1,162 matches
-
toți voiau să vadă, toți exclamau... Unii chiar urcară în picioare pe scaune, ca să privească peste capetele celorlalți. Daria Alexeevna se repezi în camera de-alături și, speriată, șușotea ceva cu Katia și Pașa. Frumoasa nemțoaică fugise. — Măicuță! Regino! Atotputernico! zbiera Lebedev, târându-se în genunchi în fața Nastasiei Filippovna și întinzându-și mâinile spre șemineu. Sunt o sută de mii! O sută de mii! Am văzut cu ochii mei cum au fost împachetați! Măicuță! Milostivo! Poruncește să-i scot eu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cămin: intru cu totul, îmi bag în flăcări capul alb! Soția mi-i bolnavă, n-o țin picioarele, am treisprezece copii, toți orfani, pe tata l-am înmormântat săptămâna trecută, sunt un om care rabdă de foame, Nastasia Filippovna! Și, zbierând astfel, dădu să se târască spre șemineu. — La o parte! strigă Nastasia Filippovna, îmbrâncindu-l. Dați-vă la o parte cu toții! Ganea, ce mai stai? Să nu-ți fie rușine! Pune mâna! E norocul tău! Însă Ganea și-așa suportase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cea mai turbată răutate și fiecare trăsătură de pe chipul lui părea că se zvârcolește și vorbește. — A, de asta vă temeați! Credeți că „chiar așa trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri, strident, împroșcând stropi din gură (pe toți, pe toți vă urăsc!) - pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât orice pe lume! V-am înțeles de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
subit, se făcu groaznic de palid la față și începu să tremure tot. — Mimați foarte neîndemânatic indiferența, ca să mă jigniți, i se adresă el lui Ganea, privindu-l în ochi. Sunteți un ticălos! — Naiba știe ce mai e și asta! zbieră Ferdâșcenko. A cam sărit peste cal! E fenomenal de slăbit! — E, pur și simplu, prost, spuse Ganea. Ippolit se mai potoli puțin. — Înțeleg, domnilor, începuse el, continuând să tremure și poticnindu-se la fiecare cuvânt, că am putut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
față, mă refer la cele mari. Până la urmă și Ganea începu să se încrunte; poate că Varia insistase intenționat asupra acestui subiect, ca să poată pătrunde în adevăratele lui gânduri. Dar de sus se auziră iarăși strigăte. — Îl alung din casă! zbieră Ganea, parcă bucurându-se că-și poate vărsa năduful. — Și atunci o să ne facă iarăși de rușine peste tot, ca și ieri. — Cum ca și ieri? Cum adică? Zici că... bâigui Ganea, speriindu-se deodată teribil. — Ah, Doamne, chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea stăpâni. — Las-o baltă cu cinstea! strigă el cu ciudă. — Ce-ai spus? tună generalul, făcându-se alb la față și înaintând un pas către el. — Doar că e de-ajuns să deschid gura ca să... începu deodată Ganea să zbiere, dar nu termină ce avea de spus. Stăteau față în față, peste măsură de surescitați, mai ales Ganea. — Ganea, ce-i cu tine? strigă Nina Alexandrovna, repezindu-se să-și oprească fiul. Toți spuneți prostii! le-o reteză Varia furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
știe ce face. În fine asasinii se aruncară toți deodată asupra lui Petru III, tîrîndu-l spre pat spre a-l sufoca sub perini. Dar el se ținea bine. Atunci îl aruncară pe un fotoliu și de aci la pământ. Petru zbiera în mod îngrozitor. Boreatinski luă o șervetă, făcu un nod și i-o aruncă de gât. Asasinii, cari erau deasupra lui și-i țineau mînile și picioarele, se puseră cu genuchii pe corpul și pieptul lui. După aceasta Engelhardt strânse
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
casele câmpulungenilor făcute pe hotarul mănăstirii Moldovița. Câmpulungenii „fac pricină mănăstirii cum că au cumpărat pe bani și este moșie a lor”. Mihail Racoviță se adresează episcopului de Rădăuți, Calistru, vornicilor din Câmpulung, bivel (al doilea mare - n.a.) șetrar Constantin Zbiera și bivel postelnic Vasile Ciudin „să meargă acolo să ia sama acelui hotar” <footnote T.Bălan, op. cit., vol. II, p. 163-164. footnote>.Câmpulungenii pierd procesul sau, cum se spunea pe atunci, rămân de lege, deoarece ei nu au, nici nu
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
profita de ocazie ca să-și afirme talentul oratoric, interpelînd pe fiecare dvorean, oriunde-l Întîlnea. Eu vă Întreb, gospoda, cuda mî idiom? Această prolojenie este nevînosima! Nași moșii dărămaițea, noi ne răzorim! SÎntem vernopodan, talpa tronului. Cuda mî idiom, gospoda? - zbiera dînsul, nemaiștiind el Însuși În ce limbă vorbește. Și nu e singurul boier moldovean ce folosește o astfel de limbă macaronică (5, 383). În biserică, după anii de Început, cînd s-au publicat principalele cărți de cult și s-au
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ajuta, cuvintele tale frumoase m-au ajutat mult. În timp ce spunea aceste cuvinte, din grajd s-a auzit răgetul măgarului. Țăranul a tresărit și, plin de uimire, a întrebat neîncrezător: -Ce aud? Măgarul tău este totuși aici. L-am auzit cum zbiară!. Prietenul s-a întors roșu de furie și i-a strigat: -Om nerecunoscător! Ți-am spus că măgarul nu este aici. Pe cine crezi mai mult, pe mine sau răgetele stupide ale unui măgar?” g) Legenda plopului A fost odată
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
două picioare, lovesc pământul sau podeaua grajdului cu copitele, încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii scânteietori, sforăie, tremură. Măgarii zbiară puternic, necontenit. * Vacile. Sunt întotdeauna agitate înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. * Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
oară). Scos din pepeni, excedat de lipsa autorității ce credea că i se cuvine, și la care se aștepta după moartea bunicului, se apropia de gardul ce despărțea curtea lui de bătătura unde noi hălăduiam la umbra unui zarzăr, și zbiera: „Termină, bă, odată cu crăoneala-aia, că vin și ți-o sparg în cap!“ Chitara sau radioul, cine știe ce stârnea furia bărbatului înalt, solid, aspru și neîndurător, câteodată violent. Țineam instrumentul în palme cu neîndemânarea dată de lipsa profesorului sau de frică să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
100 de lei pagina). Liniște perfectă, personal amabil. Împrumut pe bază de card magnetic: dacă te taie capul și ai dorința să rămâi mai mult, după ora 23, ora de închidere oficială, o poți face. Și, cel mai important, nu zbiară nimeni la tine, nu te simți ca un infractor, totul se face pe bază de încredere. Aceasta este partea pozitivă a existenței academice de aici. Partea negativă... ar fi mult de spus și nu aș vrea să reiau retorica puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
profita de ocazie ca să-și afirme talentul oratoric, interpelînd pe fiecare dvorean, oriunde-l întîlnea. - Eu vă întreb, gospoda, cuda mî idiom? Această prolojenie este nevînosima! Nași moșii dărămaițea, noi ne răzorim! Sîntem vernopodan, talpa tronului. Cuda mî idiom, gospoda? - zbiera dînsul, nemaiștiind el însuși în ce limbă vorbește“ (1, 113). Și nu e singurul boier moldovean ce folosește o astfel de „limbă macaronică“ (5, 383). În biserică, după anii de început, cînd s-au publicat principalele cărți de cult și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
mască, pusă de-a hoarța, omulețul părea apărut din filmele horor. Sergentul, un oltean la fel de inteligent ca și ciubotele sale, avea o plăcere diabolică să ne chinuiască inutil. Spre liziera din față, cîte unul, de la stînga la dreapta, salt înainte! zbiera sergentul. Avea în mînă o cîrîitoare pe care o răsucea cu sete. Cînd cîrîia drăcia asta, trebuia să înțelegi că era adică foc de mitralieră inamică și cel cu "saltul înainte" trebuia să se culce la pămînt. Cînd tăcea cîrîitoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața casei sfidează cartierul și nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apă. Un alt val furios ne trîntește la pămînt. Raluca se ridică amețită, tușește puțin și nu realizează că nu mai are sutien. Pudicii se uită fugitiv, lacomii boldesc ochii, iar Ionică țipă disperat: Fii atentă... Ce? întreabă Raluca. Sutienul! zbiară Ionuț. Un țipăt studiat și o fuguță spre haine, nu prea repede totuși, îl exasperează pe Ionică. Preocupați de spectacol n-am observat că fetița lui Rotaru era încet-încet dusă spre larg. Chiar începuse să țipe. O alertă de grad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au scăpat cu mici pagube și cu o spaimă nebună. Preotul a cîntat și s-a rugat cu lacrimi în ochi să înceteze urgia. Vuk și Marița plîngeau, iar Vuk jr., neînțelegînd mare lucru, s-a apucat și el să zbiere. Din solidaritate cu ai lui. Vecinii au pregătit masă de praznic și au plîns. De ce-i numai un sicriu, întreabă în șoaptă Vuk. Păi, nu se mai știa ce-i a unuia și ce-i a altuia. De fapt n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Socola ca să mergem să le alegem hotarul satului Iezărenilor și a Găurenilor.” Vecinii însă nu încetau să împresoare hotarele pământurilor călugărițelor. Așa se face că la 12 iulie 1708 (7216) Mihai Racoviță voievod a fost nevoit să trimită pe Constantin Zbiere clucer să aleagă hotarul din jurul mănăstirii dăruit acesteia de Alexandru Lăpușneanu voievod. După cercetarea la fața locului, acesta scrie: „Facem știre mării tale (că)...noi am mersu la mănăstire la Socola și am strâns oameni buni și pe călugării de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nimeni. De o săptămână nu i-a mai călcat picior de ziler prin curte. Ești scăpat, Laure. Da’ mai rău e că n-are cine să-i bată tuburi... Această descoperire Îl face să-și piardă cumpătul pentru o clipă. Zbiară: Laure! Pune dracului mâna odată pe mătura aia! Laur mătura de zor cenușa și resturile de coceni din jurul godinului când apăru omul acela Înalt și drept, bățos Într-un fel nefiresc, ca Înfipt Într-o frigare, pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plecare și n-arată deloc grăbită. Mă trag și mai aproape și mă ridic În capul oaselor În fața ei, pe locul de unde a plecat Viorel. Atunci am auzit scandalul din casă. Chiar nu-mi Închipuisem că vor ajunge vreodată să zbiere unul la altul În halul ăla. Se Înjurau În parte Viorel cu taică-său și numaidecât dispăru În casă și Leontina. Nu-i vedeam prin fereastră, Însă probabil că se luaseră deja de păr tot Întrebându-se de bani. Moș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la altul În halul ăla. Se Înjurau În parte Viorel cu taică-său și numaidecât dispăru În casă și Leontina. Nu-i vedeam prin fereastră, Însă probabil că se luaseră deja de păr tot Întrebându-se de bani. Moș Victor zbiera după motor, unde-i și că ne-ai mâncat definitiv, iar Leontina sărise să-i țină parte lui bărbatu-său, nicidecum să-i Împace. Pe urmă s-au auzit numai zbieretele bătrânilor, amândoi grămadă pe Viorel și Înjurându-l În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-ncerca un soi de panică lâncedă ca dinaintea unui leșin. Aveam nevoie de liniște ca să mă adun, ceea ce era desigur un nărav pe care-l dobândisem robotind la romanele vieții mele și de care uite nu reușeam să mă dezbar. Zbieram ca un dobitoc la văru' Laur, și Andrei Îmi făcea semn cu degetul la buze, ssssst, tânjea și ăsta după liniște, ca pentru muții și surzii la care ne adusese ca să ne scoată de unde chiar el ne băgase, dar spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-su. Pepino ne scapă... Andrei scutură din cap să-și alunge somnul, i se Închid ochii și pare să fi pierdut firul, Pepino, da, da’ și Steluța... Un grup de cinci-șase puradei cobora În fugă scările de la etajul de deasupra, zbierând și năvălind peste capetele noastre ca o turmă de capre. Adormise văru' Laur, nu-l clinti avalanșa de țipete, dormea adânc. Ghemuit pe cimentul treptei cu genunchii la gură ca-n burta Motănicăi, În timp ce Andrei Îi dădea Întruna cu Steluța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]