunem următoarea propoziție simplă: ,,este târziu”. Ca vorbitori de limbă română, noi, ca emițător, știm ce înseamnă. Dar, dacă într-o anume situație, vrem să redăm sensul acesteia unui alt vorbitor de limbă română, și am spune ,,este târziu”, acel receptor a înțeles totul? Adică partenerul nostru de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vă convinge, am să vă dau un exemplu banal. Să presupunem următoarea propoziție simplă: ,,este târziu”. Ca vorbitori de limbă română, noi, ca emițător, știm ce înseamnă. Dar, dacă într-o anume situație, vrem să redăm sensul acesteia unui alt vorbitor de limbă română, și am spune ,,este târziu”, acel receptor a înțeles totul? Adică partenerul nostru de comunicare a înțeles doar informația explicită ,,este târziu’’? Sau a înțeles și intenția noastră implicită ce stă în spatele expresiei ,,este târziu”, de exemplu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ce influențează, evident, inteligența. După cum ați observat, problema interpretării și a înțelegerii s-a complicat și mai mult. Blaga avea dreptate! Inteligența nativă aproape că nu ne mai poate scoate din încurcătură câtă vreme drumul de la sensul lingvistic la intenția vorbitorului nu este o chestiune de decodare, nici măcar una de decodare sensibilă la context, ci este o chestiune de inferență. Adică de judecată. Pentru a stabili ce tip de inferență este implicat în înțelegerea verbală, trebuie să plecăm de la următoarea constatare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
un scop. Atenție! Un scop! Premisa este informația, o anumită persoană rostește o anumită propoziție. Scopul este de a descoperi ce a intenționat persoana respectivă prin rostirea acelei pro poziții. în consecință, actul înțelegerii presupune și descifrarea unei ,,intenții” a vorbitorului, a autorului sau a textului. în cazul textelor scrise, multivalența semnificațiilor constituie o mare și inepuizabilă realitate. Trebuie să reținem și faptul că statutul autonom al intenției, semnificației, simbolului etc., în raport cu auditoriul, formează o ultimă notă caracteristică. Semnificațiile pot să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ceea ce se numește inteligență folositoare la ceva, reprezintă doar o câtime din ansamblul ce trebuie studiat. Fără a concluziona, reamintesc faptul că stă în noi, chiar și în acea inteligență nativă (exceptând cazurile patologice), și puterea de a depista intenția vorbitorului, și scopul aces tuia, și puterea de a infera, ținând cont, bineînțeles, de contextul de exprimare, de credință, de cultura în care am văzut lumina zilei etc. și totuși suntem păcăliți! Cauza? Cum? Lăsând la o parte teoria, fără a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Tinerețea octogenarului Nichita Stănescu, o amănunțită bio grafie a poetului. 3) Menținându-se în sfera aceluiași paralelism noi vs alții, Iulian Ichim (Kitchner) a susținut în limba engleză un expozeu despre Paralelismul spiritual - Irlanda și o paranteză basarabeană. 4) Ultimul vorbitor din această seară a fost Muguraș Maria Petrescu care a prezentat toate romanele scrise de prozatorul Dan Ghițescu (Montréal). Ea a insistat asupra caracteristicilor tuturor romanelor lui (Praful și pulberea, Zodia Cameleonului, La răsărit apune soarele, Noaptea nu aparține nimănui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
el și pusă cap la cap cu mare grijă, așternute pe hârtie cu minuția istoricului dăruit și cu talent scriitoricesc pe deasupra, pot să facă lumină chiar și acolo unde, din motive obscure, istoria se dorește a rămâne distorsionată. 4) Ultimul vorbitor din acea seară a fost Constantin Groza din Kitchener, care în textul său Clima spiritului românesc din afara României a ridicat o problemă care, cel puțin până acum a fost lăsată oarecum în plan secund: anume, aceea că în ciuda unor manifestări
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vers care să-l compromită. El rămâne în amin tirea noastră ca un adevărat exemplu de demnitate. Actor, regizor și critic literar, mort prematur, dar având un talent indiscutabil, Radu Stanca este o figură unică a literaturii noastre. 2) Ultimul vorbitor care avea să încheie seara și implicit întreaga manifestare a Câmpului Românesc de la Hamilton a fost binecunoscutul Dr. Cristian Răchitan de la New York. înainte de a-și începe discursul Cum relația dintre manifestarea noastră materială și existența noastră spirituală afectează calitatea sănătății
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
încheiat fără binecunoscutul dialog permanent între cei din sală, care puneau nenumărate întrebări, semn că discursurile au fost pe toată durata acestei săptămâni deosebit de interesante și atractive ca subiect, dar și, firește, de răspunsurile date cu competență și bucurie de vorbitori. 3) și pentru că filmul documentar nu s-ar fi cuvenit să lipsească de la o astfel de manifestare, iată că realizatorul Raul Dudnic de la canalul de televiziune ROMEDIA, Toronto, ne-a prezentat filmul ,,Românii din Alberta’’. Sunt mărturiile unor cetățeni canadieni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
unele corecții din partea cititorilor: cîte un românofon precizează că n-a auzit niciodată de urarea "Sărbători vesele". Sînt și liste "profesioniste", care folosesc riguros semnele diacritice și oferă chiar posibilitatea de a asculta textul urării românești rostit corect, de un vorbitor nativ (de exemplu, Crăciun fericit și un an nou fericit! pe site-ul omniglot.com). Sînt și alte surprize: apare uneori în lista limbilor aromâna, cu glotonimul tradus corect (aromanian, aromunian) sau fantezist (aromanche). Urarea aromânească cel mai des reprodusă
Urări în mai multe limbi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11035_a_12360]
-
pe de-a moaca" (Nicuță Tănase, 1957); , Poți să plătești...? întreabă mecanicul. Doar nu crezi că-i de-a moaca" ( G. Cușnarencu, 1988). Trecerea de la moaca la moca pare un caz de remotivare sau de etimologie populară bazată pe paronimie: vorbitorii care nu puteau da un sens expresiei pe de-a moaca au apropiat-o poate de un cuvînt cunoscut - moca (tip de cafea). Lucrurile sînt totuși mai complicate: cuvîntul moacă, cuprins în expresia pe de-a moaca, circulă încă destul de
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
de pe internet?" (computergames.ro); ,curioșilor celor mai curioși pot să le vînd (pe moca) o idee" (contrafort.md). Nici moca nu asigură în vreun fel stabilirea unei legături semantice: dimpotrivă, formularea - a intra moca, bilete moca - pare total absurdă. Unii vorbitori sesizează și comentează această ciudățenie, fără să bănuiască că punctul de pornire al expresiei nu are nimic de-a face cu tipul de cafea: , Nu cred că va găsi nimeni un răspuns la întrebarea: Cum s-a ajuns de la cafea
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
John - Hans etc.), nu și numele de familie. Adaptarea numelor ar fi putut părea un act etnocentric și autoritar, dacă nu ar fi reprezentat, în epocă, un uz general și democratic, practicat și de țările mici, de limbile cu puțini vorbitori. Unele dintre numele adaptate tradițional s-au păstrat ca atare: cred că tuturor li se pare normală forma Ioana d'Arc, în loc de Jeanne d'Arc, iar Londra nu este (încă) amenințată în vorbirea românilor de vreo concurență a formei London
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
străină sînt adesea derutante (și pot produce confuzii în traduceri): Monaco, într-un text italienesc, se poate referi la München, nu numai la Principatul Monaco. Adaptarea împrumuturilor lexicale asculta în trecut, de fapt, de aceeași logică - a minimului efort pentru vorbitorul locului. Așa se explică în română impunerea destul de rapidă a multor forme depărtate de termenul-sursă - din puntul de vedere al scrierii (gem, antet, meci) sau al pronunției (iaht, buget) -; asemenea adaptări drastice se produc mult mai greu azi, la noile
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
Rodica Zafiu Intensitatea rîsului pare să fi stimulat dintotdeauna imaginația vorbitorilor: formele și consecințele actului de a rîde apar în extrem de multe structuri cu valoare intensiv-superlativă, multe clișeizate, permițînd însă variația sinonimică, substituțiile expresive în tiparul dat. Verbul a rîde e folosit ca atare în limbajul popular și argotic; se schimbă
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
ca un prost (sau ca prostu'), ca un fraier, ca un tîmp, ca un nebun, ca un bou, ca o capră, ca proasta-n tîrg etc. Se poate constata că evocarea rîsului intens și devastator are mai multe funcții: pentru vorbitor, rîsul propriu (am murit de rîs) e o formă de evaluare pozitivă a unui fapt comic, sau de evaluare negativă a celorlalte lucruri și persoane (fundamental ridicole, deci inofensive). Rîsul celorlalți e cel mai adesea interpretat ca semn de inadecvare
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]