10,579 matches
-
i s-o întâmplat?” Hliboceneee! Hliiiboceeeneee! - a început să scâncească Iordache, retrăgându-se înspăimântat spre șirul de sănii... A alergat cât a putut, dar nici urmă de sănii. Nici chiar firimitura de lumină de la felinarul lui Mitruță nu se mai zărea nicăiri. Înotând prin nămeții care deja acoperiseră urmele săniilor, a început să strige: Mitruțăăă! Ioaneee! Mă auuuziți? Opriți-văăă! Opriți-văăă! Nimeni însă nu dădea nici un semn de viață. Iordache nu mai era sigur că merge în direcția cea bună. Și-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Eu zic să mai așteptăm puțin și dacă lucrurile nu se lămureac atunci să pornim în căutarea lor - a propus Cotman. Au rămas pe loc cu urechea ciulită și privirea încordată, pentru a prinde cel mai neînsemnat zvon sau a zări cea mai palidă umbră... Ia ascultați! Parcă se aude un strigăt - a dat alarma Cotman. Toți și-au încordat auzul. În cele din urmă, a străbătut până la ei un fir de glas ca o adiere doar: „...țăăă!...oaneee!” Și din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sania și îi mai mare rușinea să te găsească încă dormind” - a început să vorbească Cotman în neștire. Din când în când, își arunca privirea în direcția de unde ar fi trebuit să apară cei plecați după sanie. Dar... nu se zărea nici o scânteie de lumină. Continua să-i frece când mâinile când obrajii, vorbind mereu: „Mai ai oleacă de răbdare, că vine și sania... Dar de ce nu se arată nici un semn că cei plecați se întorc? S-o mai fi întâmplat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai oleacă de răbdare, că ajungem la căldurică - a pornit să vorbească Cotman, lipindu-i involuntar urechea de piept. Tocmai când i-a dibuit slabele bătăi ale inimii s-a auzit glasul lui Mitruță, din capul șirului de sănii: Se zărește lumina felinarului din poarta Crâșmei din drum! Cotman a răsuflat ușurat, rugându-se în gând: „Ține-l, Doamne, până ajungem la adăpost!” Până la Crâșma din drum, Hliboceanu nu a mai dat nici un semn că și-ar fi revenit din leșin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi aștept? Acum rămâi în pace, că eu merg să mai trebăluiesc prin curte și să pregătesc culcușul unde să se hodinească dobitoacele la noapte. Ieșind în curte, și-a aruncat privirea în lungul șleaului... Șirul de sănii abia se zărea înaintând pe valea Coșcovei... Nu mai era cale lungă până să ajungă la crâșmă. Abia se apucase de treabă când s-a auzit strigat de Măriuța: Costache! Care-i porunca? Te cheamă Vasile! De ce? Nu știu. Mi-o spus doar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dreptate, dar trebuie să ne obișnuim cu trebușoara asta - i-a răspuns Mitruță. Mergeau de o buctă de vreme. Toți simțeau vlăguiala zilei și abia așteptau să ajungă la liman. La un timp s-a auzit glasul lui Puicuță: Se zărește felinarul din poarta crâșmei! Ca mâine ajungem. Și tare am chef ca în noaptea asta să golim polobocul cu vin al crâșmarului! Se vede treaba că ești nou în meserie, Păvăluță băiete,de nu știi că la Costache vinul și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o asemenea vreme, nu se știe ce ne mai poate aștepta la drum de noapte - a stabilit Hliboceanu ordinea de bătaie. S-a înțeles! - a răspuns Mitruță, ca la cătănie. Au aprins felinarele, dar bobul lor de lumină abia se zărea, ca o părere, prin pânza deasă țesută de ninsoare. Fiecare mergea purtând gândurile lui: „Iaca acușica îi Crăciunul și eu n-am apucat încă să tai porcul. Mâine însă îl iau pe Alecu și ce-i a tunde chelbosul? Una-două
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Încă de pe afișajul CD player-ului, a trăit prima dintre experiențele care aveau să ducă, În final, la schimbarea iremediabilă a lumii. Era o după-amiază Însorită de mai. Fauvé stătea lângă semafor, cu radarul pentru depășirea vitezei pornit, când a zărit cu coada farului cum o decapotabilă Alfa Romeo grena aluneca ușor În stânga-i, fâșâind din pneuri ca Într-o invitație subînțeleasă. Fudul nevoie mare, simțindu-se strălucitor grație proaspetei ceruiri, Fauvé a tras adânc aer și benzină prin supapele de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o genera În jurul său. I s-a spus Unicul Stâlp al Universului sau Marea Stană de Piatră. Fără voia sa, fondase și o religie: grupuri imense de credincioși se strângeau zilnic dincolo de zidurile grădinilor care Înconjurau spitalul, așteptând să-i zărească fie și pentru o singură secundă profilu-i Împietrit. Îl venerau ca pe-un războinic aflat mereu În expectativă, dar care amenința În fiecare secundă să se ridice, sfărâmând acele lanțuri grele ale nedreptății pe care, e drept, nimeni nu le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de unde venim și Încotro ne ducem? La poalele unei scări În formă de melc, plutind Într-un nor de făină, mă aștepta o grămăjoară de fulgi, iar un gând insidios m-a săgetat: nu cumva urmăream un pui pane? Am zărit la tot pasul scene bizare: Într-un ungher, un tip biciuia o veioză, ceva mai Încolo, un altul, costumat În bebeluș, Îi făcea curte doicii sale; eu Însă rămâneam credincios obsesiei mele, care din când În când Îmi oferea din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
De el nu puteai ascunde nimic, pentru că vedea practic prin tine. „Iar te-ai jucat cu fotonii“, Îmi șoptea, clătinând mustrător din cap când mă vedea intrând În casă, scăldat Într-o lumină difuză pe care numai el o putea zări, „treci repede și te spală!“ Într-adevăr, aruncarea fotonilor era joaca noastră favorită, În primul rând pentru că străluceau ca licuricii și, neavând masă, Îi puteam azvârli cât de departe voiam, iar În al doilea rând pentru că, dacă nimeream vreun geam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să nu depășești viteza luminii“, l-a rugat mama pe tata, apoi, Întorcându-se către mine, mi-a ordonat: „Pune-ți centura!“ Tata a ambreiat, Începând să accelereze. Mă așteptam să parcurgem peisaje fabuloase, În care să ni se dezvăluie zări nesfârșite de cobalt, canioane căscate Între spațiu și timp sau măcar niște structuri disciplinate de hidrocarburi. Ți-ai găsit! Întinsă pe lungimea a douăzeci și șapte de kilometri, autostrada era o simplă conductă cenușie În cerc, pe alocuri ruginită, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întreg universul părea o mingiuță prinsă cu elastic, care se Îndepărta amețitor de noi. „Iuuuhuuuu!“ am chiuit de bucurie, dar apoi am Încremenit. Din față venea, tot cu o viteză amețitoare, un alt proton. În acea nanosecundă, am apucat să zăresc chipul drăguț și speriat al quarcului așezat pe bancheta din spate a celeilalte mașini, care părea fragil, dar care dispunea de o căpățână al naibii de tare, după cum aveam să simt imediat, iar printre miliardele de stele verzi care s-au ivit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la modă, membrii crimei organizate care apăreau la sfârșitul lunii, În mașini negre și Însoțiți de două-trei gorile, ca să-și Încaseze sumele de protecție. N-a fost nevoie de prea mult efort pentru a-l localiza pe Kuznețov. L-am zărit de cum am coborât din automobil, stând Într-un mic balcon cu grilaj de fier aflat la etajul al doilea al vechii clădiri. Arăta exact ca În poza din dosar, cu părul lung și barba albe, de sfânt bizantin, Înconjurând o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi locuit, să zicem, pe strada Garoafelor. Deoarece Christina, cu buchetul de garoafe În mînă, ajunsese pe această stradă și nu știa În ce direcție să meargă mai departe. Ar fi trebuit să dea un telefon, dar nu se zărea prin apropiere nici o cabină telefonică. Coti la Întîmplare pe strada Viorelelor; se Întoarse apoi pe Trandafirilor; În sfîrșit, ajunse În fața unui dispensar medical de cartier, pe ușa căruia ieși o bătrînă care se opri și-i puse o Întrebare neașteptată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Fideli dezvoltase, În timp, o formă de solidaritate și compasiune reciprocă printre membrii săi, ceva foarte asemănător afecțiunii, cu diferența că, În afara cadrului organizat al ședințelor, acest sentiment se evapora ca prin farmec. Dacă, să presupunem, doamna Delilah ar fi zărit pe stradă căruțul de infirm În care se afla favoritul ei, ar fi făcut tot ce e posibil pentru a evita să-l Întîlnească, iar dacă totuși l-ar fi Întîlnit, s-ar fi uitat În altă parte, prefăcîndu se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai fi putut fi evitată, ar fi Închis ochii și s-ar fi prefăcut că doarme. Deoarece infirmilor li se Întîmplă adesea să adoarmă În căruțul lor. Pe infirm Îl chema Maximov. Într-o zi, contrar obiceiului său, cînd a zărit-o pe doamna Delilah, Maximov nu s-a mai prefăcut că doarme, ci i-a făcut de la distanță semne amicale cu mîna. Mai Întîi, dînsa preferă să se uite În altă direcție și să traverseze strada. Dar Maximov traversă și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aflau garaje, dincolo de care, pe marginea terenului de fotbal, se ridicau mormane de gunoi menajer. La unul dintre capete, acolo unde fusese poarta de fotbal, rămăsese Înfiptă În pămînt aproape jumătate de stîlp. CÎțiva metri mai departe, printre bălării, se zărea o fundație de beton, semn că, mai demult, cineva Încercase să construiască ceva, dar se răzgîndise. Între timp, bălăriile invadaseră și curtea depozitului, atît de Înalte, Încît gardul de sîrmă Împletită abia se mai zărea. Aici urma să se desfășoare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai departe, printre bălării, se zărea o fundație de beton, semn că, mai demult, cineva Încercase să construiască ceva, dar se răzgîndise. Între timp, bălăriile invadaseră și curtea depozitului, atît de Înalte, Încît gardul de sîrmă Împletită abia se mai zărea. Aici urma să se desfășoare Marea Spirală. Întîlnirea fusese programată la ora douăsprezece, dar primele grupuri sosiră Încă de la zece și jumătate. De fapt, primul grup era condus de doamna Agneta, membră a comitetului de organizare. Ea veni Însoțită de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
parte, cînd În alta, cu ochii bulbucați, de parcă ar fi fost hăituită. Trupul ei robust devenise greoi, respira grăbit și sacadat, se Încinsese, iar sudoarea Îi curgea șiroaie pe la subsuori, nu atît de căldură, cît de spaimă. Copilul nu se zărea nicăieri. Crezînd că alergarea haotică a Marychkăi făcea parte din rețeta acumulării energetice, sau poate din cu totul alte motive, unul din pacienții doamnei Agneta Începu să alerge după ea, Încercînd să-i ațină calea. Doamna Agneta Însăși se văzu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
alimentare; sufletul ei auster și supus, izbăvit de păcate, pluti lin către cer; se ridică tot mai sus, deasupra a tot și a toate; unde zbuciumul lumii s-a stins, nici păsări nu zbor, nici vîntul nu bate; abia se zăresc printre nori, la mari depărtări, orașe și sate; nu vezi oameni nervoși, nici femei cu sacoșe de plastic În mînă; pe care, spre un scop lipsit de temei, un demon grăbit și sarcastic Îi mînă; nu mai sunt nici pofte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la urcare, se oprea de obicei să mănînce. Tot acolo Își umplea dimineața bidonul cu apă, de la un șipot din apropiere. Acum, dinspre muntele din cealaltă parte a văii, bătea un vînt răcoros și umed, care făcea a ploaie. Se zăreau În stînga, printre vîrfurile albicioase ale pinilor, casele mici, risipite pe valea muntelui, iar de cealaltă parte, colinele Împădurite, rînduite una după alta aproape paralel, pînă departe, ca valurile imense ale unei mări Încremenite. PÎnă În sat mai avea de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la care urma să primim anumite documente. Știam, Pablo mă prevenise, că deputatul acela era un fost securist. Pe trotuarul de vizavi, un grup de vreo treizeci de pensionari vociferau fără prea mare convingere și agitau pancarte, printre care am zărit și cîteva portrete ale lui Ceaușescu. Aveau revendicări, protestau, naiba știe pentru ce. Un singur lucru rezulta destul de clar: că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Cum omul nostru Întîrzia, am avut timp să-i observăm pe Îndelete. Palizi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
e urmărit. Ne căuta din priviri. Nu eram numai noi acolo, În afară de protestatarii de pe celălalt trotuar, mai așteptau vreo zece persoane cu tot felul de petiții, sau care aveau nevoie de „pile“ ca să-și rezolve cine știe ce probleme. CÎnd l-a zărit pe Pablo, i-a făcut semn să-l urmeze, un gest energic, mai degrabă de comandă. Am făcut și eu cîțiva pași În urma lor, dar deputatul m-a oprit cu același gest - dumnealui rămîne aici! s-a adresat unui gardian
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de partea gloatei de manifestanți, halal de Colonel că n a putut să-și țină în frîu mînzișorul, Delfinașule, și a uitat destul de repede că boșorogul a fost în pragul unui infarct cînd uitîndu-se la televizor în timpul evenimentelor l-a zărit în mijlocul grupului de revoluționari care luau pe rînd cuvîntul adresîndu-se națiunii în fraze care nu aveau nici o noimă. Așa-i plăcea s-o vadă, Tîrnăcop, aburind, curată și proaspătă, poți fi sigură că ești singura femeie care a luat cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]