1,646 matches
-
zadarnic: în zadar i s-ar fi însoțit sufletului nevoi și pasiuni trupești, cu tot avântul lor; în zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea și de frâul sufletului, spre atingerea țelului final al înclinărilor și dorințelor, zadarnică activitatea rațiunii, zadarnică funcționarea minții, zadarnică înțelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuți, promulgarea și controlarea oricărei legi, cu un cuvânt, zadarnic ar fi tot ce poate fi măreț și frumos în viața oamenilor și pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi și mai grav, însăși
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
i s-ar fi însoțit sufletului nevoi și pasiuni trupești, cu tot avântul lor; în zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea și de frâul sufletului, spre atingerea țelului final al înclinărilor și dorințelor, zadarnică activitatea rațiunii, zadarnică funcționarea minții, zadarnică înțelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuți, promulgarea și controlarea oricărei legi, cu un cuvânt, zadarnic ar fi tot ce poate fi măreț și frumos în viața oamenilor și pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi și mai grav, însăși crearea omului și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și mai grav, însăși crearea omului și înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de nici un rost. Însă fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu și nici toate aceste daruri, care provin de la El, nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XV, în PSB, vol. 2, p. 509) „Cum poți să te iubești
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
capitală: La Bessarabie. Droits nationaux et historiques (Bucarest, Institute d'Histoire Universelle "N. Iorga", 1943), de care nu a vrut să se dezică, o carte pe deplin eminesciană, dovadă că ferma campanie dusă de jurnalist la 1877-1879 nu a fost zadarnică. De la 1812, Basarabia devenise simbolul rezistenței (în deplin anonimat și "boicot al istoriei", în limbajul lui Lucian Blaga), în calea extirpării genei românești ostile "mondializării" țariste, apoi comuniste. Stare în secretă legătură cu una dintre cele mai enigmatice însemnări eminesciene
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
înființarea Gărzilor Patriotice: Dacă se ajunge la o confruntare militară, forța poate birui în cele din urmă, dar nu se pune problema să cedăm și să acceptăm subjugarea țării." (Nicolae Ceaușescu). Printre cei care s-au opus rezistenței armate, ca zadarnică, au fost și doi dintre viitorii semnatari ai "Scrisorii celor șase" din 1989, Alexandru Bârlădeanu și Corneliu Mănescu, ultimul recunoscând, în 2008, că a recomandat, la ONU, să nu se facă propagandă în jurul unei primejdii din partea Tratatului de la Varșovia. Totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
etimologii folosite de către gramaticienii și filozofii greci nu erau dominate de nici un fel de principii teoretice sau istorice. Unei astfel de orientări s-a opus însă gîndirea sofiștilor, după care căutarea vreunei explicații a limbii în lumea obiectelor fizice este zadarnică și fără nici o valoare. Ei tratau problemele limbii într-un mod sistematic, dar nu în sens strict teoretic, ci pentru a afla cum trebuie vorbit și acționat în viața socială și politică. Studiul limbii capătă astfel scopuri definite, concrete, practice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
general, acestea sunt realități ce înspăimîntă, îmbolnăvesc, alienează. Sigur, unora le poate aduce și bucurie, așa ca proasta la fotograf, dar orice om lucid vede aici decadență, descompunere, miros de cavou. Ăsta să fie apogeul civilizației acesteia ? A fost chiar zadarnică o întreagă remarcabilă evoluție spirituală ? După Deleuze, bucuria din exterior nu depinde decît de "reglarea vitezei" ( !?...). La rîndul său, Michel Foucault, alt creator de concepte, e un adevărat labirint, deschizător de drumuri, pe care le abandonează cu aceeași fervoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Mamă. În cadrul acesteia, copiii muritori din univers sunt acasă. Nimeni nu este fără Tată sau fără Mamă în univers. Deținerea de cunoaștere, dacă nu este însoțită de materializare și acțiune, este ca și colecționarea de pietre prețioase, adică un lucru zadarnic și fără rost. Cunoașterea este bogăție și trebuie folosită. Aceasta este o lege universală, iar cine o încalcă suferă datorită conflictului în care intră cu forțele naturale. Dacă vreți să vă schimbați starea de spirit sau sentimentele, schimbați-vă vibrațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lui Polidoros); moartea aceasta sugerează, totodată, o moarte încă și mai cumplită, un soi de moarte de data asta definitivă a eroilor troieni, dispăruți pentru totdeauna, amuțiți pe vecie. Pentru Hecuba, orice invocație adresată celor morți pare să fi devenit zadarnică. Pentru că nu mai există nici fantome răzbunătoare, nici umbre tutelare ale Troiei. Nici Priam și nici Hector nu vor veni, fie și doar pentru a anunța sfârșitul (cum va face fantoma lui Darius) și pentru a reconstitui destinul tragic al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
invocare adresată morților de către Hecuba, la sfârșitul piesei, o Hecuba prăvălită la pământ și lovindu-l cu pumnii - gesturi rituale, menite să cheme duhurile celor morți din adâncurile unde zac -, această ultimă invocare, așadar, nu mai este decât un ritual zadarnic. Din răposatul Priam a mai rămas doar amintirea zăbranicului așternut peste chipul lui. Pentru femeile din Troia, marii dispăruți nu se vor mai întoarce niciodată, așa cum nu se va mai întoarce Hector din Andromaca lui Euripide, acest Absent pe care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o femeie care bate drumurile în căutarea unui copil pierdut, copilul cu un papagal pe mâneca hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și, astfel, în cele din urmă, „zadarnicul vis se curmă în veșnica absență”. Numai regăsirea copilului pierdut ar putea pune capăt istovitoarelor rătăciri ale mamei. Rătăciri a căror țintă e aflarea liniștii, a odihnei finale dobândite străbătând calea durerii, metaforă a vieții omenești însăși. Piesa se va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
comedii (de pildă, Cum vă place sau Noaptea regilor), explicitează relația dintre iubire și spațiul sălbăticiei apelând la metafora vânătorii ca metaforă a dragostei, dar și a cruzimii, a violenței. Și mai evidentă este această complexă dimensiune a sentimentului în Zadarnicele chinuri ale dragostei, unde se împletesc cel mai strâns temele iubirii, vânătorii și nebuniei. De-a lungul întregului act IV, prințesa vânează - ea este „frumoasa vânătoriță” -, își încordează arcul ucigaș, dar nu pentru că ar fi însetată de sânge, ci doar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
am spus-o și eu, înseamnă că sunt nebun 1. Nebunie a iubirii, asemuită tot de Berowne cu sminteala lui Aiax, cu vânătoarea sângeroasă asmuțită de furia ucigașă a eroului lui Sofocle, victimă tragică a amăgirilor zeilor. Iar dacă în Zadarnicele chinuri ale dragostei nebunia sentimentelor devine, în cele din urmă, doar o mascherata, un divertisment agreabil, dar ușurel, cu măști și deghizări, piesa nu-și pierde totuși o anumită gravitate, rămânând, în esență, povestea rătăcirii la care e condamnată o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adevărurile cumplit de dureroase dezvăluite de acesta: „Îmi vorbește din mormânt. Nu e mort, n-o să mai pot locui aici”. Ca și la Maeterlinck ori Ibsen, orice încercare de a închide ermetic spațiul uman pentru a-l proteja se dovedește zadarnică. Degeaba se străduiește un personaj din Visul„ să astupe crăpăturile de la ferestre lipind fâșii de hârtie. Iar în spatele ușilor se ascund întotdeauna taine înspăimântătoare, așa cum se întâmplă (tot în Visul...) cu acea ușă având un ornament în formă de trifoi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca ținând de dorințele care pot fi satisfăcute, numai să nu urmeze neplăceri. Naturale și aproape necesare, se va zice... În sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptul de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
119; și cetățenie 213-214; și declivitate 267; la Diogene 78, 134; și dorință 196; și edificarea sinelui 95-96; la Epicur 213-214; și eumetrie 114-115; și merit 166; îngrădită de legea civilă 91; la Philodem 234-235; prezervată 234-235; stânjenită de dorințe zadarnice 197; contra supunerii 94; știrbită 95, 112, 119; și voință 286-287 Materialism abderitan și atomist 40-41, 49, 56, 57, 59, 71, 77, 84, 103, 109, 305; cinic 132-133; contrasens 263; epicurian 209, 313; materialismul lui Eudoxos 154; materialismul lui Lucrețiu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
important nu poate fi complet realizat, subiectul respectiv trăind acut efectele sentimentului de a fi nedreptăți, se vorbește de „frustrație”. Înțelesul curent al conceptului de „frustrație” traduce însăși semnificația etimologică a termenului: „frustration” înseamnă păgubire, lipsire de un drept, speranțe zadarnice, destrămare a planurilor, distrugere a intențiilor etc. - deci o situație traumatizantă, în care se suferă un ețec. Dacă viitoarea bunăstare a individului este amenințată de un pericol anticipat, folosim termenul de „stress psihologic”. Când trebuințele intrate în competiție sunt de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
plăcut; senzație; sever; sex; sfîrșit; Simona; sîmbătă; speranță; spontană; spor; stare de bine; stare sufletească; străină; în suflet; sufletească; super; surpriză; surpriză plăcută; tort; a țopăi; unire; urale; ură; urlete; vacanță; valoare; vară; veselie mare; veșnicie; vești bune; voios; vorbește; zadarnică; zi de naștere (1); 789/204/69/135/0 buză: sărut (169); gură (120); ruj (59); roșie (30); dulce (24); roșu (23); umflată (17); mare (15); spartă (13); moale (12); față (11); senzualitate (9); dinte (8); fată (8); roz (7
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
supraapreciere; suprafață; supremație; șeful; nu știu; tare; tata; tată; tot timpul; tot; totală; trădător; tresări; trist; ură; urcă la cap; urechi; urîtă; valoare; venerație; vestire; veșnic; viciu; victorie; viitor; Vlad; vorbăraie; vorbăreț; vorbărie; vorbește; a vorbi; vorbitor; vrednicie; în zadar; zadarnică; zgomot (1); 764/357/102/255/0 lăuda: mîndrie (47); aprecia (19); bucurie (17); fală (17); merit (14); mîndru (13); apreciere (11); lăudăros (10); slăvi (10); mîndri (9); aplauze (7); om (7); urît (7); copil (6); mare (6); odă (6
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); a lucra (2); mult (2); nașpa (2); necesar (2); om (2); plătită (2); profesie (2); progres (2); putere (2); răbdare (2); rezultat (2); rutină (2); străduință (2); șantier (2); școală (2); șomaj (2); trai (2); ușoară (2); venit (2); zadarnică (2); zilnică (2); 1 mai; adult; ageră; angajat; aur; avere; avocat; avuție; ban; bancă; beneficiu; biruință; boi; bună; calculator; calificativă; carieră; cerșetor; cinstit; cinstită; pe cîmp; în cîmp; creație; culege; cultură; curat; deviat; deplină; director; disciplină; documente; dorință; dornică; drept
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sentiment; serviciu; singur; spate; spera; speranța; speranță în lucrurile care nu se văd, dar care sunt adevărate; stabilitate; stîncă; suflet; tata; Tess; timp pierdut; timp; în tine; totală; totul va fi bine; a trage; țară; țintă; ultima; vis; a vrea; zadarnică; ziua de mîine; zîmbet (1); 772/160/39/121/0 neam: rudă (154); familie (114); rude (112); popor (38); țară (23); mare (14); strămoși (12); prost (8); oameni (8); verișor (8); patrie (7); bun (7); strămoșesc (6); apropiat (5); istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
hipertehnologiile prezentului. În acest sens, virtualul devine nu omologul vitalului, ci omologul viralului, al metastazei cancerigene care macină și consumă umanul până la epuizare. Discutând ingineria genetică, bioinformatica sau tehnoștiința clonării în termenii fatalismului, prin care rezistența și profilaxia umane sunt zadarnice și efectele tehnologice distrugătoare și patologice, criticul tehnocultural judecă limita acestor configurații virtuale drept ipostaze ale „dublului” radical, o materializare protezică a dead-line-ului existenței. Posibilitatea creării unor „aberații” sau a unor forme virale se lasă deschisă în această direcție atât
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
În Reguli de Îndrumare a minții: „Înțeleg deci prin metodă acele reguli simple și sigure, a căror respectare conștiincioasă să facă Întotdeauna și pe oricine să deosebească adevărul de greșeală și să-l ajute astfel să atingă - fără o cheltuială zadarnică a puterilor minții, ci treptat și printr-o neîncetată Îmbogățire a cunoștințelor - știința adevărată a tuturor lucrurilor pe care va fi fost el În stare să le cunoască”. Așadar, ceea ce așteaptă Descartes de la metodă este o anume facilitate În utilizare
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a sesiza adevărul. 3.2. ARGUMENTUL ONTOLOGIC AL EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU O SCURTĂ ISTORIE A ARGUMENTULUI ONTOLOGIC Deși discuția propriu-zisă În jurul ideii de „argument ontologic” nu apare decât odată cu criticismul kantian, o privire În urmă, În istoria filosofiei, nu este zadarnică. De-a lungul Întregului Ev Mediu, problema demonstrării existenței lui Dumnezeu a fost prezentă la o seamă de Învățați. Ceea ce se Înțelege prin problema existenței lui Dumnezeu ține de interpretarea care s-a dat cuvintelor acestuia: „Eu sunt cel ce
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]