KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

înainte pelvisul. Membrele i se agitau ca aripile unei mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător, aproape invizibil, cineva mâzgălise: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. —Uite! strigă Mark. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. —Uite! strigă Mark. S-a mișcat. Acul a sărit. A ajuns până aici, sus. Ce înseamnă asta? Zi-mi ce înseamnă asta. —Trebuie să-l calibrezi, spuse Weber. —Ai mai văzut vreodată biletul? Mark nu scăpa din ochi aparatul. Știi cine l-a scris? Weber clătină din cap. — Nu. Pură curiozitate detașată. — Iar s-a mișcat! Frate. Nu face mișto de mine, te rog. Aici e vorba despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
a mișcat. Acul a sărit. A ajuns până aici, sus. Ce înseamnă asta? Zi-mi ce înseamnă asta. —Trebuie să-l calibrezi, spuse Weber. —Ai mai văzut vreodată biletul? Mark nu scăpa din ochi aparatul. Știi cine l-a scris? Weber clătină din cap. — Nu. Pură curiozitate detașată. — Iar s-a mișcat! Frate. Nu face mișto de mine, te rog. Aici e vorba despre viața mea. Îmi pare rău. Mi-aș dori să-ți pot răspunde. Dar nu știu nimic despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ar trebui să fac eu cu el? Ea răspundea fiecărei acuzații în parte cu nerăbdare crescândă. — Nu se întâmplă nimic, strigă Mark. Asta înseamnă că spune adevărul? Însemna că pielea ei n-avea modificări de conductanță. — Nu înseamnă nimic, spuse Weber. Trebuie calibrat. În după-amiaza aceea, înainte de plecare, Weber îi expuse problema lui Mark. Există o boală care se numește Capgras. Foarte rar, când creierul e afectat, oamenii își pierd capacitatea de a recunoaște... Un urlet animalic îl întrerupse. —Pula. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
răspundea fiecărei acuzații în parte cu nerăbdare crescândă. — Nu se întâmplă nimic, strigă Mark. Asta înseamnă că spune adevărul? Însemna că pielea ei n-avea modificări de conductanță. — Nu înseamnă nimic, spuse Weber. Trebuie calibrat. În după-amiaza aceea, înainte de plecare, Weber îi expuse problema lui Mark. Există o boală care se numește Capgras. Foarte rar, când creierul e afectat, oamenii își pierd capacitatea de a recunoaște... Un urlet animalic îl întrerupse. —Pula. Nu începe cu chestiile astea, frate. Doctorul Haz o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
recunoaște... Un urlet animalic îl întrerupse. —Pula. Nu începe cu chestiile astea, frate. Doctorul Haz o ține langa cu chestia asta. Dar el e băgat în toată treaba. Gagica i-o suge sau de-astea. Golit, Mark îl fixa pe Weber cu ochi imploratori. Credeam că pot să am încredere în tine, dom’ psihiatru. Weber își trecu degetele prin barbă. — Poți, spuse el, apoi tăcu. În plus, stărui vocea aceea mică, nu-i mai științific să urmezi explicația cea mai plauzibilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Haz o ține langa cu chestia asta. Dar el e băgat în toată treaba. Gagica i-o suge sau de-astea. Golit, Mark îl fixa pe Weber cu ochi imploratori. Credeam că pot să am încredere în tine, dom’ psihiatru. Weber își trecu degetele prin barbă. — Poți, spuse el, apoi tăcu. În plus, stărui vocea aceea mică, nu-i mai științific să urmezi explicația cea mai plauzibilă? În seara aceea, la MotoRest, cuvintele lui Sylvie erau ca mierea stoarsă din piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ce pradă le aduce. Jess, Jess a lui. Fiica mea, ducații mei. Sylvie se porni să-i povestească aventura acelei zile lungi, încercările ei de a prinde o familie de ratoni care ținea ședințe regulate de lectură în podul reședinței Weber. Voia să-i prindă vii și să-i plimbe cu mașina în cerc multă vreme, în plină lumină a zilei ca să-i deruteze, apoi să-i lase în spatele unui complex comercial din Centereach. În sfârșit, îl întrebă: Și ia zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de pantofi care trecea drept telefon. — Între el și disoluție e doar o fâșie subțire de tablă. Doar dacă mă uit la el, tot ceea ce-mi închipui că știu despre conștiință se risipește în aer. Conversația își schimbă direcția; Weber avu dificultăți în a o urma. Întrebă cum era vremea în Chickadee Way, cum arăta locul. —Conscience Bay arăta superb, Bărbate. Ca sticla. Ca timpul încremenit. Îmi închipui, spuse el. Acul ar fi țâșnit în sus. Lucră până târziu, revizuindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Putea trece pe lângă oricine fără a-l recunoaște, oricât de des sau de recent l-ar mai fi întâlnit. Avea dificultăți până și în a-și percepe propria imagine în oglindă. — Știu că sunt fețe, îi spunea Joseph S. lui Weber. Văd diferențele la fiecare trăsătură. Dar nu sunt specifice. Nu-mi spun nimic. Gândiți-vă la frunzele unui arțar uriaș. Dacă puneți frunzele una lângă alta, vă veți da seama cât sunt de diferite. Dar ia uitați-vă în sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
S. își luase doctoratul în matematică și urmase o carieră universitară de succes. Avea rezultate cu mult peste medie la testele de inteligență standard, mai ales la raționament în probleme de spațiu, navigație, memorie și rotație mentală. Îi descrisese lui Weber tehnicile sale compensatorii bine gândite: indicii legate de voce, îmbrăcăminte, tip de corp și corelații extrem de fine între mărimea ochilor, lungimea nasului și grosimea buzelor. — Am devenit așa de rapid că pot să păcălesc multă lume. Numai fețele - cu altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
coste și mariajul meu actual. Povestise cum o văzuse în campus pe cea de-a doua soție și o îmbrățișase. Doar că nu era soția lui. Era o necunoscută. „Ceea ce noi considerăm a fi un proces distinct și simplu“, scria Weber, „este de fapt o lungă linie de asamblare. Văzul necesită o coordonare atentă între treizeci și două sau chiar mai multe formațiuni cerebrale separate. Recunoașterea unei fețe necesită cel puțin o duzină de astfel de formațiuni... Avem niște conexiuni cu ajutorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
numeroasele conexiuni delicate între formațiuni se pot întrerupe în mai multe puncte distincte...“ Dacă suferă diferite leziuni în diferite zone, o persoană își poate pierde capacitatea de a distinge sexul, vârsta, expresia emoțională a unei fețe sau direcția atenției celuilalt. Weber descria un pacient căruia îi era imposibil să-și dea seama cât de atrăgătoare i se părea o față. Adunase, în propriul lui laborator, date care arătau că unii pacienți cu agnozie facială identificau de fapt fețele, fără ca mintea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lor conștientă să realizeze asta. Erau puține săptămânile în care nu primea scrisori de la cititori neliniștiți, care se luptau cu vreo formă atenuată de agnozie sau nu reușeau să-și recunoască vechile cunoștințe. Pe unii îi consolase descoperirea-bombă a lui Weber: o simplă găselniță neurologică ce dezvăluia că toată lumea suferă de o formă de prosopagnozie. Chiar și recunoașterea normală ne trădează când observăm un chip răsturnat. Mark Schluter nu era orb la fețe. Ba dimpotrivă: vedea diferențe care nu existau. Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
o formă de prosopagnozie. Chiar și recunoașterea normală ne trădează când observăm un chip răsturnat. Mark Schluter nu era orb la fețe. Ba dimpotrivă: vedea diferențe care nu existau. Cel mai mult semăna cu oamenii aceia pe care-i cunoscuse Weber și pentru care fiecare nouă expresie putea echivala cu o nouă persoană distinctă. Chiar înainte să adoarmă, acest coșmar trecu fulgerător prin fața ochilor închiși ai lui Weber, care se uita în sus, la milioanele de frunze ale unui copac ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nu existau. Cel mai mult semăna cu oamenii aceia pe care-i cunoscuse Weber și pentru care fiecare nouă expresie putea echivala cu o nouă persoană distinctă. Chiar înainte să adoarmă, acest coșmar trecu fulgerător prin fața ochilor închiși ai lui Weber, care se uita în sus, la milioanele de frunze ale unui copac ce se înălța deasupra lui, fiecare frunză fiind o viață pe care o cunoscuse, un moment dintr-o viață, chiar și un anumit aspect emoțional al acelui moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
erau instalați pe podea, în jurul televizorului lui Mark. Mark, cu căciulița lui tricotată, stătea între un bursuc îmbrăcat în uniformă de pușcăriaș și un bărbat cu pieptul umflat ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului. Farurile unor mașini joase măturau asfaltul șerpuitor. Cei trei bărbați așezați tresăreau la unison odată cu farurile, smucindu-se așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
tresăreau la unison odată cu farurile, smucindu-se așa cum făcea uneori diabetica Jessica, în toiul unui șoc insulinic. Păreau imagini de amator, curse cu mașini filmate realist cu o cameră de mână, pe fondul sonor al unei melodii tehno bubuitoare. Apoi, Weber văzu firele. Toți trei erau priponiți de consola de jocuri printr-un cordon ombilical. Cursa - pe jumătate film, pe jumătate desen animat - deriva parțial din creierele celor trei. Firele îi aminteau lui Weber de zilele studenției, perioada de apus a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
sonor al unei melodii tehno bubuitoare. Apoi, Weber văzu firele. Toți trei erau priponiți de consola de jocuri printr-un cordon ombilical. Cursa - pe jumătate film, pe jumătate desen animat - deriva parțial din creierele celor trei. Firele îi aminteau lui Weber de zilele studenției, perioada de apus a behaviorismului - experimente de laborator vechi, cu porumbei și maimuțe, ființe învățate să nu aibă nici o dorință în afară de a apăsa pe butoane și de a trage toată ziua de manete, contopindu-se cu mașinăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
După câteva clipe, noaptea se sfârși, în timp ce cursa toca alte câteva zeci de kilometri din șoseaua imaginară. Orice leziune ar fi suferit Mark Schluter, degetele mari și conexiunile lor îi rămăseseră intacte. Cercetările recente făcute de un coleg al lui Weber sugerau că porțiuni uriașe din cortexul motor al copiilor obsedați de jocurile de consolă erau dedicate degetelor mari de la mână și că multe expemplare din nou-ivita specie Homo ludens ajunseseră să prefere degetul mare în defavoarea indexului. Jucătorul desăvârșise în sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
spuse tipul cu mutră de bursuc. Ăsta numesc eu final tare, Gus. De-a dreptul in-cre-di-bil, confirmă cel cu pieptul bombat. Cea mai mișto minge de foc de până acum. Dar cel de-al treilea șofer, cel la care venise Weber, se mulțumi să mormăie. —Stați așa. Dați-mi jucărica aia înapoi. O dată și gata. Motoarele tăcuseră, iar bursucul își ridică privirea și-l văzu pe Weber în pragul ușii. Îi dădu un cot lui Mark. —Ai musafiri, Gus. Mark se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
foc de până acum. Dar cel de-al treilea șofer, cel la care venise Weber, se mulțumi să mormăie. —Stați așa. Dați-mi jucărica aia înapoi. O dată și gata. Motoarele tăcuseră, iar bursucul își ridică privirea și-l văzu pe Weber în pragul ușii. Îi dădu un cot lui Mark. —Ai musafiri, Gus. Mark se întoarse, cu ochii aprinși și speriați în același timp. Pufni, văzându-l pe Weber. —Ăsta nu-i musafir. Ăsta-i Incredibilul Pisihiatru. Băi, tipul ăsta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
gata. Motoarele tăcuseră, iar bursucul își ridică privirea și-l văzu pe Weber în pragul ușii. Îi dădu un cot lui Mark. —Ai musafiri, Gus. Mark se întoarse, cu ochii aprinși și speriați în același timp. Pufni, văzându-l pe Weber. —Ăsta nu-i musafir. Ăsta-i Incredibilul Pisihiatru. Băi, tipul ăsta e celebru. De o grămadă de ori mai celebru decât pricep majoritatea oamenilor. —Trageți-vă un scaun, îl invită omul cu pălăria de vânătoare. Noi oricum ridicam ancora. Weber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Weber. —Ăsta nu-i musafir. Ăsta-i Incredibilul Pisihiatru. Băi, tipul ăsta e celebru. De o grămadă de ori mai celebru decât pricep majoritatea oamenilor. —Trageți-vă un scaun, îl invită omul cu pălăria de vânătoare. Noi oricum ridicam ancora. Weber își vârî mâna în buzunar și dădu drumul reportofonului. Vedeți-vă de treabă, spuse el. Mai dați o tură. Eu o să stau și-o să-mi adun gândurile. Hei, mi-am pierdut capul. Unde-mi sunt manierele? Mark se ridică în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dracu’ ziceai tu că ești? Bursucul îi arătă degetul mijlociu. Mark râse, un rezervor de benzină gol. Cum zici tu. Ăsta-i Tommy Rupp. Unul dintre cei mai mari șoferi din lume. Duane Cain pufni. —Șofer? Poate băgător de seamă. Weber îi urmări pe cei trei în timp ce își ocupau din nou pozițiile de start. Văzuse pentru prima oară o astfel de cutie când avea treizeci și patru de ani. Se dusese s-o ia pe Jessica, pe atunci o fetiță de șapte ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]