1,218 matches
-
în sus. Și l-am lăsat din nou liber. în cele din urmă, m-am decis să-l ridic în coadă și așa să rămână. Chiar înainte să plec, mi l-am lăsat din nou pe spate. Arăți grozav! a zbierat Brad când plecam. —Mulțam, am răspuns eu agitată, fără să fiu sigură că remarca ei îmi făcuse plăcere. M-am străduit să nu întârzii. Era un efort pentru mine să nu încerc să mă joc, dar m-am forțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ne-a fost bine înainte, iar acum poate să ne fie și mai bine. Toate celelalte fete ieșiseră pe hol. Unele erau deja în cămăși de noapte. —Bravo, Rachel, mi-a strigat una dintre ele. Pleacă, nu te vrea, a zbierat Wanda-texanca. Adio! — Te iubesc, a strigat din nou Luke începând să urce scările. în secunda aia s-a auzit o explozie de aplauze și de ovații și vreo câteva oftaturi adânci. —Și eu te iubesc, am murmurat stând în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
păstreze pentru popor ceea ce construise cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de topor infecte. În corturile întinse în piață locuiau o mulțime de tineri fără căpătâi, care se distrau întreaga zi și noapte, având mâncare și băutură la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că mi-ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou și zbieră în microfon: Ildiko, adu tu ibricul de cafea și două cănițe! Toma se întrebă de ce oare bătrânul se mai ostenise să vorbească la interfon. Vocea puternică a lui Pop răsunase în toată clădirea. Oricine se afla de partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat îl depuse din nou la poalele stâncii. No, ai văzut că nu s-a întâmplat nimic? spuse moșul fericit, dându-i o palmă peste umeri. Întotdeauna, în doi, merge treaba mai bine. Dacă inspectorul vorbise cu glas scăzut, Calistrat zbiera de-a binelea. Râdea și își freca bucuros mâinile. Fără îndoială că tensiunea momentului își spunea cuvântul. Cristian se dădu câțiva pași înapoi mai aruncând o ultimă privire. După părerea lui, felul în care aranjase încărcăturile explozive era foarte bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de culmea dealului. Aici drumul era ceva mai bun și mașina prinsese viteză. Coborâseră destul de mult panta mai dulce de aici. Acum, după ce întorseseră, se îndreptau din nou spre vârf. Da, șefule! auzi în sfârșit vocea omului său. Anulăm totul, zbieră el în telefon, opriți-vă și întoarceți pe loc! De ce? întrebă celălalt. Nu mai pune întrebări idioate! Întoarce convoiul chiar acum și mergeți spre graniță cu toată viteza! Nu mă interesează dacă rupeți camioanele, m-ai înțeles? Cu viteză maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sub control, Godunov se proțăpi în fața omului, împiedecându-l să mai înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai departe de treaba lui. Exasperat, Boris îl apucă piept, încercând să-l facă să tacă. Îl zgâlțâi cu putere în timp ce zbiera la el să înceteze. Căuta să-l facă să priceapă că se află pe o proprietate privată și trebuie să plece de acolo. Boris Godunov era un bărbat puternic, care știa să se bată. Nu voia să facă uz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strângea de gât. Se eliberase cu ușurință, împingându-l la o parte pe agresor. Pornise apoi cu pași mari spre pădure, continuând să arunce fulgere din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât insistase Boris, oricât îi amenințase și zbierase la ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea să creadă că se întâmplă așa ceva, oamenii erau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu gravitatea unui ritual... 17", 16"... era ca și cum o și vedea dincolo de o apă neagră, de netrecut... 13", 12"... Nu! gemu, deznădăjduit. Nu se poate! I se părea că unul dintre ei moare pentru celălalt... 9", 8"... Barbara, vino înapoi! zbieră, deși el era cel ce plecase... 5", 4"... Dar el era de pe acum neant și numai formidabila inerție a dorinței lui i-a mișcat, ca în transă, brațul... 3"... și mâna... 2"... și degetul care voi să apese butonul "întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
isterică. La un moment dat el se întoarse și o lovi peste față. Șocul fusese atât de mare pentru biata Creață Lîncât picioarele i se muiaseră și dădu să cadă. El o prinse de după umeri și o ridică pe brațe. Zbiera disperat la cei din jur să i se aducă apă. Am sărit ca un arc care fusese prea întins și se rupsese, dar n-am făcut nici un pas căci cineva mă prinse de mână. Nu mai e treaba ta, am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am Început, accentuând furioasă fiecare cuvânt, am aflat adevărul. Victor și cu mine am avut accidentul pentru că ne certam și el nu era atent la drum. Și ne certam pentru că el mă Înșelase. Șoferul tuși ușor, semn că Începusem să zbier de-a binele. M-am uitat pe fereastră, jenată. ― Cu Eliza, am completat sec. O simțeam pe Maria chinuindu-se să scoată un cuvânt. ― Cred că glumești, spuse după o tăcere lungă. ― Absolut deloc, am bombănit. ― Pur și simplu nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe patul meu și se uita dezgustat la unul dintre sutienele mele. ― Ce faci? m-am răstit. Ieși de aici! ― Sau ce se Întâmplă? zâmbi el. L-am apucat de păr. De data asta avea să-l doară. ― Au! Termină! zbieră el. ― Du-te În camera ta! Acum! ― Lasă-mă! Alex Îmi aruncă o privire plină de ură Înainte să plece. Mă miram că nu fusese mai greu de atât. Din sufragerie, se auzeau alte țipete. Trebuia să mă revanșez față de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
noi, pentru că standardele spartane ale mamei - de fiert scutecele, tacâmurile și de hrănit și schimbat bebeluși, fără ca, în tot acest timp, să tragă din țigară sau să ia o dușcă de țuică - li se păreau imposibil de suportat. Una plecase zbierând gros: „Ce să le mai fierb atâta, doamnă, că doară nu-s oase dă zamă“.) Fără creșă, soacre sau bone în preajmă, profesoara mătușii Anuca își lăsase bebelușul de cinci luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu. Am prins de veste cum a răsucit cheia în broască, apoi a încuiat ușa. Era alături, ne despărțea doar un perete. Am lăsat ușa întredeschisă ca să spionez orice mișcare de pe sală. Din fund, din bucătăria Dorinei, auzeam pe Virgil zbierând din răsputeri; făcea lecția obișnuită cu Gheorghița. Ceilalți locatari erau plecați. Numai doctorul nu eram sigur dacă ieșise sau nu. Hotărîndu-mă să trec la acțiune, mi-am luat pălăria și, gata ca de plecare în oraș, am pășit cu precauțiuni
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș scuti de obligația să mă îmbrac pentru a mă duce la masă. Dar nu mă încumet să risc... Un aparat de radio, pus la maximum, urlă, brusc, un șlagăr. "Mă îndoiesc de tine", zice cântecul E interesant să-ți zbieri îndoielile! Scepticii nu s-au priceput decât să le șoptească. Din pricina asta au fost neconvingători, nu i-a auzit nimeni. Altceva e să strigi din răsputeri că ai dubii. Atunci numai surzii scapă. Dar iată că se face liniște. Stăpânul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe "slăvitul" Soliman la Podul Înalt și cum nici uriașa armată condusă de însuși Mahomed al II-lea nu l-a putut îngenunchea pe Domnul Moldovei. Nu-mi plac chiotele "patriotice". Patriotismul nu se răcnește. Cum nici rugăciunile nu se zbiară. Dar, uitîndu-mă la sabia lui Ștefan, ușor pătată de timp, simt că nu mai am detașarea dinainte și îmi spun, cu O satisfacție orgolioasă, că turcii au putut să aducă la Istanbul această lamă de oțel, care le-a întîrziat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
În jurul lui se înfigeau săgețile care urmăreau să îl țintească chiar pe el. Privindu-i modul înfricoșător de a lupta, nici chiar femeile, care-și pierduseră complet controlul, nu erau în stare să plece de lângă el. Nu puteau decât să zbiere. „Omul are / Doar cincizeci de ani de viață sub soare.“ Aceste versuri erau din cântecul care îi plăcuse atât de mult lui Nobunaga și care îi caracterizaseră concepția de viață din anii tinereții. Nu se gândea la ceea ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul în care războinicii așteptau în camera alăturată, țipă cu glas ascuțit: — Yaso! Yaso! — Îl căutați pe Toshida Yaso? întrebă Menju Shosuke. — Firește! zbieră Katsuie, descărcându-și furia pe Shosuke. Cheamă-l imediat aici! Spune-i să vină neîntârziat! Tot templul începu să răsune de pași alergând. Yoshida Yaso primi ordinul lui Katsuie și-și goni calul spre Muntele Oiwa. Lunga zi se întuneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
certă personal pe soldații din taberele separate. Părea să fi ajuns la concluzia că ar fi fost neeficient să-și lase proprii generali să transmită ordinele stricte lansate de la comandament. — Oricine părăsește tabăra fără motiv va fi tăiat pe loc, zbiera el. Fugăriți-i și împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta încăierare continua. Ținând deasupra capului sabia scoasă din teacă, Nobuo zbieră din nou: — Dacă nu-i dai drumul, n-am să-l pot tăia pe ticălos! Lasă-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om ținându-și orizontal coada lăncii. — Stați! — Opriți-vă! — A venit ordin din tabăra principală a seniorului nostru să nu prelungiți urmărirea! La aceste cuvinte ale oamenilor de pe mal, urmăritorii se opriră. Ii se apropie în galop, răgușit aproape de tot, zbierând la oameni în timp ce alerga în susul și-n josul malului: — Stăpânul nostru a spus că aceia care devin atât de mândri de victorie, încât se lasă duși de val și fug după dușman vor apărea în fața curții marțiale la înapoierea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
holba năucă la primul vers din Desiderata („Treci nepăsător prin asta și cealaltă...“), Carol și-a dat seama că starea de amețeală se transformase într-o beție zdravănă. Băieții de la design se sprijineau unii pe umerii celorlalți. „Vino odată, Eileen!“ zbierau cu un fals accent de Geordie. Își pregătiseră cartonașe cu numele tuturor barurilor din Atherstone scrise pe o coloană, iar pe cealaltă o lăsaseră goală pentru a trece numele băuturilor, cantitatea de alcool și așa mai departe. Dar acum renunțaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întâmplat? Și orice amic din gașcă ce fusese de față se apuca să-i povestească exact cum se terminase totul. — Erai chiar lângă raft, în garajul ăla nenorocit. Omule! Și-ai apucat una din canistrele alea mari de ulei. Tot zbierai... — Vino-ncoace să te ung... mda, știu! Remușcările care îl cuprindeau în clipele acelea erau autentice și reprezentau singurul episod acut care se desprindea din amestecul infect al amintirilor despre noaptea precedentă. Pentru început, Carol nu numai că îi tolerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe care Dan o adusese special acasă, fiind, de altfel, cel care consumase cel mai mult din ea. Mama lui se prefăcuse că nu observă. În cea de-a patra seară, Carol nu se mai deranjase să gătească. Înnebunit, Dan zbierase la ea chiar în fața mamei, ca și cum faptul că aceasta era de față îi dădea dreptul să se poarte în halul ăsta. Se năpustise afară din casă și se întorsese abia pe la patru dimineața, izbind, trântind și, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
agenților turistici băutori de vin. Dan fusese cel mai promițător dintre protejații ei. La câteva seri după aceea, trecând aparent întâmplător prin fața prăvăliei, Carol se pomeni strigată de Ted Wiggins. — Nu te-am mai văzut de un car de vreme, zbieră el prin ușa întredeschisă decorată cu abțibilduri, atât de nerăbdător era să dea ochii cu această posesoare a hainei de ploaie cumpărate cu o reducere specială pentru abonații la Mail on Sunday. Intră, ușoară și vioaie, și le explică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]