1,242 matches
-
Mai ales că stă sub umbrelă și mângâie cu degetele sticla de Tămâioasă. Gore fredonează melodia alături de Nelu Ploieșteanu, chiar el a venit cu cd-ul de acasă și a anunțat pe toată lumea că are chef de o matoleală de-aia zdravănă, nu păcălită. Goreeeee, fratele meu, sare Sandu de pe scaun, cu melodia asta ai ajuns direct la casa sufletului, nu trebuie să-mi mai pui nimic la urechi, las-o pe asta să meargă pe repetare, nu mă mai satur de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Un bolnav are nevoie de blândețe, îi place să știe că se poate sprijini pe ceva, cum e și firesc. Dar la Oran, excesele climei, importanța afacerilor care se tratează, insignifianța decorului, rapiditatea crepusculului și calitatea plăcerilor, totul cere sănătate zdravănă. Un bolnav se simte foarte singur aici. Gândiți-vă atunci la cel care trage să moară, prins în cursă, îndărătul sutelor de pereți trosnind de căldură, în timp ce în același minut chiar, o întreagă populație, la telefon sau în cafenele, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A doua zi, 17 aprilie, la orele opt, portarul îl oprește pe doctorul care tocmai trecea și îi spune, vădit acuzator, că niște farsori ar fi adus trei șobolani morți în mijlocul culoarului. Trebuie să fi fost prinși cu niște curse zdravene, fiindcă erau plini de sânge. Portarul rămăsese câtva timp în pragul ușii, ținând șobolanii de labe și așteptând ca vinovații să binevoiască să se trădeze printr-o glumă sarcastică. Dar nimic nu se întâmplase. ― Ah! de-al de ăștia, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și a bătut în masa de tablă. Un omuleț, pierdut într-un lung șorț albastru, a ieșit din fund, l-a salutat pe Cottard de îndată ce l-a văzut, de departe, a înaintat dând cocoșul la o parte cu o lovitură zdravănă de picior și a întrebat, în mijlocul cotcodăcelilor, cu ce doreau să fie serviți acești domni. Cottard voia vin alb și întrebă de un anume Garcia. După cum i-a răspuns piticul, erau de-acum câteva zile de când acest Garcia nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care trăiesc cu ideea că flagelul poate, de la o zi la alta, să le pună mâna pe umăr și că se pregătește poate s-o și facă în momentul în care ei se bucură de a fi încă sănătoși și zdraveni. Pe cât e cu putință, Cottard se simte bine în mijlocul terorii. Dar pentru că a simțit toate acestea înaintea lor, eu cred că el nu poate să resimtă în întregime, împreună cu ei, cruzimea acestei incertitudini, într-un cuvânt, cu noi, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și i-ar fi trecut, poate, prin minte, măcar În clipa aceea, pe care chiar Dumnezeu i-o dăruia, să ierte planeta de prăpăd. Cei doi bărbați, Încă tineri, s-au Întîlnit, s-au Îmbrățișat, și-au tras cîteva palme zdravene pe spinare, au scos, În același timp, un strigăt de luptă. Thomas așteptase mult clipa. Jesper, dublul său cîndva! Dioscurii! Jesper-Castor alesese calea confruntării permanente. Mereu fusese neliniștit, nemulțumit; mai ales după ce Îl părăsise dansatoarea lui. Nici nu era dansatoare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mamele, cu tații, la naiba cu toate! Teama trecuse, dar nu de tot. Thomas, ieșit la o bere, se Întîlnise Întîmplător, În urmă cu cîteva zile, cu un fost coleg de facultate, cam sărit, dar cîți mai erau pe deplin zdraveni la minte Într o lume În care, dacă erai la locul tău, nu prea te lua nimeni În seamă? Spartanul, așa i se spunea tipului; avea el un fix: „Făceau bine spartanii“ - i-a zis și lui Thomas - „că aruncau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
una și bună, iar asta-i mâncarea dietetică. Oamenii vor să se simtă în siguranță, la adăpost, în vremurile astea. Ați văzut ce se-ntâmplă în lumea asta? Groaznic! Sfatul meu este să le oferi fetelor o plăcintă de pește zdravănă, sănătoasă, spuse Barclay. Julie oftă. Puține din prietenele ei au venit vreodată în contact cu ceva atât de substanțial ca o plăcintă de pește. A fost de acord numai pentru că era sigură că o să șocheze pe toată lumea. Ν După ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pușcării. Nu știam nimic despre asta, cu excepția vagă legată de „frații” bunicii mele din Oastea Domnului. Nu știam că avem de ce să fim fundamental supărați. Pentru noi, porcăria a început după ’71, când bestia din Împușcatul a prins o bucată zdravănă de paranoia. Atunci, istoria a devenit esențial ancilară și teleologică. Toată trebuia să curgă într-o finalitate care era tiranul devenit extract total de ființă națională. Vezi, poate de aceea este bine că noi doi avem vârste diferite și percepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
masă, însă îl ignor. N-am de gând să răspund. N-am de gând să mai vorbesc cu nimeni. O să beau ceva. După care o să gătesc nenorocita aia de cină. Trântesc niște vin alb în pahar și beau câteva guri zdravene. După care iau în primire grămada de ingrediente care mă așteaptă pe masă. Pot să gătesc. Pot să gătesc chestia asta. Chiar dacă viața mea e un dezastru, pot să fac asta. Am creier, o să-i dau eu de cap. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fără drept de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fel coșmar, să fiu sincer. Cu toate astea, am auzit de testul tău video. E o veste nemaipomenită. Se duce la minibar, își pune un scotch și îl dă pe gât. Apoi își mai pune unul și ia o înghițitură zdravănă în timp ce eu mă uit la el îngrijorată. Îi observ chipul palid și încordat și cearcănele de sub ochi. — Cum merge treaba... e bine? întreb blând. — Merge, îmi răspunde. Asta‑i tot ce pot să‑ți spun. Se duce la fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bestia. Nu putea să folosească arma fără să o rănească pe Lambert. Ridicând aruncătorul de flăcări ca pe o măciucă, se năpusti asupră-i. Creatura o lăsă pe Lambert care se prăvăli pe podea inconștientă. Inginerul îi trase o lovitură zdravănă bestiei, care o simți ca pe o înțepătură de țânțar. Parker ar fi putut sparge un zid... Încercă să eschiveze contraatacul, rată mișcarea. Apendicele tăie aerul, îi zdrobi ceafa omorându-l pe loc. Aceea reveni la Lambert care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
toată viața a dormit în cort, două cărămizi înseamnă începutul unui vis frumos. Lionel e hotărât să se țină tare: nu va mai deschide nimănui. Timp de o jumătate de oră, soneria continuă să sune. Se aud și niște pumni zdraveni în ușă. Chiar și niște înjurături în mai multe limbi străine, necunoscute lui Lionel. Ignoră totul. Se întinde pe salteaua care e pusă direct pe podea. Desface o sticlă de șampanie și se bucură că a făcut câțiva oameni fericiți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
era nimeni prin jur durerile te tăvăleau prin noroi mușcai iarba complice; După o vreme te‐ ai liniștit. Am reluat calea țuicii și m‐ am întors la liceu; În sat aș fi rămas cu mai puține întrebări dar poate mai zdravene. Una o știu de la tine: Oare de ce trăim? te frăsuiai uneori când simțeai că necazurile îți frângeau grumajii; M‐ am luat apoi la trântă cu vagoane de cărți și‐ am înțeles că nedumerirea ta e și a înțelepților lumii ca
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu metodă! Oameni serioși, conștientizați, cu activitate de bază, pregătiți de noi cum se cuvine. Pe matale doar vă cheamă să le fiți președinte. De urlat la chestia aia de care ziceai mai adineauri, urlă ei, nicio problemă. Are plămâni zdraveni, sănătoși, are experiență, are tot ce le trebuie să fie convingători. Matale doar stai în față și aprobi. Și mai citești câte o chestie care vine de la centru. Lăsați pe noi organizatoricul, ce să vă mai problematizați, la anii matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta îi și spuneau jangolița. Parcă nici nu avea alt nume. O urmărea cum tot se învârte în jurul lui. „Anul trecut, tot așa în răsărit de toamnă, am dus-o și pe veterinară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că dincolo de toate astea sunt ancorată în ceva bine consolidat și de neclintit. Așa că, în această privință, un Excel este straniu de satisfăcător. —Tăiței, fredonează Davey, supă cu tăiței, o drăgălașă supă doldora de tăiței, cu lapte de cocos, tăiței zdraveni și savuroși, tăiței drăgăstoși. Au! Finn l-a trăsnit în cap cu Action Man. Știam că cineva îl avea în vizor pe Davey, pentru că așa sunt bărbații. Se folosesc de orice pretext pentru a-și atinge țelul. Fii atent! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eu. O dresezi tu repede. —Iubito! strigă Finn, îndreptându-se spre noi. Daisy nu-și dă seama că ei i se adresează, iar eu trebuie s-o înghiontesc pe furiș ca să se prindă. Dragule! ciripește ea, aplicându-i o ștampilă zdravănă pe buze, ca să-și ia revanșa pentru mica neatenție. —Iubito, ea e Vanessa, logodnica lui Barney, explică el cu o neglijență studiată. Abia am așteptat să te cunosc, o măgulește Vanessa. Arată splendid. Poartă un sarafan de mătase până deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy, bătând languros din gene și aruncându-i priviri admirative. Pieptul lui Barney se umflă ritmic, în timp ce ia o sticlă de șampanie din mâna unuia dintre cei doi și-i umple paharul. Să bem! zice el, turnându-și o porție zdravănă. Zâmbindu-și, ciocnesc paharele. Părăsesc în grabă terenul și mă aciuez pe un scaun pe lângă Davey, de unde puteam să urmăresc mai bine evenimentele. Nu aș fi vrut în nici un caz s-o stânjenesc pe Daisy. Ce se întâmplă? întreabă Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fiară sălbatică vin din direcția Vanessei, care aleargă în jurul piscinei și, spre surpriza tuturor (mai puțin a mea), se aruncă nu asupra lui Barney, ci asupra lui Finn, pocnindu-l atât de tare că e nevoie de doi dintre masculii zdraveni ca s-o poată lua de pe el. Finn o să aibă vânătăi toată săptămâna. Capitolul XXII — Chiar n-am vrut să fac așa ceva... mărturisește Daisy spăsită. Și nici Barney... Ne îmbătam împreună în casă - Barney era supărat fiindcă i-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt", răspunse Vladimir imediat. Altfel nu avea nici un rost să primim mantii dacă nu ne ajutau la nimic. Unul dintre cei de lângă elevul în cauză se repezi spre el, îi smulse pistolul din mână fără milă și îi trase una zdravănă după cap. Frederik Olmeg, căscatule! Dacă omorai pe cineva? Încet, încet, totul reintră în normal. Veniseră câțiva să mă întrebe dacă sunt bine. Da, sunt bine. Traumatizat? Nu. Speriat? Puțin. De fapt, puțin mai mult, din motive pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
roțile spre el, și îl nimeri pe micul negrotei blestemat în spatele urechii, gândindu-se că așa-i va da o lecție. Picioarele lui Maimuțache cedară și el căzu la pământ ca o păpușă de cârpe, iar Billy îi trase una zdravănă cu piciorul, drept în bărbie, ridicându-l cu totul de jos, puțin. Dar Billy nu voia ca maimuța aia să sângereze pe adidașii lui de firmă, așa că se retrase, roti din nou placa din nou, vrând să-l izbească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vegetal și alte grăsimi. De fapt, dosul lui Bethune va reprezenta doar o contribuție minoră la călătoria lui în jurul lumii. Din fesele lui a fost scos abia un litru de combustibil. Cu toate acestea, Bethune spune că are niște vânătăi zdravene și că producția acelui combustibil a reprezentat un „sacrificiu personal“. Un artist care își gătește și își mănâncă propria grăsime corporală Proteste față de risipa din societatea occidentală REUTERS. Artistul conceptual Ricardo Vega, din New York, a făcut o liposucție, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ușor. Și oricum, e viața mea personală. Tu ești șeful meu, ne cunoaștem abia de săptămâna trecută și, sincer, chiar nu e treaba ta ! Jack a Încetat să mai râdă și arată de parcă tocmai i-aș fi tras o palmă zdravănă. Mă privește lung câteva clipe, fără să spună nimic. După care face un pas Înapoi și dă drumul butonului pe care Îl ținea apăsat. — Ai dreptate, spune cu un glas total schimbat. Viața ta personală nu mă privește absolut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]