1,365 matches
-
șoapte, da să nu spui la nimeni, că, dacă se află, or să vină să ne omoare, ai înțeles? Procopie o privi mai bine. - Și de unde știi tu lucrurile astea? - Știu eu, dădu ea din umeri, și el îi zări zbaterea sinilor mici și ascuțiți sub rochia subțire de stambă. Părul îi căzuse pe frunte și ochii fetei sclipeau de mândrie. Procopie își scoase haina și privi cerul prăvălit peste streașină de lut care-i acoperea. - Nu ți-e frică? îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în tine un ultim rest din substanța pură a nopții cu care a dat Dumnezeu ochii întîia oară... Există câte o noapte albă care durează atât de mult, că după ea timpul nu mai e posibil... Acel ce adună în zbaterea lui alcătuirile dureroase ale lumii nu mai cunoaște pentru nimic un început și un sfârșit. Orice este etern. Neisprăvirea în suferință a lucrurilor atinge calitatea veșniciei. Când n-ai fost niciodată pe aceeași treaptă cu viața: când mai mult, năpădindu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a ajunge la limita negativă a vieții, la temperatura absolută, unde ultima iluzie de viață va îngheța. Și în acest sentiment de sfârșeală se va revela sensul adevărat al agoniei, care nu este luptă din fantezie sau pasiune gratuită, ci zbaterea vieții în ghearele morții, cu puține probabilități pentru viață. Nu poți separa gândul agoniei de cel al sfârșelii și al morții. Agonia ca luptă? Dar luptă cu cine și pentru ce? Este absolut falsă interpretarea agoniei ca elan exaltat de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
grație poate să existe o teamă continuă, care torturează pe unii oameni până la epuizare. Cine n-a încercat teama de tot, frica de lume, anxietatea universală, neliniștea absolută, chinul oricărui moment de viețuire, acela nu va înțelege niciodată ce înseamnă zbaterea materială, nebunia cărnii și nebunia morții. Cine are sentimentul grațios al vieții nu poate realiza și nu poate înțelege acest chin al supremei neliniști, care nu poate apărea decât într-un teren maladiv. Tot ceea ce e profund în lumea aceasta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu mai sîngeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același poem va vorbi mai departe despre „singurătatea” [care] ca o temniță te izolează”, despre ieșirea din „tunelul nemișcării / absenței”, ori despre zbaterea de a scăpa din „cușca cuvintelor”, despre dialogul necesar cu sine Însuși și cu ceilalți al poetului, dincolo de obstacole, constrîngeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece În ordinea impusă de calendare / orice zi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiința că nu-l poate exprima pe de-a-ntregul. De aici, În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiința că nu-l poate exprima pe de-a-ntregul. De aici, În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiință că nu poate exprima pe de-a-ntregul. De aici În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiință că nu poate exprima pe de-a-ntregul. De aici În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se refugie în detalii. Văzu, astfel, că pe calendarul de pe perete timpul rămăsese mult în urmă. În colțul din tavan unde se întâlneau cele trei dimensiuni, praful se tot depusese pe o pânză părăsită de păianjen care fremăta totuși de zbaterea unei gâze imaginare. Doar unul dintre cele două tuburi de neon funcționa, aruncând o lumină de care nu era nicio trebuință la ceasul de dimineață târzie. Iar pe chipiu începea să se contureze un cerc de sudoare, ca o aură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai e nimic de făcut?" este un asemenea lucru. Ea este o întrebare a nerenunțării: în ciuda faptului că nu mai e nimic de făcut, continuă să se pună întrebarea "ce e de făcut?". Simpla punere a acestei întrebări trădează o zbatere, o neacceptare și o stare de veghe; ea păstrează intactă perspectiva facerii. Când această întrebare nu se mai pune, drama renunțării este consumată. Infernul este locul în care întrebarea "ce e de făcut?" nu se mai pune. Când însăși întrebarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devorării lui, a unei instaurări despotice asupra lui. De altfel, în orice despot există această invaliditate, această neputință de a transforma ființa comunității care-l cuprinde în mediul său intern, o neputință de a fi până la urmă. E, în despotism, zbaterea și ridicolul unei boabe de spumă care vrea să se înstăpînească asupra mării într-un chip exterior: despotul nu absoarbe în el comunitatea care l-a făcut cu putință, ci o îmbrățișează silnic. Trecerea mediului extern în mediu intern este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
antumă a autorului de a se pune în insectar. El revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieți și așteaptă cuminte ca ea să se răcească, cu gândul că ceilalți se vor reculege cândva în fața acestei urme, a acestei zbateri încremenite, în fața dezastrului care a fost finitudinea lui. Orice jurnal este agățarea disperată de un Ersatz de nemurire, de o nemurire care nu poate fi obținută în termenii lumii de aici. Jurnalul meu nu este o luptă cu Timpul, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
literare feminine din operele celor doi scriitori, sunt „angelic” și „demonic”, aceștia marcând în structura lucrării noastre o antinomie, de altfel larg dezbătută în cultură, căci ceea ce a surprins și a reliefat literatura, alături de celelalte arte, este tocmai această dramatică zbatere între bine și rău, între a opta pentru valorile pozitive sau a sucomba influențelor negative. Prin donna angelicata vom identifica și denumi un personaj feminin pozitiv, cu trăsături ideale, cu un aspect fizic de o perfecțiune aparte, astfel încât, uneori, nici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu este doar Eva, ci mai rău decât ea, deoarece soției îi lipsește inocența inițială a Evei.”900 Donnele demonicate sunt portretizate ca având o inteligență nativă sclipitoare, ce le ajută în depășirea celor mai neplăcute situații, tot în aceeași zbatere disperată spre eliberare, iar această abilitate de a face față oricărei dificultăți vine din nou să le înfățișeze într o lumină pozitivă. În descrierea eroinelor, după trăsăturile fizice, calitatea care este apreciată în mod deosebit este inteligența, mai ales atunci când
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
literare feminine din operele celor doi scriitori, sunt „angelic” și „demonic”, aceștia marcând în structura lucrării noastre o antinomie, de altfel larg dezbătută în cultură, căci ceea ce a surprins și a reliefat literatura, alături de celelalte arte, este tocmai această dramatică zbatere între bine și rău, între a opta pentru valorile pozitive sau a sucomba influențelor negative. Prin donna angelicata vom identifica și denumi un personaj feminin pozitiv, cu trăsături ideale, cu un aspect fizic de o perfecțiune aparte, astfel încât, uneori, nici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu este doar Eva, ci mai rău decât ea, deoarece soției îi lipsește inocența inițială a Evei.”900 Donnele demonicate sunt portretizate ca având o inteligență nativă sclipitoare, ce le ajută în depășirea celor mai neplăcute situații, tot în aceeași zbatere disperată spre eliberare, iar această abilitate de a face față oricărei dificultăți vine din nou să le înfățișeze într o lumină pozitivă. În descrierea eroinelor, după trăsăturile fizice, calitatea care este apreciată în mod deosebit este inteligența, mai ales atunci când
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
gripă, tuse convulsivă, pojar). De obicei apare din alergătură, când cel Înfierbântat bea apă rece, din eforturi deosebite sau din răceli foarte mari. Se manifestă prin dificultăți de respirație, arsuri În coșul pieptului, durerea plămânilor, junghiuri În spate, tuse violentă, zbaterea plămânilor. Tratamente populare Ceaiuri din flori de anason, de avrămeasă, de creștineasă, din flori de fân, fructe de hamei, de ienupăr sau de isop, din lumânărică, de măceș, mătase verde de porumb, din flori de nalbă roz, frunze de pătlagină
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
1870-2003), Vaslui Capitala țării de Jos, (2005), Hușul în presa vremii..., Tipografia Moldova, Iași, 2007, 392 pag. Desigur, lista dintre care i-am selecționat pe cei de mai sus este mult mai lungă și a însemnat, de fapt, momente din zbaterea unei întregi generații care TREBUIA să lupte și să promoveze internaționalismul socialist, mulți dintre ei având, cel puțin temporar, funcții pe linie de partid și de stat. Și cei nominalizați și mulți alții au produs operele lor fundamentale, reprezentative pentru
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mijloc mass-media. Privit ca și o călătorie în Australia, adică peste puterile locale, studioul TV s-a născut prin insistența unui om și existența unei singure camere video (M7) ca o idee mai mult decât trăsnită atunci, dar cu o zbatere rapidă, eficientă și ... năucitoare. Pe 29 noiembrie 1990, ideea (după centenarul L.M.K., unde autorul monografiei era cadru didactic titular), pe 5 decembrie, adunarea de constituire (ar fi ca o Organizație Non Guvernamentală) căci după moda veche, grupul # poporul muncitor care
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
boala asta așa puternică să-l termine într-un timp așa de scurt. Popa Sofianu nu mai este ! Până la înmormântarea de sâmbătă, ora 10.00 îi mai putem vedea rămășițele pământești la biserica Adormirea Maicii Domnului. Vom vedea că atâtea zbateri, speranțe și gânduri încap bine între 4 scânduri. Până la venirea ca redactor șef la MERIDIANUL, ne salutam cu prietenie, iar din cât a lucrat la ziar am înțeles ce caracter și ce fire activă are. L-am urmărit în transmisiile
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
cum să-și murdărească mânușițele ? Ce, nu cântă acuși cucul ? Am și paznici: cum i-am controlat, cum au dat bir cu fugiții să nu le aflu toate furturile ... Spuneți că și-a băgat Aghiuță coada ? Mai degrabă e altceva. Zbaterea de primăvară, de spirit haiducesc și de alergătură spre tăpșanul unde se văd colacii din coadă ... Și nu le trebuie mult să se liniștească dar le ia ceva timp să se apuce sănătos de muncă ! Dacă e alb afară, ar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ceva din democrație. Câtă libertate mai e pe lângă ochiul dracului rămâne de cercetat (cu lupa) ! Dacă iar se va impune partidul stat e jale pentru toți ! Unde s-au vehiculat noutăți a fost la aceste locale; idei, minciuni, nume, programe (!). Zbateri dar mai ales mulți, mulți bani ! Când să mai credem în... conștiință ? Trecutele alegeri impun un singur îndemn: hai la treabă ! (MERIDIANUL, An X, nr. 25 (754), joi, 3 iulie 2008, Editorial) POFTA... Ar fi starea de... cerință a trupului
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mai erau și fascinante personaje, Învăluite În misterul unei ficțiuni ivite din aglomerarea implacabilă de fapte cotidiene. Zi-de-zi-ul devenea, pe neobservate, ambasadorul absolutului. Bolile lui Stendhal se identificau cu Însăși Boala, iar neliniștile cotidiene ale lui Camus - cu simptomele metafizicului, zbaterile Virginiei Woolf nu erau decât eșantioane din marea Nevroză a secolului, iar obstinația unui Radu Petrescu de a nu publica nimic - o formă implicită a Rezistenței scriitorului. În vremea din urmă, și mai ales În Europa Centrală și Răsăriteană, accentele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
alta? Ce altceva splendidele pagini ale memoriilor lui Argetoianu, acest uluitor portretist ivit din adâncurile prea-balcanicei noastre vieți politice? Sau filozofia nevrozei care alcătuiește În jurnalul „tinerei greu de mulțumit”, Jeni Acterian, un fascinant „desen În covor” al chinurilor și zbaterilor spiritului creator ce nu-și găsește drumul? Ce altceva scriitura contorsionată a unui Drieu la Rochelle, care-și inventariază În jurnalul intim motivele pentru care - om de onoare, Însă om căzut - trebuie să se sinucidă? Ce altceva infinita delicatețe a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]