21,644 matches
-
nici o doctrină deși îmi fac datoria ca o algă în ape călduțe, de la un pas la altul mă ții în brațe doar ca să nu cad în idolatrie fiindcă ți-am spus, ca o cretină, că ești zeu. Nu tu ești zeul ci adormitul din tine, lipsit de falsă pudoare și de conștiință, lunatic, a cărui singură datorie e masculinitatea. Pe când tu, urâcios și apatic, crezi că rațiunea de a fi mai are vreo însemnătate pentru o ființă de mult ancorată în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
mulți ani. Împreună cu alți scriitori (Lucian Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu etc.), poetul - care fusese pe punctul să fie eliminat din programele școlare imediat după 1948 și care era tolerat doar cu poezia de tematică socială - a căpătat statutul de zeu pierdut și regăsit. Să nu mai vorbim despre ceea ce a reprezentat și ce reprezintă poetul pentru populația românească din afara granițelor - unde numele Eminescu a ajuns să fie simbol identitar și strigăt de îmbărbătare și de luptă." (pp. 72-73). În viziunea
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
Căci asta e uimitor în cartea lui Heisenberg: că vezi în ea cum oameni cît se poate de normali intră deodată într-o precipitare a gîndului. Și devin anormali. Precipitarea e de natură teoretică și gîndul e de sorginte fizică. Zeul lor e mecanica cuantică și dușmanul lor este neputința de a cădea de acord asupra consecințelor acestei mecanici. Și astfel, cuplați parcă la o sursă galvanică de însuflețire interioară, preocupările lor capătă tenta insolită a unei investigații stranii: o investigație
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
Simona Vasilache Nu-i nici cea mai mică legătură între moșul vesel și rotofei, imaginea de sărbători a unei firme de băuturi răcoritoare, și zeii falnicei Valhale. Nici între renii împăiați de pe aeroportul din Helsinki, păstrînd, încă, în ochi sclipirea neverosimilă a viului, și Rudolf cel cu nasul roșu.Două pachete de semnificații, disputîndu-și aceeași geografie.Simplificînd mult, le-am putea numi Nordul publicitar și
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
Mult ajustată, nu mai seamănă nici cu morala, dură uneori, a poveștilor creștine, nicidecum cu aspra mitologie scandinavă. O mitologie căreia îi trebuie mult mai multe "efecte speciale" ca să facă o lume decît oricărui bun creator de animație. Îi trebuie zei, fii și frați, regate vrăjmașe, promisiuni călcate, vrăjitorii, mori fermecate, înfrîngeri și nunți, pe care să le-adune în ceea ce Evul mediu învățat ar fi numit o sumă, iar cronicile noastre mai din popor o seamă. Romantismul, tînjind la vechile
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
i s-a recunoscut tributar Kalevalei), și avînd, în plus față de poveștile din fondul comun european, un miraj al numelor, aproape ireproductibile, ciudățenii colțuroase care, altfel decît sunetele moi venite din Indii, i-au încîntat pe romantici. Eminescu reține cîțiva zei a căror bunătate compensatorie le-ar da, poate, dreptul să spere la un rol de Moș Crăciun lepădat de Santa Claus. Niște bătrîni chibzuiți, avînd în ochii încă curioși liniștea mării cînd nu e vînt. Pacea de la capătul tuturor războaielor
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
Un alt fals romantic, creat din dorința de-a așeza Pămîntul pe unul din poli, privindu-l apoi cum se rotește în jurul unei nedezmințite busole literare. Peste ceruri sau sub ape, indiferenți la zarvă dar, altminteri, bine informați, sînt acești zei pe care lumea de pescari care îi adoră poate, foarte bine, să-i vadă în pielea peștișorului de aur, îndeplinind dorințe fără să ceară nimic în schimb, decît măsură. În fond, cînd cad, Ilsebill și Dionis apucaseră să spere același
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
bine, să-i vadă în pielea peștișorului de aur, îndeplinind dorințe fără să ceară nimic în schimb, decît măsură. În fond, cînd cad, Ilsebill și Dionis apucaseră să spere același lucru... Din cotlonul lor, care va fi fiind el, asemenea zei ai cumpătării pot să privească reci la desfătările din Egipet. O civilizație care se ruinează și care lor nu le prea spune nimic, în afară de sapiențialul memento mori. Dar, ironie sau simplă, inexplicabilă coincidență literară, probabil cel mai cunoscut roman scris
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
la noi, Egipteanul lui Mika Waltari. Tradus mult mai tîrziu, a apărut la începutul unor ani care, pentru proza noastră, deschideau o epocă în care atunci și acolo le-au înlocuit, cu subînțeles, pe aici și acum. Altă lume, alți zei.
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
Sorin Lavric Să ne amintim repede de legenda cîntărețului din flaut Marsyas, iscusitul satir ale cărui cîntece îi fermecau pe muritori, și care, într-un moment de nefastă inspirație, a îndrăznit să-l provoace la întrecere pe Apollo, zeul protector al muzicii și mai-marele celor nouă muze. În cursul întrecerii, sunetele flautului de trestie al lui Marsyas au trebuit să se măsoare cu acordurile pornite din coardele de aur ale citerei lui Apollo, și, cum era de prevăzut, satirul
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
și mai-marele celor nouă muze. În cursul întrecerii, sunetele flautului de trestie al lui Marsyas au trebuit să se măsoare cu acordurile pornite din coardele de aur ale citerei lui Apollo, și, cum era de prevăzut, satirul va pierde în fața zeului. Cutezanța lui Marsyas va fi aspru pedepsită: va fi jupuit de viu, iar pielea îi va fi aruncată într-o peșteră din Frigia. Pînă aici nimic deosebit, căci cititorul nu are de-a face decît cu o răfuială, printre atîtea
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
îi trezeau amintiri dureroase, și nici să se lase în voia melodiei de flaut, singura muzica plăcută pe care ar fi ascultat-o la nesfîrșit. Condamnată să tragă după ea memoria unui trecut, stihia lui Marsyas se afla în puterea zeilor. Vladimir Tismăneanu reprezintă ilustrarea contemporană a poveștii lui Marsyas. Prins în peștera contemporană a luptei dintre stînga și dreapta, politologul este precum un jupuit care, deși și-a dat pielea de pe el numai ca să scape de greșelile trecutului, constată cu
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
Melancolia se instalează, grea, o jale oedipiană (analogia este facilitată de referințele eminamente grecești), pentru epuizarea existenței, a tot ceea ce omul și-a considerat a fi esența ființei, spre a se convinge apoi de stuporoasa evanescență a lucrurilor: până și zeul e muritor, până și suprema vitalitate a formelor. Un adevăr comun, a cărui bruscă apercepție naște însă versuri pline de diafanitate: "ușile-s pe dinăuntru ferestrele la fel/ norocul meu aici e și el un mic zeu muritor/ pe care
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
lucrurilor: până și zeul e muritor, până și suprema vitalitate a formelor. Un adevăr comun, a cărui bruscă apercepție naște însă versuri pline de diafanitate: "ușile-s pe dinăuntru ferestrele la fel/ norocul meu aici e și el un mic zeu muritor/ pe care-l plimbă tata într-o cvadrigă/ când vine iarna iar păsările călătoare/ de aici se văd ca niște iluzii înghițite de nori" ( Pereții cu sfială vorbesc). Ascultăm jelania pentru o divină, cândva, casă roșie a iubirii, un
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
absorbția unor elemente și valori pe care spiritul comun le vede exclusiv în opoziție. Lethe și Styxul, Apolo și Dionysos, Icar și Anteu, piramidele deșertului și clipele pulsatile ale vieții, statornicul și efemerul, esența și aparența lucrurilor, fiarele și templele, zeii și monștrii, râsul omenesc și surâsul inuman al olimpienilor sau al Sfinxului, preștiința destinului și experiențele pe care le stoarcem de toată seva lor: aceste bipolarități, și altele încă, sunt puse în conjuncții inițial adversative, treptat făcute posibile. Cultura însăși
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
muntelui, dacă nu aș fi vrut să evit o deprindere critică pe care o simt periculoasă. Aceea de a lega - emoțional - poezia Ilenei Mălăncioiu de glie. Se înțelege, glia biograficului. De a transforma întregul instrumentar într-un capriciu al unor zei destul de dificil de definit. Sau într-un eveniment individual ce merită - el singur - toată recunoștința cititorilor. Lucrurile nu stau deloc așa. Și nici n-ar trebui să stea, atâta vreme cât asocierea dintre o temă întâmplător morală și o existență - știm bine
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
minte arta poetică înfocat patriotică din "Poetul" - retorică, armonioasă și autentică. După sugestia socratică a sorții care întinde paharul de otravă, aluzia cristică ("pironul aceleiași cruci") se învecinează cu păgânul lar, revenind la altar (cunoscut ca masă de sacrificii aduse zeilor și de civilizații de dinaintea revelației creștine) - aici, altar al speranței. Sunt suflet din sufletul neamului meu și-i cânt bucuria și-amarul - În ranele tale durutul sunt eu, și-otrava deodată cu tine o beu, Când soarta-ți întinde paharul
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
adevărata critică literară trebuie să fie comprehensivă, să se ferească de compromis, laude și "desființări" aranjate. Nichita dă exemplul soldaților din vechea Romă, care cântau în urma cvadrigii învingătorului și cântece de laudă, și cântece ironice ca să nu-l supere pe zeul gelos. Iată un truism care merită mereu amintit, căci repede se uită: Ideea de critic literar și de critică literară se confundă în mod trivial sau cu ideea de lăudător, sau cu ideea de denigrator. Într-un cuvânt. Cu ideea
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
și mai înzestrat, care se află în pregătire, îi va lua locul, ațintindu-și Ochiul vrăjit spre alte descoperiri, uimindu-ne, iarăși, pentru cele ce nu le vedem încă... Peste câteva mii de ani, Zeus cu întreaga lui cohortă de zei mai mărunți, secundari, - până la Dumnezeul creștin, iudaic, islamic se vor topi în eter ca niște schele ce au sprijinit Omenirea în căutarea ei spre Absolut... Miturile vor fi aceste Căutări, pe care azi parcă le-am fi început... Ce distanță
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
Mann: "Ales geben die Götter, die unendlichen, Ihren Lieblingen ganz: Alle Freuden, die unendlichen, Alle Schmerzen, die unendlichen, ganz." Ai și citat, în relatarea ta entuziastă despre Delphi, primele două versuri. Traducerea literală ar suna cam așa: Totul le dau zeii, nesfârșiții,/Iubiților lor, cu totul:/ Toate bucuriile, nesfârșite,/ Toate suferințele, nesfârșite, cu totul ". Remarcă, te rog, cum Goethe folosește de trei ori "unendlich" ("nesfârșit", "nemărginit", "veșnic"), de două ori "ganz" ("cu totul", "pe deplin", "integral") plus "Ihren Lieblingen" ("iubiților lor
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
ori "unendlich" ("nesfârșit", "nemărginit", "veșnic"), de două ori "ganz" ("cu totul", "pe deplin", "integral") plus "Ihren Lieblingen" ("iubiților lor", "aleșilor lor"). Iată răspunsul, indirect, la a doua ta întrebare. Evident, Goethe se celebrează pe sine, ca pe un ales al zeilor. Primește de la ei totul, cu totul: bucurii, suferințe - genialitate. Thomas Mann, foarte orgolios de felul lui, aderă discret la acest maximalism; deși, în romanul său târziu, Alesul, îl tratează cu ironie, cu autoironie: cunoaște măsura în nemăsurare! Nu ne comparăm
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
noastre, orale sau culte, datorate geniului marilor civilizații, începând cu "Epopeea lui Ghilgameș", ŤMahabharatať, ŤIliada și Odiseeať și terminnd cu operele unor Cervantes, Kipling, Sadoveanu, Tudor Arghezi, Elena Farago, Octav Pancu-Iași. Gellu Naum, Mircea Sântimbreanu, Marin Sorescu ș.a. Mituri și zei, eroi civilizatori, martirii și sfinții unor scrieri inițiatice și de cult, dar și zmei, căpcăuni, monștri luciferieni deghizați în fitecine, devin ulterior personajele unor basme, care basme, preluate de scriitori profesioniști, devin prin secularizare, proza noastră cea de toate zilele
De la Ghilgameș la Harry Potter by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8634_a_9959]
-
Poezia cu absurdismele sale bine controlate pînă la un punct se diluează, iar de data aceasta imaginea nu mai poate susține ansamblul. Las Vegasul, chiar și ocolit, este o cursă perfidă întinsă oricui nu este familiarizat cu mitologia locului și zeii săi lari. În cele din urmă, Elizabeth revine din locul în care a plecat și unde plăcinta cu afine o așteaptă, iar dragostea înfiripată își găsește asemeni unei chei ușa potrivită. Imaginea de un cromatism senzual al ecorșeului sîngeriu al
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
din marsupiu pentru a culege la timp floarea pe care se află particula salvează lumea lui Who. Interesant este că vocea din văzduh nu generează idolatrie, un cult al salvatorului, ci o mare prietenie între dimensiuni. Invizibilul Horton nu este zeul, ci prietenul care ne ascultă și ne ajută și care este mare pe măsura afecțiunii lui. În concluzie, avem un film minunat pentru mari și mici, pentru milioanele de Who risipiți în univers.
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
să estompeze șocul „catastrofei” și să acorde ascultătorului privilegiul de a decripta sentimentul și motivația care au generat această scriere. Dacă a urmărit într-adevăr acest lucru, a reușit cu prisosință. Jordi Savall și Dinastia Borgia Este un cadou al zeilor atunci când minunatele sonorități ale arcușului mânuit pe strunele violei lui Jordi Savall răsună mângâind delicat marmura sălii de concert...fie că provin din Le concert spirituel au temps de Louis XV El Cant de la Sibi·la , Battaglie& Lamenti , Diego Ortiz-Recercadas
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]