1,925 matches
-
rar, nu o blândă luminozitate comunicativă, ci o flacără aproape fanatică, flacăra voinței. Pentru Brian, Stella însemna un element străin de puterea lui de înțelegere, un fenomen, o ființă pe care nu izbutea sub nici un chip să o descifreze. Totuși, whisky-ul îi dădea ghes. — Unde ai fost? — Întâi la locuința lui N. Pe urmă am locuit la Maryville, cu May Blackett. — Ruby a simțit că ești acolo. Ea descoperă întotdeauna orice lucru pierdut. Când am fost noi la mare, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu răspunse nimic. Se uită la Alex, încruntându-se și mușcându-și buza. Fața ei exprima suferință. — S-a întâmplat ceva? Ruby clătină din cap. — Ai încuiat ușile? Ruby încuviință din cap. După plecarea lui George, Alex golise sticla de whisky, după care adormise. Se trezise ceva mai târziu și ciugulise din mâncarea de la cină pe care Ruby, ca de obicei, i-o servise în sufragerie. Pe urmă urcase din nou în salon, mai dăduse pe gât câteva înghițituri bune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora Fontana di Trevi, Dan Stoica Geanta cu cinci fermoare,Anton Petrovschi-Bacopiatra Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Madia Mangalena, Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
triumfase. Partenera părea moartă, dar trăise timp de douăzeci de ani o viață plină de trucuri. Saluturile se Încheiară. „Julius! Cinthia!“, exclamă Susan Întorcîndu-și privirile spre locul unde știa că sînt copiii ei, se apropie și-i sărută, fermecătoare. „Un whisky, duchess?“, o Întrebă vărul ei Juan. „Da, darling, cu un cub de gheață“. Bietul darling, s-a Însurat, cu Susana, vară-sa Susana și a descoperit că mai erau pe lume și alte lucruri deasupra celor pe care le dobîndise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la iuțeală, nu degeaba era scamator: nu, pentru el nu era nici un pahar, fiecare Își luă paharul de pe tavă, domnul Lastarria rămase ultimul, era momentul să Înceapă spectacolul. Juan Lastarria Îi făcu loc ducesei alături de el, sorbi o Înghițitură de whisky și, privind-o cu coada ochiului, porunci să Înceapă spectacolul. Susan se uită și ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă cu ajutorul croitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfredelea cu ochii lui Încărcați de ură, tot În dreptul ușii. Mai veselă era atmosfera la barul castelului. Aici Juan Lastarria, Susan și Chela, Împreună cu alți cîțiva membri ai familiei și prietenii care acceptaseră să mai stea la un pahar de whisky, fumau și conversau Într-o atmosferă veselă. Desigur că nu lipsea cîte o femeie plicticoasă care nu vorbea decît despre ce face copilul ei la școală, dar, În general, ambianța era prielnică pentru ca Lastarria să poată sta În tihnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Dracula, partenera lui Îl ajuta să se Încheie, așa se Îmbrăca la toate ocaziile deosebite. Juan Lastarria băgă de seamă că erau acolo și Îi chemă, le făcu semn să se apropie ca să-i invite la un pahar de whisky. Și Îi servi chiar el, le puse chiar el gheață În pahare și atunci ei Începură să răspundă la Întrebările pe care le puneau ceilalți. Întrebări de genul: dar scamatoria cu porumbeii cum o faci? sau: dar cînd te tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ha, nici mai mult nici mai puțin de parcă ar fi marcat optsprezece puncte din optsprezece lovituri. Atunci Susan Își ascunse fața În palme ca și cum ar fi spus că toate acestea erau prea mult pentru ea, dar tocmai aduceau paharele de whisky. „Ce-ai zice dacă i-am oferi și lui Santiago unul?“, propuse jucătorul da golf. Susan Îl privi surprinsă, ar fi vrut să spună ceva, dar În clipa aceea Santiago se ridică În picioare și strigă că-și poate plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcu o mutră de parcă ar fi ratat o lovitură foarte ușoară. „Duceți-i tînărului de colo un pachet de Chester, spuse, revenindu-și la timp; o să aibă nevoie de țigări.“ CÎnd chemară pasagerii prin megafoane, Santiaguito băuse trei pahare de whisky și-l Începea pe al patrulea. N-a vrut să-și ia rămas-bun nici de la Cinthia. Juan Lucas era singurul care nu plîngea În timp ce coborau spre ușa de acces la pista de decolare; cînd ajunseră aici, Vilma Începu să geamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căpșorul lui Julius. Nu pot să dorm, mămico; e multă gălăgie. Juan Lucas văzuse și el că se Întîmplă ceva. — Ascultă, băiete, spuse În glumă; ce faci acolo treaz la ora asta? — Mă uit, unchiule. Vrei să-ți trimitem un whisky? Julius nu răspunse, În orice caz nu se auzi ce spune; dar mătușa Susana era neînduplecată și o ținea Întruna că trebuie să-l culce imediat. — Darling... — Lăsați-l să se uite și el, spuse Juan Lucas. O noapte pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era numai ochi și urechi, să moară de curiozitate, nu altceva. — Ce hotărăște judecătorul? Întrebă unul dintre jucătorii de golf, prăpădindu-se de rîs. — Tell us all about it, Santiegou. Pe toate voia să le știe străinul ăsta. — Duhnește a whisky, dar nu se observă deloc că a băut. Și apoi miroase a parfum de damă. Băiatul ăsta știe ce face! Susan simți că-l adoră pe Juan Lucas și-i făcu un semn arătînd spre arhitect, În timp ce toți Îl felicitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
for men only, ca În revista Esquire. Din cînd În cînd fredona cîte un cîntec, parcă pentru a-și dovedi că glasul lui era făcut ca să fie auzit În societate, la petreceri, de bărbați care țineau În mînă pahare de whisky și o mulțime de afaceri, ca să răsune la club, spunînd cuvinte potrivite În orice Împrejurare, ca să fie respectat de barmanii care știau prea multe lucruri. Termină cu bărbieritul și acum pijamaua devenise insuportabilă, Îl aștepta un duș rece și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sticlele de Jerez, la care se adăuga vinul roșu ca sîngele taurilor spre sfîrșitul după-amiezii, cu dansuri pasodoble care se transformau seara În ghitare creole trecînd printre mesele de la han, fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
soția să-și astîmpere curiozitatea ațîțată de mutra atît de expresivă a lui Santillana care parcă spune „eu sînt tragic și interesant“ și Îi cere unele explicații despre arta lui, explicații pe care o să le repete la un pahar de whisky după Întrunirile acționarilor din New York, fiindcă de acolo Își aduce dolarii americanul ăsta care știe cum să cheltuiască și să investească aici banii, e dat naibii străinul. Mai tîrziu, cînd se Înnoptează, Întregul conținut al paginilor cu evenimente mondene ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trimită bere, dar a uitat să le dea și ceva bani. Julius rămase cu gura căscată Își aminti că Juan Lucas se plîngea că Îl costă o avere casa: „Arhitectul și inginerul se Îmbogățesc pe spinarea mea, spusese el odată: whisky-ul curge gîrlă, toată ziua stau la taclale și cînd vine ziua de plată te jupoaie nu altceva“. Juan Lucas stăpînea perfect jargonul creol și-l folosea adesea. „Bună ziua, doamnă“, spuse meșterul și Julius Întoarse capul și se uită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
străbătură Împreună imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living și patio-ul cu mica lagună. Totul era desăvîrșit aici, afară. Bărbați și femei luau pahare de whisky și sendvișuri de pe tăvi de argint care treceau prin fața ta ori de cîte ori era nevoie și continuau să stea de vorbă cu multă Însuflețire. Dar uite și o suedeză băiețoasă așezată pe marginea micii lagune artificiale, În pantaloni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei minunat, niciodată nu purtase sutien. Unul dintre invitați băgă de seamă, dădu de știre că suedeza era pusă pe fapte mari și atunci bărbații, În costumele lor elegante și atrași ca de un magnet, luară cîte un pahar de whisky de pe tăvile care le ghiceau dorințele și Începură să privească, fericiți, cu priviri experte și nerușinate, pînă cînd suedezei i se făcu silă și nu mai vorbi de natație și de atletism și se Întoarse cu fața la mica lagună, le Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
darling, cineva fu gata să se scandalizeze, dar hohotul de rîs al lui Juan Lucas Îi molipsi și-i obligă totodată pe ceilalți să-i Împărtășească buna dispoziție și lui Lastarria Îi veni deodată chef să stropească o stea cu whisky, azvîrli paharul În Înaltul cerului, izbucnind ipso facto Într-un hohot formidabil și după el toți cei din grupul În care se afla și cînd se mai opreau puțin din rîs le explicau celorlalți geniala replică a jucătorului de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Îndrepta spre misteriosul salon japonez. Suedeza se Întoarse să vadă ce se petrece, nu pricepu nimic biata de ea, se uita la Juan Lucas, era prima dată cînd se priveau, el cu coada ochiului și sorbind o Înghițitură de whisky, pe urmă puse paharul pe un spațiu de aer care se transformă Într-o tavă și-o țintui cu privirile cu felul lui special de a privi, fără ca nimeni să-și poată da seama. Numai Susan Îl observa de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se prefăcea că e extrem de serioasă și-l asculta cu atenție și ținea mult la el și n-o să mai izbucnească În plîns. Sprijinindu-se cu un picior de marginea micii lagune artificiale Juan Lucas lua Încă un pahar de whisky și continua să-i istorisească suedezei povești despre pădurea virgină din Peru. „Așa ceva nu trebuie să pierzi“, Îi spunea, În timp ce ea, Dumnezeu știe cum, Își băgă o mînă În buzunarul de la spate al pantalonilor extrem de strîmți și cu cealaltă luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
povești despre pădurea virgină din Peru. „Așa ceva nu trebuie să pierzi“, Îi spunea, În timp ce ea, Dumnezeu știe cum, Își băgă o mînă În buzunarul de la spate al pantalonilor extrem de strîmți și cu cealaltă luă cel de al cincilea pahar de whisky din seara aceea, izbucnind deodată Într-un hohot nemaipomenit și vărsînd jumătate de pahar, fiindcă Juan Lucas tocmai Îi micșorase capul printr-un procedeu pe care numai el Îl cunoștea. Și el se prăpădea de rîs cînd ea Întindea brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înțeles bieții de ei că În seara aceea o să rămînă cu buzele umflate, tocmai acum, cînd fratele lor mai mare plecase și-o lăsase singură pe suedeză; au Înțeles și au plecat spre bucătărie, cu gîndul să mai bea puțin whisky feriți de privirile părinților. Unora, dintre invitați nu le plăcea de loc faptul că suedeza se purta ca o tîrfă În plin cocteil, dar cei mai mulți băuseră destul ca să lase la o parte chestiunea asta și Încetul cu Încetul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la salut: uite cum zîmbește, calculat, simpatic, uite că n-are de loc burtă, nici eu n-am (Își umflă pieptul), e puternic, Într-adevăr și probabil că face surfing... Lastarria Își schimbă ținuta și mai luă un pahar de whisky și deodată o zări În fund pe Finita și Își dădu seama că Încă nu stătuse de vorbă cu ea. Se Îndreptă Într-acolo și, din pricina grabei și tot salutînd și făcînd plecăciuni În dreapta și În stînga, era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În dreapta și În stînga, era gata să pice În nas, dar cum În ultimul timp devenise coleg de club cu Juan Lucas nu mai era atît de ridicol și reuși să ajungă cu bine la destinație. Înaintă cu paharul de whisky prin care-și anunța sosirea În mijlocul grupului și așteptă un surîs al Finitei: „Dar Susana unde-i, Juan?“, Îl Întrebă Finita, foarte fină și el Începu să turuie o poveste interminabilă pe care toți cei din micul grup o ascultară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
suflare fierbinte se abătu asupra lor, Finita se gîndi că era cazul să facă prezentările: „Juan, Îi spuse, domnul e Lalo Bello, cel mai mare istoric al nostru, omul care cunoaște cel mai bine istoria țării“. Lastarria trecu paharul de whisky În mîna cealaltă și Întinse mîna dreaptă fericit, gîndindu-se la războiul cu Ecuadorul, dar aici i se terminară toate cunoștințele de istorie și zîmbetul lui care parcă spunea: vrei-să-fim-prieteni? dispăru dintr-odată cînd strînse mîna ca o cîrpă caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]