1,530 matches
-
zis Ilie: "Nici unul să nu scape!" Și au pus mîna pe ei. Ilie i-a coborît la pîrîul Chison și i-a junghiat acolo. 41. Apoi Ilie a zis lui Ahab: "Suie-te de mănîncă și bea; căci se aude vuiet de ploaie." 42. Ahab s-a suit să mănînce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vîrful Carmelului, și plecîndu-se la pămînt, s-a așezat cu fața între genunchi, 43. și a zis slujitorului său: "Suie-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
vreo zece, nu fac douăzeci de luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură de băț, dar...vine gârla Șărpăriilor...Și acolo să vezi nămeți!” Îmi încordez privirea și mi se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acoperea cealaltă ureche. Diminua astfel zgomotele care altfel, cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
distrugerii. Dar i se pare că a ajuns prea departe. Aviatorul face un semn întrebător cu capul. Da, e timpul să coboare. Uriașa pasăre de metal începe să planeze pe deasupra mulțimii cuprinsă iarăși de un freamăt de pădure în furtună. Vuietul mai scade din intensitate abia după ce Măria Sa a urcat în turnul de control, împreună cu comandantul aeroportului. Liniștea este deplină când aghiotantul anunță într-un megafon uriaș: - Cetățeni! Alteța Sa Regală a hotărât, întru marea sa bunătate, să vă încânte astăzi cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sunați de trei ori. Vă întoarceți la Paris? Parisul e departe, Parisul e frumos, nu l-am uitat. Îmi amintesc de felul cum apune acolo soarele, tot cam pe timpul ăsta. Seara se lasă foșnind uscat peste acoperișurile albastre de fum, vuietul orașului se aude înăbușit, fluviul pare că începe să curgă spre deal. Rătăceam la acea oră pe străzi. Știu, ceilalți rătăcesc și acum. Rătăcesc, prefăcându-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă... Ah! prietene, știți ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
goale și nezgribulite, grăbite spre cafeneaua de peste drum de casa de bilete. Zboară dopuri de sticle de șampanie, rochiile își întrepătrund faldurile, fumul gros de trabuc se strecoară spre nările noastre. Aici, lumile se despart. Nu se aude nimic din vuietul deloc departe, din fața intrării principale în teatru. Misterul eleganței, al tradiției și al mondenității rămîne dincoace de garduri, de vremuri, de frig și de ninsoare. O întreagă dezbatere precede deschiderea cu Lohengrin. Tradiția spune că fiecare stagiune începe pe 7
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
lor supremă de compătimire a nefericiților care i-au trimis să huzurească în ctitoriile lui nea Pingelică. Altminteri, completamente rupți de realitățile (recunosc: respingătoare) ale unei societăți în descompunere, ei trăiesc în universul paralel al încăperilor capitonate, perfect izolați de vuietul dizgrațios al străzii: prea ocupați de propriile afaceri și învârteli, obsedați de a-si "luxa" adversarii și de a-și compromite discret aliații, comunica numai prin secretare, se arătă, fugitiv, prostimii doar înconjurați de bodyguarzi. Singurul muritor de rând care
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
lut galben, era înghițit de vârtejul puternic al gurii de canalizare. Capacul ei de fontă, scufundat în apă, ducea către o lume subterană. Acolo unde lumina zilei nu pătrunde și unde labirintul de grote și de pereți jilavi, umplut de vuiet și de sâsâit, aducea a iad. Apa îmi plescăia în galoși și-l pescuiam în ultima clipă pe Trinidad, salvându-i de la catastrofă pe călătorii întâmplători. Era vorba fie de un scarabeu auriu, înfipt în ambarcațiune, fie de un păianjen
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
purta: — ... e plăcinta care se coace și se mănîncă singură... — .......e aceea care nu are dimensiuni ...... — ...este studiul celui mai bun...... — ...... un joc captivant și care cere răbdare...... Intrară într-o sală imensă, în care vocile erau acoperite de un vuiet care creștea și scădea asemeni ovațiilor de pe un stadion de fotbal. Mulțimi se revărsau pe podeaua circulară venind din tunelele de pe circumferință și dispăreau prin ușile pătrate dintre intrările în tunel. Printre asistentele și doctorii în alb, Lanark văzu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu negura, vedeau la adîncime un mic pătrat palid lucitor. Rima se prinse brusc de bară și coborî panta. El se grăbi în urma ei și-i luă brațul în tăcere, temîndu-se că un cuvînt spus greșit îi va anula curajul. Vuietul din spate se topi în tăcere și frunzele veștede nu le mai murmurară sub picioare. Pămîntul deveni plan. Aerul se răci, apoi îngheță. — Rima, ai dat drumul la bară? întrebă el. — Bineînțeles că nu. — Ciudat. Cînd am intrat în tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu Gloopy. — Regret că nu sînt persoana pe care o credeai, zise el stînjenit, adică, nu sînt un om de acțiune. Jack dădu din umeri și-i spuse: Nu-i vina ta. O să-ți dau un sfat... Fu întrerupt de vuietele unei sirene și de un zăngănit ca un tunet slab. Traficul din piață se opri. Pietonii rămaseră pe loc, uitîndu-se la un camion plin de oameni în kaki cu berete negre, care țineau puști în mînă. Se deplasa ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răsucită și pusă pe un raft mic, imediat sub cutie. La sfîrșitul acestui anunț o voi suspenda, iar ceasul va bate miezul nopții: clipa în care ziua veche moare și începe o nouă zi. Sunetul va fi amplificat de un vuiet lung al sirenelor poliției și ale fabricilor, care îl vor repeta mîine la ora prînzului. Angajații departamentului de cronometrie au preluat nouăzeci și două de clopotnițe, și de acum înainte, și ele vor transmite mesajul de la acest mic ceas. îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întindea brațele de apă liniștită, dar acestea se despărțeau printre cărări care înconjurau un stadion gigantic. Siluetele alergau, săreau pe piste, iar pe iarba bogată din centru se odihneau atleți în costume divers colorate, și dinspre peluzele aglomerate se ridica vuietul aplauzelor. Nava lui Lanark se alătură celorlalte care zburau în cerc deasupra. Din cînd în cînd, cîte o navă țîșnea spre un pătrat din pînză albă întins dinaintea tribunei oficiale pe care erau pictate cercurile roșii, albastre și negre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iată-l pe premierul Kostoglotov din Republica Populară Sciția, iar Norn și Paleologue îl depășesc, da, îl depășesc pe Podgorny, ajungînd pe locul doi, aproape umăr la umăr și intervalul dintre ei și Posky se închide rapid“ - în acest punct vuietul crescu - și Toltec din Tiahuanaco coboară spre țintă, iar Posky coboară pe locul trei, și acum Norn conduce, apoi Paleologue, apoi Posky și Podgorny se alege cu un biet loc patru; și iată-l și pe primarul Unthankului - scuze, lordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o corabie șubredă, de tot atâtea zile colacii și coliva și orezul cu lapte nu mai veniseră de la neamurile cele vii. Înspăimântați că vor muri a doua oară de foame și uitare, morții începură să se foiască, stârnind un amenințător vuiet subpământean. Clănțănindu-și danturile puternice, au început să rupă scândurile buretoase, pline de larve-nchis-tate de cărăbuși, să sape cu labele lor ca de cârtiță tunele de la unii la alții, să țină sfat câte doi, câte trei și-n cele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gândi, nici privi, cădea direct prin acest orificiu, formând împreună cu el o mandală măreață și sfîntă: yin și yang, materia și spiritul, orizontalul și verticalul, femeia și bărbatul, vulva și penisul, în copulație eternă, pâlpâitoare, focul fă-ră-nceput și fără sfârșit... Vuietul coloanei lichide, ca de perle topite, era asemenea celui al unor ape mari. Se opriră acolo, pe jumătate luminați, pe jumătate arși de lumina acelei lumini. Umanitatea, toată umanitatea, se scursese în urma lor și-i înconjura, ca un amfiteatru de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mayei! Ce trandafir de perle în neființă! Sfinți și iluminați, dumnezei și arhangheli ar pieri cu aripile carbonizate ca musculițele în jurul acestui foc, incipient și final și neasemuit... Asemenea somonilor, acest mistic ar trebui să poată călători înapoi, zbătîndu-se în vuietul timpului, tăind cu fruntea curenții contrari, sărind peste pragul înalt al cataractelor și cascadelor, spre ape tot mai pure, mai dulci și mai înghețate, până unde izvorul se pierde în subteran, în regatul piritelor și agatelor. Simultan, el și-ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu pereții vernil! începu să țipe, țipă mult, ghemuit pe jos, până se deschise o ușă și ieși o femeie cu mărgele la gât și mulți copii mai mari, necunoscuți. Fusese ridicat și coborât pe scări și deodată, la parter, vuietul acela insuportabil încetase și ușa clasei lui era atât de cunoscută, și copiii din bănci râdeau de el... Sigură era doar bucata de parter unde era clasa lui și drumul până-n curtea școlii, unde ieșeau în recreație. Recreația mare era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să iasă din găleată. De la toate ferestrele puțului locatarii zbierau la ei, dar jos, în gang, era pustiu, nici urmă de copii. Palmele lui Herman erau însîngerate și lăsaseră pe maieul băiatului câteva pete stacojii. Tramvaiele și mașinile treceau cu vuiet pe Ștefan cel Mare. Merseseră împreună spre scara lor, și se așezaseră pe treptele reci dintre etajul șapte și opt. Acolo-i spusese Herman tot ce se petrecuse. Copiii îl ridicaseră pe Mircea tot mai sus, depășind toate recordurile de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
transformîndu-l în canalele-ntortocheate ale trecutului. Sorbind materia printr-un capăt, azvîrlind-o în urmă prin celălalt, doar ca să-și mențină făptura de fum învîrtejit... Acum însă simțise chemarea, fusese în fine aleasă pentru mântuire și har. Auzise din cer un vuiet puternic și ceva ca o limbă de foc coborâse și se așezase pe ea. Și-atunci simțise puterea pătrunzînd-o și-ncepu să asude un lichid uleios, ce se-ntări-n jurul ei ca o coajă etanșă, ca o mandorlă gata
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu zonele gustative vopsite-n patru culori: dulce, acru, sărat, amar, cerul gurii cu misteriosul simț vomero-nazal prin care copiii mici știu dacă ești bărbat sau femeie, și labirintul urechilor prin care percepi, ca păianjenul în centrul plasei sale, vibrațiile, vuietul stins sau aprins al lumii. Fața, fața muștei, fața teniei, fața vulpii, fața omului, fața homarului, fața heruvimului: toate la fel, toate aceeași față imprimată pe giulgiu, pe năframă, pe cărămida miraculoasă, vera icon nefăcută de mâini, după chipul și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cumplită îi arătau sorgintea de războinic negru și vraci. Astfel era arătarea celor patru heruvimi din jurul Celui Bogat în Zile, Celui ale cărui zile durează în veac. "Sfînt, nesfârșit, neschimbător, orbitor ești, Doamne!", strigau și heruvimii, cu voci ca un vuiet de ape mari. Iar glasul lor era limbi de foc coborând și-mpărțindu-se peste Mulțimea roindă a sfinților. Încovrigați, cei doi embrioni, unul cu craniul către picioarele celuilalt, se rostogoliră lent pe deasupra lor, migrând tot mai mult către miezul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vrut să fie și el la defilare... Mircea se plictisea până la urmă de curgerea aia monotonă, dar tot nu pleca de la geam. Aștepta el ce aștepta. Pentru că deodată, la început abia simțit, pervazul și geamurile începeau să tremure și un vuiet surd umplea șoseaua. Zgomotul se apropia din ce în ce mai mult. "Vin tancurile!" striga bucuros copilul. Milițienii începuseră să se-agite, împingeau mulțimea spre trotuare, zgomotul creștea până la un urlet greu, continuu, și deodată se arăta coloana militară, mai întîi GAZ-uri vopsite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
capete de ciolane zăceau între ierburi sârmoase. Falange de degete, orbite, vomere, sfenoide, hârci, coșuri de piept păienjenite erau risipite de-a valma. Și-o voce se auzi: "Fiu al omului, vor putea oare oasele acestea să trăiască?" Urmă un vuiet ca de ape mari și oasele tresăriră, se-apropiară, formară centuri scapulare și pelviene, care se prinseră de șirele refăcute. Scheletele se ridicară-n picioare și benzi de mușchi, șuierând, se-ncolăciră pe oasele goale, prinzîndu-se de ele cu zgârciuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]