1,680 matches
-
Tung Yen-ts’un. Hotărăsc să mă retrag. Fără prințul Kung, nu am cum să-i fac față lui Su Shun. Am nevoie de timp pentru a-mi consolida relația cu Nuharoo, dar nu doresc alte amânări. Corpul lui Hsien Feng zace acolo de mai bine de o lună. Deși bine sigilat, sicriul răspândește duhoarea descompunerii. Su Shun și grupul său sunt încântați. El dezaprobă propunerea lui Tung și ne obligă să fim de acord să ne punem sigiliile pe un edict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să rămân tăcută sau să strig după ajutor. Dacă sunt oamenii lui Su Shun care au venit să se asigure că sunt moartă? Dar dacă sunt oamenii prințului Kung? Cum poți atrage atenția cuiva asupra unui sac de iută care zace într-un șanț sub un cadavru? — Tung Chih! țip eu. O clipă mai târziu, un cuțit taie sacul și respir aerul proaspăt. Cel care ține cuțitul este un soldat în uniforma Gărzii Imperiale. Stă în fața mea împietrit de uimire. — Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spun nimic. Astăzi mi se pare că am găsit pentru ei o nouă denumire: scriitori evazioniști. Nu voi face imprudența să concretizez scriitori evazioniști și cărți evazioniste, deoarece nimeni nu poate sa ne asigure că în evazionistul de azi nu zace scriitorul angajat de mâine. Maladia însă, în sine, merită să fie discutată. În ce constă ea? Așa cum spune și numele, ea constă în ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane, și în evadarea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Astea nu le trăim și noi și individual și extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturisește el însuși în opera lui, nu o dată, cărei muze și cum i se adresează: "Cîntă-mi, zeiță, parcă zice el surâzând sardonic, prostia ce zace în onorabilul Cațavencu și ce festă îi juca Agamiță Dandanache!" Dar să ievin la greaua întrebare pe care noi înșine ne-am pus-o într-un mod atât de direct. Ce a descoperit Caragiale la eroii săi? Un lucru după cât
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
această apreciere stăm pe gânduri. Drumul spre ocean e o carte greu de citit acum, din pricina prejudecăților literare fundamentale care stau la baza ei, dintre care cea mai iritantă este maniheismul, iar Pădurea Rusă e un roman prolix în care zace o btnă istorie de o sută de pagini, dar pe care autorul a înecat-o și compromis-o prin soluții șablon, începuturile lui sânt însă strălucite, romanul Soți și Hoțul (pe care am bănuiala că autorul l-a stricat la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se lămurea că nu cunoaște legile circulației, dar îi sfârâie sufletul să dea și el ordine altora, să le tulbure viața, să-și satisfacă apetitul de putere, apetit care i s-a cam tăiat de vreo cinci ani încoace, dar zace în el una din acele bestii care ar fi gata ori-cînd să mânjească umanitatea cu balele ei otrăvite și puturoase. Dacă aveam un pistol îi trăgeam șase gloanțe în fundul lui abject, și niciodată n-aș fi dormit apoi mai bine
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trebuie să murim. Ambele scene sânt ficțiuni, sentimentele însă au fost reale. În schimb următoarea scenă reală îmi vine abia acum în minte, dar cu tot atât de puține șanse de a se asocia vreunui sentiment care să-mi stîmească imaginația. Copilul zace în mijlocul bătăturii, și tatăl, cu sanitarul, discută calm situația, în timp ce bolnavul îi aude și înțelege totul: "N-o mai duce mult, zice sanitarul, fă-i ce-i trebuie că nu mai e speranță". "Crezi?" zice tatăl cu gândul la ceea ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
copiii și bătrânii ca, la o adică, dacă s-ar fi Întâmplat ceva-cumva, să fie acolo cu toții și să aibă aceeași soartă. Nimeni nu Îndrăznise (afară de ăl care dăduse o goană pe bicicletă până la Dunăre ca s-o vadă cum zace), nimeni nu-și pusese măcar În gând să facă vreun pas dincolo de granițele așezării. Cei cu casele răzlețe ori mai În margine se traseră către rudele dinăuntru. Fură primiți cum se cuvine, chiar dacă mulți dintre ei Își spărseseră cândva capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de indignare. „N-am vrut să fac pe mine În pat. N-am mai făcut de când eram mic. Și să nu-mi spui țigan; eu sunt rudar și atât. Să nu mă Înjuri niciodată de mamă. Mama e bolnavă rău, zace. Când s-o face bine, Îți dau voie să mă Înjuri și de mamă.” Lică spălase apoi pijamaua Blondului cu săpun de casă verzui, care mirosea a pelin. Nici cu masa nu se descurcaseră responsabilii taberei. Pentru Început, fiecare trebuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încrucișările genetice la care s-a dedat acel Urmaș nu au exclus cu totul, din păcate, nașterea de tâmpiți - s-a petrecut cu certitudine În negura timpurilor, iar proba ei materială așteaptă și astăzi să fie descoperită acolo unde cuminte zace, În burta unui deal ce s-a-ncăpățânat de mii de ani să nu-și nască taina. Un alt Urmaș, mult mai Încoace, căpetenie, și el, a satului a cărui țărână o spurcați voi astăzi cu neghioaba călcătură s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ea? Ce‐ i pasă unei lumi întregi De moartea mea! Din Fire de tort. O SCRISOARE DE LA MUSELIM SELO ( fragment ) Măicuță dragă, cartea mea Găsească‐mi‐te‐ n pace! Pe aici e vânt și vreme grea. și Anton al Anei zace De patru luni, și‐ i slab și tras, Să‐l vezi, că‐ți vine plânsul 118 Că numai oasele‐au rămas și sufletul dintr‐ însul. Apoi să știi c‐a fost război și moarte‐ aici nu șagă; Cădeau pe dealuri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o seară a lunii iunie, după ce ai privit steaua zilei coborându-se după muntele Pionul și după ce treptat razele lui încep a se stinge în umbrele nopții, în acel clar - obscur priincios ochiului, spune-mi înturnatu-ți-ai vederea (...) asupra orașului ce zace la picioarele tale, beat de vuiet, culcat pe costișa lui ca să-și odihnească mădularele cele de granit”<footnote Costache Negruzzi, Păcatele tinerețelor, Scrisoarea a XIX-a, Ediția a II-a, Editura Scrisul Românesc, Craiova, p. 463 footnote>. Iar, Mihail Sadoveanu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vede zidăria de cărămidă aparentă, mortarul, schela legată cu sârmă, mișcarea meșterilor care urcă și coboară cu materiale, vase cu apă etc. Sub turnul Babel este o scenă ce arată Îngerul în ceartă cu diavolul pentru trupul lui Moise, care zace mort într-un peisaj de munte. În stânga după o fereastră sunt, de asemenea, două scene: Împărăția morții până la venirea Mântuitorului, în care se vede iarăși imaginația sugestivă a meșterului. În centrul scenei este un sicriu, cu capete de morți pe
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de veacuri în sufletul meu? Cioburi de amintire Cioburi din amintire se oglindesc în mine, în liniștea amiezii. Sunt pe ulița satului și-mi îndrept pașii spre școală. Am câștigat statutul de înțelept al acestor ținuturi alături de preotul satului (un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Zace neîntrebată la colțul grunzos al străzilor pustii.Bani să ai. Totul se cumpară. Tributul e scump. Dar,dragoste este... destulă! Ecoul vorbelor răsună ca pașii profetului pe altarul morții, apoi se răsucește în adâncuri. -Crezi că mai pot zări steaua
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan, 18. și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului. 19. "Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii! 20. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspîndiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetele celor netăiați împrejur. 21. Munți din Ghilboa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Spune-mi, Wilt, zise el. Spune-mi numai un singur lucru. Cum de poți să stai acolo așa de calm? Soția ta a dispărut, noi avem dovezile crimei, avem o copie a soției tale, care - dacă e să te credem - zace sub zece metri de ciment -, dar tu nici nu clipești. Cum de reușești? — Inspectore, zise Wilt, dacă le-ai fi predat timp de zece ani instalatorilor de gaz și-ai fi fost întrebat la fel de multe întrebări cretine câte-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt, născută așa și așa, ucisă sâmbăta trecută”. Monumentală în viață, monument în moarte. — Board, trebuie să spun că simțul umorului pe care-l etalezi mi se pare extrem de nepotrivit pentru momentul de față. — Ei, dar ce e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
magnetic... stă dom’ Dominic, în costumul său negru salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un pahar de vin. Sau o sticlă. De ce nu? Aș putea să dau chiar acum pe gât o sticlă de Chablis bun. Dau la o parte așternuturile, încântată că am două zile libere de care să mă bucur. Uniforma mea zace pe podea, așa că mai bine o duc la curățătorie să scap de grija asta. Apoi poate o să am timp de mine și o să mă apuc să scriu scenariul. Hmm. Sau poate nu, totuși. Sunt prea obosită ca să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zâmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hârtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Știa. Știa. — Kerry, știai foarte bine ce am de gând, izbucnesc, incapabilă să mă mai controlez. Îți spusesem ! Ți-am spus că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plâng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte până la sfârșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
băbătie vorbea despre înrudirea artei lui K. mai degrabă cu muzica, în sensul că nu e expusă percepției simultane ca pictura, ci mai degrabă celei succesive... Cu o idee de genul ăsta rămăsesem, probabil exprimată mai complicat. Viitorul meu roman zace în buzunarele pantalonului de vară, în formă de notițe pe care vor trece încă niște luni până să le asamblez, probabil abia la iarnă, când ideile se vor lega mai bine, ajutate de doza de alcool tare. Acasă mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zile, crescută mai spornic și mai albă într-o noapte nedormită în gară. După alte zece minute de bărbierit meticulos, pentru care acasă nu găseam niciodată timp, îmi pot scoate ființa în lumea civilizată - începând cu pragul băii, unde Zenaida zace ca un cățel, jos pe gresie. După altă jumătate de oră în care și-a făcut și ea toaleta, masa se servește în sufrageria cu relicve orientale (un fel de încăpere tematică, umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îndârjit până-n amurg, ca o mașină fără combustibil, care dacă s-ar opri ar muri. Cred că Zina a găsit, seara după nouă, ceva consolator, în genul că Or să-și da seama și idioții ăștia într-o zi ce zace-n tine! (Idioții care tocmai îmi refuzaseră romanul în manuscris, după luni de zile în care am comunicat orwellian cu bossul cel mare, prin vreo duzină de secretare care se schimbau mereu.) După primul somn de noapte, veneau orele destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]