1,491 matches
-
mai întâi în salturi scurte, ca niște zdrențe în vânt. Apoi se înalță cu miile, ca un potop. Suprafața fâlfâitoare a lumii se înalță, o spirală propulsată în sus de curenți invizibili. Suntele îi poartă până la cer, croncăneli și pârâituri, vuiete, bubuituri, goarne, nori de sunet viu. Încet, masa se destramă în panglici și se risipește în albastrul cerului. Câtă bucurie există în viața asta. Și întotdeauna trece pe lângă noi. Câtă bucurie fără de sens. Își aude propria voce ieșind din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sau șase asemenea chipuri pe stradă. La colțul acestei străzi pline de forfotă, la intersecția cu una din străzile mari și murdare care străbat În lung și-n lat orașul și care sînt veșnic umbrite de violența sălbatică și de vuietul trenului suspendat, așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru o clipă am avut senzația că tot ce era viu a rămas neclintit și tăcut În afară de țipătul acela. Poate că era adevărat. Categoric, tot ce era viață În clădirea aceea a Încremenit - acolo unde cu o clipă Înainte răsunaseră vuietul și loviturile mașinilor de nituit, zăngănitul manivelelor, ciocănitul dulgherilor, se lăsase acum o liniște ca de transă cataleptică. Deasupra străzii, delicate și pustii sub cerul albastru, se legănau două bare metalice agățate de lanțuri, dar toate mașinile se opriseră. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași, dirijată de o maimuță. Apoi vuietul mașinilor de nituit reîncepu, sus, deasupra străzii, pe cerul albastru, brațul lung al macaralei se mișcă, lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăiește, de unde este adesea asaltat cu proiectile. Iar acest atom Își găsește probabil sfîrșitul, În cele din urmă, Într-un colț, neștiut de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire de măruntaie pe barele manivelelor, o zvîrcolire scurtă și neînțeleasă de sînge și oase și creier pe grinzile de lemn sau doar o grămadă informă veche, soioasă, cenușie și cafenie prăbușită Într-o dimineață În fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pămînt, cu uriașa sa bogăție, s-ar fi Învechit, s-ar fi alterat Încet și s-ar fi scurs, Îmbibînd ca o unsoare lemnul masiv cioplit. Dar acum Încetase orice muncă: Încetaseră toate zgomotele care o Însoțeau În mod obișnuit - vuietul neîntrerupt al camioanelor, zăngănitul scripeților și zgomotul puternic și sacadat al motoarelor de pe vase, mișcarea plaselor uriașe care-și legănau În aer povara de lăzi, zornăitul specific Încărcării și descărcării, strigătele și chemările hamalilor negri și asudați, comenzile tăioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rîs. — Ai să te-ntîlnești cu Else? — Ce zici? N-aud! strigă, Își face mîna pîlnie la ureche și Întoarce capul cu o privire mirată. — Te-am Întrebat... ai... să... te-ntîlnești cu Else? strigă din răsputeri În palmele făcute pîlnie, peste vuietul mulțimii. — Da, cred că da. Cred că o să ne-ntîlnim cu ei la St. Moritz. — Să-i spui să-mi scrie. — Cum? Nu te aud. Se repetă mișcarea. — Am zis... spune-i... să-mi scrie - alt strigăt. — Ah, da! Bine! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a auzit glasul firesc și cunoscut al lui Chester Arthur? Și unde era Harrison? Unde era Hayes? Care din ei purta favoriți și care purta barbetă? Cum să-i deosebești? Nu dispăruseră? În urechile lor și În ale noastre, răsună vuietul mulțimilor uitate, În mintea lor sînt Întipărite mii de imagini ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze pe un ram, scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar nu ascultaseră toți noaptea urletul vîntului nebun, ropotul ascuțit, curat, tăios al ghindelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tăcută și pustie, cu buze tremurătoare, cu mîini Încremenite, cu trupul Înfiorat de teamă, de bucurie sălbatică, de visuri sfîșietoare... oare ei n-au simțit ceea ce am simțit și noi cînd au auzit În noapte șuieratul de plecare al trenului, vuietul roților mari pe malul rîului? Oare n-au simțit, așa cum am simțit și noi, În timp ce așteptau, pierduți În frumusețea insuportabilă, pustiul, misterul și spaima marelui pămînt În luna aprilie și Înțelegeau că sînt singuri, tineri și plini de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce se Înalță peste insula aglomerată, desprinderea mîndră a vapoarelor ce pleacă, țesătura zveltă, zborul de aripă și bucuria marelui pod și bărbați cu pălării care vin pe pod să ne salute... veniți, fraților, haideți să căutăm toate acestea! Căci vuietul uriaș al orașului cu o mie de picioare, Îndepărtat ca un zumzet de albine, somnoros, nepătruns ca timpul, a ajuns să ne sune obsedant În urechi, plin de făgăduința bucuriei și a victoriei, a norocului, fericirii și iubirii cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
valuri strălucitoare, cu mișcarea mîndrelor vapoare călătoare, cu bucuria și puritatea dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avut parte vreodată bărbații, dacă sîntem hotărîți să mergem și să o cucerim! Astfel gîndind, simțind, așteptînd, așa cum am așteptat și noi În tăcerea somnoroasă a nopții pe strada liniștită, auzind, așa cum am auzit și noi, șuieratul ascuțit al sirenei, vuietul marilor roți pe malul rîului, simțind, așa cum am simțit și noi, misterul nopții și al lunii aprilie, prezența uriașă și atotputernică, promisiunea tainică și sălbatică a pămîntului sălbatic, singuratic, veșnic, găsind, așa cum am găsit și noi, toate ușile Închise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se oprise să-și tragă sufletul În orașul apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul maxim al vitezei sale formidabile. Își făcea apariția cu precizie, trecea În mersul legănat și puternic al locomotivei, În vuietul gros și monoton al vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de petrol bogat azvîrlindu-le spre cer, a dezgropat munți de cărbune și de fier și de cupru, a strîns În fiecare an grîu auriu de pe mii de hectare, a aruncat uriașe căi ferate peste pustiuri, a unit marginile continentului cu vuietul roților grele, a doborît păduri de copaci uriași și le-a dat drumul la vale pe cursul rîurilor, a cultivat porumb pentru Întreaga lume, pămîntul ei s-a acoperit de zahăr, de citrice suculente, de mii de lucruri obișnuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că "acela" trebuia să fie el. I se păru că tonul împăratului nu sunase prea favorabil. După ce își termină gândul, vocea unui bărbat spuse din tavan: - Draydart Duart, verifică... Cuvântul care urmă îi era necunoscut lui Gosseyn. Suna cam ca "vuiet"'. Ofițerul puse repede mâna pe una dintre decorațiile de pe umărul stâng al uniformei sale. Obiectul mic, strălucitor pe care puse mâna se afla prins de un lănțișor. Draydart ridicase obiectul la ureche. Și părea că ascultă. După numai câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
curtea uzinei gospodărită de directorul și de consiliul de administrație responsabilizați cu salariile acelea care nu există decât în feeriile de basm, atât de iscusit aduse în atenția fermecată a umanității de frații Grimm. Nu departe se aude cu intermitențe vuietul mulțimilor la mitinguri revendicative, cer salarii, apă caldă, indemnizații de peste vară și de peste iarnă, creșterea grijii statului. Stau ca un Cezar al melancoliei și socotesc cam ce dimensiune are în centrimetri cubi milionul și jumătate pe care îl iau lunar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
picurat și norii au lăsat să cadă ploaia. Munții s-au clătinat înaintea lui Yhwh, așa și Sinaiul înaintea lui Yhwh, Dumnezeul lui Israel” (Jud 5,4-5) sau „Au înălțat râurile, Yhwh, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării este Yhwh în înaltul cerului” (Ps 93,3-4). Considerat de teologia oficială regală drept zeul suprem care stă pe tron în Sion ca stăpânitor al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cadă ploaia. Munții s-au clătinat înaintea lui Yhwh, așa și Sinaiul înaintea lui Yhwh, Dumnezeul lui Israel” (Jud 5,4-5) sau „Au înălțat râurile, Yhwh, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării este Yhwh în înaltul cerului” (Ps 93,3-4). Considerat de teologia oficială regală drept zeul suprem care stă pe tron în Sion ca stăpânitor al zeilor, Yhwh va dobândi cu timpul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
clătinat înaintea lui Yhwh, așa și Sinaiul înaintea lui Yhwh, Dumnezeul lui Israel” (Jud 5,4-5) sau „Au înălțat râurile, Yhwh, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării este Yhwh în înaltul cerului” (Ps 93,3-4). Considerat de teologia oficială regală drept zeul suprem care stă pe tron în Sion ca stăpânitor al zeilor, Yhwh va dobândi cu timpul unele conotații solare sau, mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
s.v. kittu A, p. 471; vol. M/2, s.v. mīšaru A, p. 118). O altă mărturie a influenței cultului solar ne este dată de Ez 43,2: „Și iată că slava lui Yhwh ajungea de la răsărit; glasul său era ca vuietul unei ape mari și pământul strălucea de slava sa”. Această imagine a Cărții lui Ezechiel poate fi bine corelată cu diferitele simboluri solare (în special soarele înaripat) care se găsesc pe sigilii și în bulele epocii regale (Keel, Uehlinger, 1992
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Tu stăpânești trufia mării, tu potolești frământarea valurilor ei” (Ps 89,10); „Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monștrilor în ape” (Ps 74,13); „Au înălțat râurile, Doamne, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării, este Domnul în înălțimile cerului” (Ps 93,3-4). Aceste declarații cu privire la puterea împotriva mării, confirmă multiplele calități de zeu suprem ale lui Yhwh (cf. Cap
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
frământarea valurilor ei” (Ps 89,10); „Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monștrilor în ape” (Ps 74,13); „Au înălțat râurile, Doamne, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării, este Domnul în înălțimile cerului” (Ps 93,3-4). Aceste declarații cu privire la puterea împotriva mării, confirmă multiplele calități de zeu suprem ale lui Yhwh (cf. Cap. 3, pp. 31-38), garant al stabilității
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
10); „Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monștrilor în ape” (Ps 74,13); „Au înălțat râurile, Doamne, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării, este Domnul în înălțimile cerului” (Ps 93,3-4). Aceste declarații cu privire la puterea împotriva mării, confirmă multiplele calități de zeu suprem ale lui Yhwh (cf. Cap. 3, pp. 31-38), garant al stabilității ordinii cosmosului împotriva tentativelor de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
separate de pământ și închise de puterea lui Dumnezeu într-un loc sigur, sub pământ (Gen 1,7-10; Prov 30,4). În aceste cazuri, precum în Ps 18,5.17; 69,2-4.15-16; Am 9,2-3, expresii precum „adâncul mării”, „vuietul mării” sau altele de același fel, cu siguranță, se referă la puterile haotice primordiale potrivnice vieții și dușmani ai umanității. Această simbologie cosmică evocă cert unele mitologii din Orientul Apropiat care presupun existența, în timpurile primordiale, a unei opoziții cosmice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]