14,079 matches
-
hotărârea să lovesc asistența cu stilul meu. Scot laptopul și mă gândesc c-a fost o idee bună că am lăsat mașina acasă. Restul călătorilor au înțeles deja că eu n-am ce căuta acolo, că sunt un tip care zboară business și conduce ultimul model de BMW. Îmi ridic brusc ochii spre un bărbat pe care-l simțeam cercetându-mă și-l fixez neîntrerupt cu privirea. Rușinat, își retrage picioarele în cruciș sub banchetă. Știu c-a făcut asta ca să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
caut cu palma picioarele mătușii. Mă mângâie pe gânduri cu singura pleoapă funcțională și tace. O să mai trec pe aici doar în cealaltă viață, cea în care o să am o pereche de aripi în plus, să i le dau să zboare, să plece din lumea în care pământul e un cearșaf plin de pișat, copacii sunt tuburi de oxigen și singurii oameni din jur sunt sora ei, plictisită să o îngrijească, și eroii unor telenovele penale. Apăs clanța apartamentului 10. Sărumâna
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mea, apoasă și fără nici o aromă, și mi-a zis să mai trec pe la ei când mai ajung la Mardin.) Ieșisem de la Ali, așadar. Mă plim bam fără griji pe coa ma dealului, printre ca sele galben-ocru deschis. Gândurile îmi zburau nu mai 206 știu unde, pri virile îmi alunecau pes te pei sa jul liniștitor care se zărește de pe culmile Mardi nului la ceas de seară, și aproape că nu i-am observat. Erau doi, un el și o ea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
doar la alegeri (buni de masă de manevră); pe cei care vă sunt adversari puternici etc., etc. Domnilor parlamentari, unde sunt marii corupți cu tot cu Întreaga noastră avere națională?? Unde, unde? Au emigrat cumva și nu-i mai putem recupera? Au zburat cumva pe altă planetă? Pentru că de pe pământ totul se poate recupera... dacă vrei! Dar deocamdată nimeni nu vrea pentru că marea corupție este așa de bine Întrețesută Încât, dacă s-ar rupe măcar un fir, s-ar destrăma toată țesătura și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de desfacere. Le-ați desființat sau boicotat În așa fel că n-a mai rămas aproape nimic din ele. Să ne amintim numai de domnul Dăianu, care a Îndrăznit să nu aprobe elicopterele americane, susținându-le pe ale noastre. A zburat de nu s-a văzut. Nici nu știu cum a Îndrăznit!? Cum ai Îndrăznit, domnule ministru, să-ți menții spinarea dreaptă?!! Ce greșeală enormă! Într-o țară așa democratică!?! Și așa mai departe... S-au mai dat și alte exemple, și nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
curcanul ajunge să-și roadă de pământ și pietre frumusețe de aripi și cu cât se Înfoaie mai tare, cu atât Își roade penele, astfel că, Într-o zi, Îl vezi urât, sfrijit ( cum este deadevăratelea ) și fără putința să zboare. Și acolo unde sunt mai mulți la un loc ajung de la un timp să nu se mai suporte și Încet, Încet, se mănâncă Între ei și, dacă gospodarul nu-i atent, se trezește Într-o zi fără curcani. Și după cum
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pe Iacob, cavaler al dreptății și pe Vântu, da ce să-i faci, vântu-i vânt și ia cu el tot ce-i stă În cale. Și după vreo câteva luni, după ce uitați de ei se Însănătoșesc bine, merçi, și vor zbura binișor spre cine știe ce cuibușor bine pregătit din timp cu bănuții voștri. Ce dacă-s munciți ? De ce ați vrut să vă Îmbogățiți peste noapte ?! Ce, voi vreți să vă comparați cu noi ?! Ei, asta nu se poate, că nu sunteți dulăi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sprințar înainte, într-o goană buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și râdea de moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare spre stele. Departe, în străvezimea nopții, se întrezăreau puncte negre, unduiri și zvâcnituri, înflăcărând iarba și ceva ca un asfalt clocotitor forfotind pe întinderea șoselei, acoperind tot drumul, kilometri întregi, ca un pietriș tras de-un curent continuu. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nădejde înșelată. Cerboaica ridică fruntea spre stele să treacă ultimul vad. Picioarele, zvelte și pline, ieșiră la iveală în toată lungimea lor albă și fragedă, ca niște lujere de lumină. Făcându-și vânt să sară, păru că-i gata să zboare. Fusta i se zbătu înfiorată-n vânt, izbucnire zburătăcită de aripi. Un luceafăr îi înflori în ochi, altul îi crestă gura mușcată de vânt, ca o rană vie. Un zgomot de crengi rupte și bolovani rostogoliți vesti de departe trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce duceau și ieșeau din oraș. Piața și depoul, cu intrările și ieșirile, erau păzite de jandarmi. Văzu doi agenți aprinzându-și țigările și intrând în bufetul gării. Sări câteva pârleazuri din fugă, nici nu simți parii sub el, parcă zbura -, apoi se tupilă pe lângă garduri, prin grădini, ocolind strada circulată, cu huruitul motoarelor mașinilor militare. Sări zidul prin spatele casei și se prăbuși aproape leșinat. Ușa de la intrare era deschisă, luminată slab. În dreptunghiul de lumină, o fată vântura un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stăpânit și uscat, cu crețuri mărunte în jurul ochilor, și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare, aveau ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată-n fața ei: Nu te supăra. Cum era să scap? Hai, du-te! șopti bătrâna, fixând-o liniștită, cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
moale ca un leagăn; o trage în jos în întunericul plin de lumini nemișcate, și-o umple de liniște, ca altădată, demult, atât de demult, că uitase, și somnul nu avea moartea în el. Punea capul jos și-ncepea să zboare. Trupul său măcinat, brațele vlăguite și ochii istoviți, care deslușeau tot mai des umbre acolo unde erau făpturi vii, se umpleau de ceva dulce și ciudat. Junghiurile vechi încetară, și-mpunsătura din șale și din încheieturi, respirația greoaie și gâfâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-o trăsură. Un ofițer de poliție îl luă în camionul său. Zuta urcă, se turti sub bancă și se chirci ca un animal. E caraghios? Mașina întorcea la un colț.. Un automobil greoi o lovi și-o răsturnă. Gloanțele zburau ca fulgii de zăpadă într-o furtună din Alaska. Ofițerul scoase revolverul. Trase fără încetare. Adversarii băgară mașina lor în viteză. Dispărură. Ofițerul luă o altă mașină și-ncepu o goană fără rezultat. Când se-ntoarse, Zuta dispăruse. Pe trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tot într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă cocul și să i se desfacă părul pe spate. Zbura fâlfâind, cântând, cu păru-n ninsoarea deasă, prin avalanșele de troiene spulberate din crengi, ca o coadă de păun, zărind ici-colo, lângă urmele cerbului, urmele pădurarului. O muzică dulce o purta. O bucurie cum nu mai cunoscuse. Totul în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mergeau să-i întâlnească pe cei ai regelui Matei al Ungariei, dovedește existența unor curieri speciali: “Să trimiteți un curier grabnic cu scrisorile voastre și cu acelea ale solilorăunguri n.a.) care vin către noi, împreună cu voi, care curier trebuie să zboare ziua și noaptea către regele Matei și să-i dea de știre despre acești dușmani ai creștinătății”. În altă scrisoare, datată 9 iunie 1480, se adresează brașovenilor cu aceeași rugăminte, de trimitere rapidă a veștilor: “Să ne trimiteți iute de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
-i alungi peste hotare Pe toți furii și slugoii Pe toți răii și strigoii Ce ne jefuiră neamul, Vatra, sufletul și steagul! Nu lăsa ca n glia noastră Să se-ncuibe iar năpasta! Vino, Doamne, și deschide Zarea pentru omenire! Să zburăm din nou spre ceruri, Să ne fie iarăși liberi Gândul, fapta și copiii, Râsul, chiotul iubirii. Liberi, vrem, la noi acasă, Cu bucatele pe masă, Să primim pe toți cei dragi Pentru noi, pentru urmași. Pâine, sare și ștergar: Să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
o legătură ce face sufletele să vibreze la unison, fără multe cuvinte, fără demonstrații zgomotoase de simpatie reciprocă. O aștept nerăbdătoare, am stabilit să treacă pe la redacție. Încerc să-mi pun ordine în gânduri și în hârtii, ca timpul să zboare mai repede. În mod inexplicabil - sau poate există o explicație, dar pe moment n-o găsesc - intru în panică. N-aș vrea să o supăr, s-o rănesc în vreun fel pe această ființă delicată, care mi-a devenit atât
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
deveni inofensive, ci tocmai dimpotrivă, ele sunt astfel și mai amenințătoare: Duhul casei își va desface aripile și se va ridica la cer. Scara, coridorul, odăile fantomatice, lucrurile care vegheau și mă priveau țintă ori de câte ori, neliniștit, le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi, roase de neant, și mâine poate, din această existență și din această prezență n-am să regăsesc decât ruini, spuză și râsul ca un clinchet al Veveriței. (Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de lacrimi printr-un proces intim, ele ar fi, atât apa, cât și lacrimile, materie a disperării..."62 Râuri, nu vă mai prosternați, câmpii nebuloase, strângeți-vă sul ca un hrisov prăfuit, (...) greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul final piruetează, atât de caracteristic operei lui Emil Botta, întreaga dramă, descoperindu-i latura ludică. În crâng s-a sinucis un pițigoi". De parcă un actor plin de talent și lacrimi joacă rolul vieții lui, își trăiește drama pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
artist, o minune de „naiv”, dar nu-i destul, este un om dăruit cu candoarea artistului. Uneori, privindu-i tablourile, așa modeste cum sunt, neînrămate, pictate cu culori ieftine, am parcă teama de a nu-l surprinde pe autorul lor zburând către teritoriile artei visului lui, știind unde îi este de fapt originea. Prof. Dr. Constantin Romanescu, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale Pictând imagini în cuvinte L-am cunoscut pe Gheorghe Boancă ca pictor. Am apreciat stilul său
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că nu ar mai fi fost în stare, că putere tot avea, lua sacul de o sută de kilograme subsuoară și pleca cu el la fugă. Cu Anica lui a avut doi băieți și patru fete. Toți copiii lui au zburat care încotro, că odată cu cooperativizarea agriculturii nu mai aveau la ce sta pe lângă casa părintească. Greutățile s-au ținut de el lanț. A avut probleme cu vecinul lui, adică cu moșneagul Costache Dău, care, din motive greu de înțeles, l-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
avut-o nici când s-a consumat, împlinindu-se, în formularea orală. Pentru că definiția lui și modul său de a se definitiva s-au petrecut exact acolo unde se pare că există întotdeauna o posibilitate de ieșire: în vorba care zboară. Deși nescrise, paginile acestei cărți nu sunt mai puțin ale lui Țuțea. Rămâne doar să ne întrebăm ce reprezintă ele în fond. La ce trimite această operă stranie care s-a născut în absența operei și dincolo de orice operă preexistentă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]