1,144 matches
-
eu, nici tu nu mai avem vârsta la care să iubim astfel. Dacă Chavel se întoarce, nu te alegi cu nimic, pe când dacă eu izbutesc, atunci... știi că sunt un om generos. Era generos, într-adevăr, generozitatea făcea parte din vulgaritatea lui. — Oricum, n-am de ales. Chiar tu i-ai spus că sunt Chavel. Nu uita că știu cine ești: Carosse, colaboraționistul și criminalul. Mâna dreaptă se frământă în buzunar, degetul căută piedica de siguranță. — Crezi că sunt chiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o evit. Conversațiile normale în care folosesc cuvinte vulgare doar pentru a fi „importanți” îmi creează disconfort. Acum realizez că majoritatea colegilor mei de clasă vorbesc la fel. Probabil așa cred ei că ies mai bine în evidență! Nu suport vulgaritatea, violența verbală sau fizică, de aceea încerc pe cât posibil să le evit. Mai zilele trecute, am avut un incident neplăcut. Fiind în pauză, un grup de colegi s-a strâns lângă tablă și explicau un joc strategic de pe calculator. Cum
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
că obrăznicia este un fel de armă cu care se poate impune atât în fața celor din jur, cât și în timpul orelor. Nu sunt cel mai inteligent din clasă, dar încerc să țin ștacheta cât mai sus. Am citit undeva că „Vulgaritatea cuvintelor, comportamentul agresiv și lipsit de maniere estompează nivelul de cultură”. Am citat aproximativ, dar este foarte adevărat. Părinții mei cred că eu fac parte dintr-un grup de prieteni culți, manierați și foarte inteligenți. Adevărul este undeva pe la mijloc
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
traduși” și „traducători” și cei fără vină. Mița intră direct în scenă. Gelozia și-o exteriorizează la modul patetic: „Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la nebunie...”, „Nae mă traduce”. Verva Miței, vulgaritatea ei justifică legătura cu vechile personaje comice pe care o face I. Constantinescu: „Mița e construită după tiparele mimusului străvechi: vulgară, violentă, nu fără un anume farmec al comicului grotesc. Ca și alte personaje ale comediilor Mița face parte din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
că acest personaj reprezintă tipul cochetei prețioase, a femeii vesele, intuiția socială a autorului conferă tipului coloratura mediului. În opinia unor cercetători moderni Zița a fost, poate, judecată „cu o asprime nemeritată, căutându-se cu obstinație umbrele: ridicolul lingvistic, snobismul, vulgaritatea, romanțiosul ieftin, cochetăria, mahalagismul”<footnote Gelu Negrea, Dicționar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z), vol. I, București, Cartea Românească, 2004, p. 209. footnote>. Personajul este comic prin limbajul expresiv, care traduce stările psihice: „eram ambetată absolut”, spune ea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de-am crezut c-o să facă zob farfurioara), nu mă gândesc să mă căpătuiesc prin căsătorie! A, nu, normal că tu nu te gândești, dar dac-așa vine de se leagă... a conchis tanti pe tonul ei afectat, potențându-și vulgaritatea vorbelor de la urmă cu un fel de zâmbet în ochi, perceptibil sub ochelarii de vedere. Gata, mamă, nu vrei să terminăm discuția asta? a intervenit în sfârșit fiu-său și cumnatul meu. Bine, mamă - dacă la tine-n casă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
capriciile ei bizare, se deșteptase în Mihaela și nu trecuse nici o lună de zile de când a plâns că un individ o acostase pe stradă. Mi-am ieșit din fire (și ca de obicei când mi se întîmplă așa ceva, cobor în vulgaritate). ― Să-l ia dracu! Să nu te mai prind cu individul acela că... Ea mă înfruntă cu privirile: ― Că? ― Nu știu, zău, ce se întîmplă! ― Eu, domnule, nu dau nimănui socoteală, în afară de conștiința mea. Dacă ea îmi spune că fac
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Eclesiastului. Zădărnicie? Poate. Dar nu aici, unde moartea nu înseamnă nimic. Numai iubirea e tragică. Viața capătă sens doar prin ceea ce iubești și prin suferința că ai la dispoziție un timp limitat pentru a nu irosi această șansă. Restul e vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sănătos. Singurul succes care merită să fie râvnit e să trăiești din plin și ceea ce nu poți obține. Dacă nu, unica șansă e să fii idiot. Ca să-mi dovedesc "vitejia", m-am aventurat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bărbat îi repugnă. Are însă temperamentul cel mai chinuit, bucuriile și tristețile se urmează neîncetat, obosind-o și păstrîndu-i o siluetă transparentă. Câte o mică atingere cu realitatea ia proporții catastrofale, și atunci se întîmplă scene violente, nu lipsite de vulgaritate, și în momentul acela o urăsc, mi se pare că sunt pierdut fiindcă nu am curajul să plec, regret timpul irosit, uit toate clipele în care am fost fericit. Cearta se termină epuizând pe Ioana, făcînd-o să cadă istovită pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de cultură, oamenii erau politicoși, aveau ținută, demnitate, noblețe. M-am reîntors la vârsta de șaptezeci de ani pentru a descoperi o țară distrusă sufletește și moralmente. O țară delapidată de comuniști, cu oameni care vorbesc o limbă de o vulgaritate, de o brutalitate nemaipomenită, vădind o ignoranță aș zice violentă, deoarece denigrează valorile esențiale ale umanității de altădată. Tot ce-am văzut mi-a smuls o bucată din suflet... — Totuși, n-ai găsit nimic bun? am întrebat-o cu inima
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
abia, și din nefericire În România socialistă, și Încearcă să distingi În vorbele lor felul În care sunt ei alcătuiți, chipurile, gesturile lor, felul În care Îi macină sentimentele ori dacă vreunul are ideea frumosului În ce spune cu atâta vulgaritate... Erau, cele mai multe, voci de țărani de prin preajma Buzăului, care veniseră să Își vândă salata și morcovii, găinile și celelalte produse alimentare ale neoliticului socialist, Îi recunoștea după timbru, după accent. „Ciudat, Își spuse, acum Îmi dau seama că sunt voci
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-se În bastonul cu măciulie de argint. Vocea Îi deveni autoritară. Poziția lui era limpede: contrar lui Loïc care visa prostește la modernitate și contrar celor din familia Le Bihan care, din dorința de cîștig cu orice preț și din vulgaritate, erau gata să denatureze totul, el voia, oricare ar fi fost prețul de plătit, să păstreze aspectul sălbatic al insulei lui, să apere ce mai rămînea din natura de la Începuturi. Marie Își impuse să-l privească drept În față. - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chinuia atît de tare și se duse să azvîrle scrisoarea anonimă În șemineul unde un foc permanent Întreținut lupta cu disperare Împotriva umezelii Înconjurătoare și a salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Erwan ieși din nou la suprafață În Ryan. Își alese cuvintele cu grijă ca să lovească În ceea ce conta cel mai mult pentru tatăl lui: orgoliul și numele. - Nu ai pentru ce să-i invidiezi pe cei din familia Le Bihan, vulgaritatea dumitale e Încă și mai rea, nu numai că ai ucis pentru bani, dar cea căreia i-ai tăiat gîtul purta numele nostru, era soția mea și mama copilului meu! - Ce-ai spus? - Ce-ai făcut cu copilul meu? - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
motivații ca și acela al limbii franceze, nedepășind nivelul lingvistic decât pentru a bascula în sociologism. Scopul este de a-l familiariza pe elev cu existența cotidiană a unei țări, privite prin prisma aspectelor sale celor mai superficiale, reflectate prin intermediul vulgarității mijloacelor de comunicare. Platitudinile, stereotipurile scrise în grabă de jurnaliști care n-au nimic de scris îi depășesc în mod decisiv ca valoare educativă pe Shakespeare sau pe Dante, pe Pascal sau pe Goethe, pe Dostoievski sau pe Mandelștam. În
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să cedeze locul "științelor comunicării", care, sub pretextul că regândesc chestiunile specifice, asigură de fapt promovarea generală a comunicării mediatice: "Adevărata pedagogie este televiziunea!". Și, odată cu comunicarea mediatică, existența mediatică. Anchetele, opinia, despre care se vorbește, stereotipurile de tot felul, vulgaritatea generală, benzile desenate, "noua civilizație a imaginii", tot ceea ce face trimitere la banalitatea și la prozaismul cotidian și le afișează cu complezență iată ce trebuie să-i învețe pe elevi profesorii aserviți actualității, dogmei sociale, preschimbați în telespectatori, deveniți la fel de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
oameni politici, aventurieri de tot felul, campioni din toate sporturile toți cei cărora li se atribuie microcosmosuri: noii clerici, adevărații gânditori ai vremurilor noastre. Și odată cu ei, actualitatea, ceea ce este mereu nou și mereu găunos, senzaționalul și neînsemnatul, materialismul înconjurător, vulgaritatea, directul, gândirea redusă la clișee și limbajul redus la onomatopee, cuvântul, în sfârșit, dat celor al căror discurs va fi sigur înțeles: cei care nu știu nimic și nu au nimic de spus. Deoarece comunicarea mediatică ce definește existența mediatică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ținea la el tot atât de mult pe cât Îi plăcea și Îi admira opera, Îi scrise: „Numărul 40 000 pe pagina de titlu a exemplarului meu din Ea mă umple de o sfântă indignare. Nu e frumos ca ceva marcat de o vulgaritate atâtde brutală să ocupe primul loc În aprecierile englezilor de astăzi.“ Era Însă și mai Îngrozitor când propriii amici literari se bucurau de un succes nemeritat. Printre numeroasele sale cunoștințe se număra și Mary Ward, nepoata lui Matthew Arnold și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl atrăgea mai mult. Până În mai 1889, acceptase, În principiu, să scrie piesa. Mai mult decât atât, se hotărâse, În sinea sa, să scrie câteva piese, poate cinci, poate zece, oricâte erau necesare pentru a câștiga scena britanică. Cu toată vulgaritatea și brutalitatea ei estetică, era, pentru un scriitor, calea cea mai scurtă către faimă și bunăstare - aceasta, desigur, dacă avea succes. Dar de ce să nu aibă? Era convins că Învățase la perfecție meșteșugul dramatic În urma anilor Întregi În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În mod serios. Dar à la guerre comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an - 1894 - și pe urmă (dacă până atunci victoria și recompensele nu vor fi mai pe măsura umilințelor, vulgarităților și dezgustului, a dezonoarei și a jignirilor cronice suportate până acum) să mă las păgubaș de acest experiment intolerabil și să revin pe un teren mai elevat și mai independent.“ Încă un an. PARTEA A TREIA 1 „Încă un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fel de permisiune, bineînțeles. Nu știam de ustensilele de bucătărie, spuse Henry, dar aud că există un cârnat Trilby. — Dumnezeule bun! exclamă Du Maurier. Ăsta e ceva nou. Mai bine nu-mi spuneai. Mă tem că e un tip de vulgaritate foarte american. Una dintre urmările mai puțin plăcute ale entuziasmului nostru față de democrație și capitalism. — Primesc fără Întrerupere invitații de a vizita America, oferte de onorarii uriașe pentru un turneu de conferințe, dar nu intenționez să le accept. Nu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de creație În care Își va fi avut rădăcinile. Întregul fenomen s-a amplificat din ce În ce mai mult, până ce a devenit, măcar pentru această victimă În mod particular, izvor de mâhnire și aducător de vești rele, Întunecându-i orizontul cu enormitatea și vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putrede, ce bufneau prin plușul draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe care-l degajă poezia Generației '80 - îi pune piedică. Nu-i pică bine la stomac. Îi mută nările. Îi dăunează. Nu apleacă oarecine capul să citească un singur vers, de un singur Optzecist, că nu mai are încotro
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lemnăriei, se fărâmița de plăcere. Părea atât de mulțumită de sine încît mi s-a făcut greață. Am tăiat cu același cuțit sub care se întinsese bucata de chit, o felie de cozonac, doar pentru a-i mai astâmpăra din vulgaritate. Am halit cozonacul. Am simțit înlăuntrul meu ceva bun și curat, am primit unul dintre acele mesaje ciudate, care-ți dau ghes să dai drumul la maxim la pick-up și să te apuci să faci duș. Întotdeauna singurătatea mea a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aceea tainică care îi unea s-a mai desfăcut puțin, sau poate că prea mult. Primul moment a fost cel în care și-a dat seama că pentru el femeile sunt doar simple obiecte de consum. Nu respecta femeia, iar vulgaritatea exprimării lui era de-a dreptul respingătoare. Și atunci de ce-l mai chemase? Erau mult prea multe contradicții în mintea ei în privința acestui bărbat. Poate pentru a scăpa de toate acele întrebări care o chinuiau necontenit. O iubea? Își dorea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]