1,592 matches
-
ăștia răi vor să nu vorbim În vecii vecilor unii cu alții, că-și pierd ei puterea. Ei știu vorba lui Tatăl și doar ei vor s-o știe, nu și ăilalți. Dar oamenii au prins gustul vorbei și atunci vrăjmașii vor să-i Încurce, așa, ca să le țină piciorul pe grumaz. Asta spune la Krog și dă-i asta, fiule, și dat la mine scoica și spus că la tine place mai mult Selat decât Dilc. Ca să știe Krog că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne-am potolit, i-am zis: - Mai bine m-ai ajuta pe mine, măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai ajuta pe mine, măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi stingă tot neamul. - Fugi din calea lor. - Unde? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi stingă tot neamul. - Fugi din calea lor. - Unde? S-au Întins precum norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi stingă tot neamul. - Fugi din calea lor. - Unde? S-au Întins precum norul, peste toate pământurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi și dacă pun mâna pe tine, o să te ucidă doar pe tine. Dar, dacă vor fi și vrăjmașii mei, o să-mi stingă tot neamul. - Fugi din calea lor. - Unde? S-au Întins precum norul, peste toate pământurile pe care le-ai lăsat În urmă. Dacă fug din calea lor, o să dau peste cei ce le țin partea. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai lăsat În urmă. Dacă fug din calea lor, o să dau peste cei ce le țin partea. - Și dacă o să dai peste cei ce-mi țin mie partea? N-ai auzit că oameni credincioși Tatălui au luat și ei urma vrăjmașilor mei? Și ei sunt mulți, așa că, de ce ești așa de sigur că o să fiu Înfrânt? - Eu nu vorbesc de tine, Krog. Eu vorbesc de neamul meu, care e mic. Suntem viteji dar, iată, decât să dăm piept cu alții, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
surâse N’jamo, făcându-mă să-mi dreg glasul. Câți oameni vrei? - Cât toate degetele unui om. - Adică cinci de patru ori, ha, ha, ha, hohoti el. - Cinci de patru ori, l-am Îngânat. Stătu un pic pe gânduri. Dacă vrăjmașii lui Krog o să Învingă, Îmi rămâne tot neamul aici, să se Înmulțească. Iar dacă o să Învingă tovarășii lui Krog, o să se Înmulțească mai departe cei ce-l vor Însoți În călătorie pe Însuși Krog. E bine și-așa. - Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plecasem În călătorie, of, of. Însă, făcăturile meșteșugite de Enkim nu-mi spuneau decât un singur lucru: lui Krog Îi era lăsat să călătorească, iar Enkim trebuia să nu-l scape din ochi - să nu care cumva să-i piardă vrăjmașii urma. - Vrei să câștigi timp. În preajma mea. Bine, făcu Enkim. Logon dormea În culcușul său, la câțiva pași mai Încolo. Cred că visa frumos, căci plescăia În somn precum un copil. Enkim se ridică deodată și se grăbi spre culcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luat de ai lui. Și, cu asta, plecarăm. I-am povestit lui Logon Întreaga pățanie, iar el se Înegură. - Mai bine Îl mai țineai pe Enkim cu noi, ca să-i Încurcăm semnele, Îmi zise. - Enkim Îmi era și prieten și vrăjmaș, i-am răspuns. Nu puteam să mă mai joc cu el. Pe de altă parte, ai lui sunt tare departe. S-au Împotmolit la intrarea În pădurea deasă În care stăpânește N’jamo, iar semnele pe care le-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
auzirăm zvon de glasuri dinspre Miazăzi și zărirăm o mare mulțime de oameni venind spre noi. Cărau În spate sumedenie de lucruri, târau de altele și mergeau vorbind tare, strigând de la unul la altul, fără să le pese că vreun vrăjmaș ar fi putut să le iasă În cale. - Enkim tot nu se potolește, Îmi zise Logon, posomorât, și-mi arătă fumul care iarăși prinsese a se ridica de pe piscul lăsat În urmă. - Pfuuh, ia să ne vedem noi de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ascultau când vorbeam cu glasul Tatălui și până și cu Siloa aș fi putut să fac ce vreau... De ce să aștept să văd ce are ea de gând? Cine mai pomenise așa ceva? Siloa, Siloa... Am ajuns la capătul tuturor pământurilor, vrăjmașii mă Încolțesc, iar eu n-am cunoscut decât o femeie urâtă pe nume Bodolona. Ai văzut tu vreun prost mai mare decât lăudărosul de Krog, parul fleșcăit al Tatălui, frate păcălit al lui Moru care acum trebuie că tândălea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Tek. Pe Kikil n-a mai fost nevoie, căci el pufnise deja În râs : - Mai devreme sau mai târziu, tot o să dăm lupta de sânge cu ei, măi Krog, măi. - Și ce ne facem dacă, În timp ce ne luptăm cu vrăjmașii, Gemenii se Îndepărtează prea mult de țărm? N-o să mai izbutim să-i ajungem din urmă. - Las’ c-o să vină alți Gemeni, zise Barra. L-am privit pe Tek - el știa cel mai bine rosturile pe aceste meleaguri. - Un ghețar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
peste o vreme, apa o să se schimbe, că așa se Întâmplă când se Întețește frigul. Atunci, chiar dacă o să apară alți Gemeni, marea n-o să-i mai ducă spre Miazăzi. Eu zic că nu e nevoie să-i Înfruntăm aici pe vrăjmașii tăi, Vindecătorule, că nu ne-a fost lăsat să dăm asemenea luptă de sânge uriașă... Noi te așteptam doar ca să ne treci apa spre Ghețurile nesfârșite pe care nu le-au văzut decât puțini. - Nici eu nu cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aveam nevoie de alt Tată. Mirat de povestea lui, i-am spus: - Și când te gândești că totul a pornit de la vorbe, măi Barra, măi. Moru și cu mine doream doar să Împărțim vorba tuturor. Pe urmă, am aflat că vrăjmașii noștri au pornit pe urmele noastre pentru că voiau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Barra rămase pe gânduri. Făcu un gest de parcă ar fi alungat o muscă, deși pe frigul ăla Înghețaseră toate muștele, după care Întrebă: - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lucruri de petrecuseră așa, fără a fi aflate de niciunul dintre Vindecătorii pe care-i Întâlnisem? Cu toate astea, n-am Întrebat decât: - Vorbeați cu aceeași vorbă? - am Întrebat, căci Încă nu-mi venea a crede ce auzisem. Voi și vrăjmașii vorbeați cu aceeași vorbă? Barra rămase din nou pe gânduri. După o vreme, spuse: - Ei, ne Înțelegeam. Ei știau niște cuvinte pe care noi nu le știam, iar noi știam unele pe care nu le știau ei, dar tot ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nou pe gânduri. După o vreme, spuse: - Ei, ne Înțelegeam. Ei știau niște cuvinte pe care noi nu le știam, iar noi știam unele pe care nu le știau ei, dar tot ne-am Înțeles. Cum să nu ne Înțelegem? - Vrăjmașii vor ca fiecare neam să vorbească În altă limbă. - Pe care s-o meșteșugească cine și cum? Cuvintele vorbesc despre lucruri, deci cuvintele pleacă din lucruri, așa că, În ce fel ar putea fi ele spuse altfel? - Logon mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbele astea, că simțeam deja cum dintr-un singur Krog, un ucigaș și un mut, apăreau ușor-ușor doi Krog, dintre care unul era dat la iveală numai și numai de vorbe. - Îți pare rău că nu i-am Înfruntat pe vrăjmași aici? - l-am Întrebat pe Barra deodată. Se fâstâci. I-ar fi plăcut să le arate tuturor ce fel de Vindecător era. Cum i-ar mai fi făcut el una cu pământul pe urmăritorii lui Krog. Cât de drept era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul. Am mințit un pic. - Păi, măi Barra, măi, am Început și cred că am zis ce am zis din cauză că meșteșugisem atâtea cuvinte Încât Îmi veneau gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebat pe Gupal. - Ei zic că asta e limba noastră adevărată. Că cea rămasă de la Tatăl nu ne mai ajunge. Că vremurile s-au schimbat. Eh, știi tu... Nu numai vestea ta a ajuns până la noi, ci și cea a vrăjmașilor tăi. - Of, of. Dupna ăsta e dintre cei ce-l ponegresc pe Tatăl? - Păi, Îl cam ponegrește, ce să facă, zise Gupal, Încurcat. Știi, cei din sângele lui Dupna au o poveste tare Încurcată. Sunt mii de ani de când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gol, după care m-am gândit la semnul lui Kron. Blestematul de Enkim! Știuse mereu mai mult decât zicea că știe - făcuse nenorocitele alea de semne care nu erau altceva decât semnul lui Kron, adică semnul meu, ca să le arate vrăjmașilor Încotro o luase Krog. Să-mi ia urma după semnul meu. Semnul meu... semnul meu... Așa Îmi spuneam și, curând, am adormit. Era o noapte În care ar fi meritat să visez, dar Tatăl, drăguțul, nu m-a lăsat. Dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Uriașul se prăbuși la picioarele mele, zvârcolindu-se, dar cel de-al doilea se și repezise asupra mea. - Ia-l odată și hai! - se auzi un glas urât de afară. Ăștia s-au trezit cu toții! Am Încercat să-mi dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strig, dar nu mai aveam obraz să-i rostesc numele nici măcar În minte. 37. - Enkim! am strigat Într-un târziu. Între timp, vânătorii noștri se iveau din toate colțurile - purtau torțe și deja puseseră mâna pe câteva iscoade de-ale vrăjmașilor. - Vedeți de Kikil! le strigă Enkim. El a luat urma netrebnicului. Veni lângă mine și mă ajută să mă ridic, iar eu nu știam ce să-i zic. Era bine să-i fi spus cuvinte plăcute, din acelea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebaseră, dar nu fuseseră În stare să găsească răspuns. Cum-necum, În seara aceea hotărâseră să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]