1,073 matches
-
genunchii și șira spinării (poziția În genunchi și respirând adânc am descoperit-o mai târziu ca fiind una dintre cele mai indicate pentru sănătate În yoga), dar mi-a dezvoltat și rezistența În fața adversităților, atât de utilă În viață. Deși zicala cu bătaia ruptă din rai nu am aplicat-o niciodată băieților mei, azi nu regret cojile de nucă. Dacă regret ceva, e doar faptul că Papago nu a refuzat acea plimbare cu birja. Dacă aș fi fost acolo, l-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
târziu, la masă, când am vrut, mort de foame, să atac pruna singuratică din ceașcă și fiertura de orez, am fost atenționat că trebuie să aștept ca Întâi să dau socoteală de cât am muncit. Și În zen se practică zicala: nu muncești, nu mănânci, chiar dacă uneori munca ia forme invizibile. În plus, așteptarea era legată de un exercițiu al răbdării, care impunea ca toți (În jur de o sută) să fie serviți Înainte să Începem și apoi să mâncăm În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el chicotind. Dracu' i-a pus să se ia cu moldovenii iștea zărghiți?! Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă; zicala asta o avem și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-o cunosc. Și cei ce-au scăpat de fierul nostru și-au aflat mântuirea în Dunăre, că veniseră apele mari, cu sloiuri, de numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce se lăfăie în haremuri de marmură pe malurile Bosforului, fericire încropită pe jaful nemilos al popoarelor asuprite cărora le ia și bucățica de la gură! Dacă au atâta bănet, ce-au cătat în țara mea săracă?! Cine poate, oase roade"... Zicala asta o avem și la greci. De pașale să ne milostivim, și pe amărâții de ieniceri ciorbagii, care n-au în raniță decât lingura și strachina să-i tăiem?! Dreptate-i aiasta?! spune el cu mânie. "Banul n-are miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare cruciadă! Vom... Până atunci, le vine de hac Măria sa Domnul Ștefan! îl întrerupe cu înfocare Voichița. Domnul Ștefan în sus, Domnul Ștefan în jos! sare țâfnos Alexandru. Cu oastea lui de opincari?! Mă rog, o dată, a avut noroc. Cunoști zicala cu ulciorul... A umblat și cu șiretlicuri. Să-l vedem a doua oară, când va avea a-l înfrunta pe însuși Mahomed sultan! Ba la toți le-a venit de hac! strigă Voichița îmbujorată până-n lobii urechilor. Mulți au simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căci de la el cred că am și învățat-o), de vecinul acela care ne-a mai fost vecin doar puțină vreme. A murit curând, desigur chinuindu-se, singur, cum moare orice om, dar din cauza „scenei de la poartă” și a spiritualei zicale emisă în acea împrejurare, am rămas cu impresia că a murit vesel, parcă glumind. * Secvență. În prima toamnă bucureșteană, mergând la facultate, pe jos, străbătând în viteză, cu pași mari, de „uriaș”, Calea Văcărești, numai în cămașă, deși e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
număr de 203 file, privind pe Predescu Gheorghe. Șeful Securității, COLONEL CLEJU IOAN Șeful Biroului, Lt. Colonel CASPAROVICI EUGEN Deci "unchiul" nu-mi era socru, dar avea un dosar de 203 file! Asta e, mi-am spus, gândind la o zicală veche din popor: "Prietenii ți-i alegi, neamurile..."! La câteva zile venea și "unitatea" V-1/B cu clarificări: V-1/B STRICT SECRET 9.III.1978 Nr. B-216/008187 Către V-3/ F Din verificările efectuate la Inspectoratul Județean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
instanță aflăm de la UM 0639 că din Chile n-a sunat dictatorul Pinochet, ci un oareșicare "om de bine", român stabilit în Chile de peste 3 decenii, cu care "obiectivul și soția" erau la Santiago în bune relații și care, conform zicalei că "sângele apă nu se face", dorea să se intereseze de cele trei surori ale sale rămase în țară. Pierduse legătura cu ele, soția "îi bătuse obrazul", omul a avut remușcări și acum, prin intermediul nostru, dorea să le "regăsească". Cetățeana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o vocație, tot aveam. Mă lăudam că îmi place aventura. Învățam foarte bine, dar asta parcă mă făcea să mă simt cumva vinovat față de alți colegi. Iubeam "aventura" și respectam "curajul", dar nu știu dacă eram curajos. Oricum, ascultam orbește zicala latinească "audaces fortuna juvat", pe îndrăzneți îi ajută soarta; era deviza noastră, a organizației de "gașcă" din care făceam parte. Știam o mulțime de astfel de devize, citeam foarte mult; devenisem totuși un fel de vagabond; să zic un boem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acțiune politică a Mișcării Legionare. Speranțele continue ale câtorva naivi, încrezători în intervenția lui Hitler sau în „buna credință” a generalului Antonescu, s-au dovedit cu totul neîntemeiate. Amnistia așteptată și făgăduită pentru Paștele anului 1941 (fără nicio aluzie la zicala populară...) a fost amânată sine die și înlocuită cu o suspendare condiționată a executării unora dintre pedepsele mai mici, așa încât închisorile au continuat să geamă de legionari, întocmai ca pe vremurile de tristă aducere aminte ale lui Călinescu și Carol
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
caracter aprins, i se mai spunea și „Chibrit”. Intrând agale în clasă, se holba de sub chelie cu doi ochi bulbucați și albaștri la „flăcăii” pe care îi instruia în științele exacte. Întotdeauna avea câte o observație la adresa ciracilor sau o zicală potrivită. De pildă, câte unul își pâra colegul, zicând că i-ar fi împrumutat creionul și de asta nu are cu ce scrie. Profesorul îl povățuia: Foaie verde de dai n-ai, Ia nu da, să vezi cum ai. De la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care să poți întreprinde o acțiune, susține o luptă. Cum spune înțelepciunea populară (care are câte ceva de spus în toate împrejurările!): prietenul le nevoie se cunoaște. Dar aliatul? Ei bine, un adevărat aliat se cunoaște după interes. Interesul poartă fesul... Zicala asta dăinuie încă de pe vremea turcilor, care, după câte știu, ne erau stăpâni, nu aliați. Mă rog, nu de interesul național e vorba aici!... Cu alte cuvinte, prietenia o măsori cu afecțiunea și, uneori, o strici din gelozie sau invidie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cred că nici nu e nevoie: toată lumea cam știe despre ce este vorba. Și dacă totuși cei mai mulți se fac că poluă e, în primul rând, din cauza acestui egoism mai mult sau mai puțin inconștient al fiecărei generații, egoism ilustrat de zicala După noi, potopul! Cotidianul, 11-12 mai 2002 NATO! NATO! Țin să-i asigur pe cititori că nu mă pricep la politică. Iar când mă amestec unde nu-mi fierbe oala calc numai în străchini. De-aia, cred, m-a și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
rând datorită concepțiilor egalitariste impuse în cultura europeană de la 1789 încoace. Aceste concepții s au revigorat în secolul XX, atât prin violența comunistă, cât și prin bunele intenții, prin tendința de hipercorectitudine (politică!) a democrațiilor occidentale. Să nu uităm, însă, zicala care spune că drumul spre Infern este pavat cu bune intenții. Exagerarea concepțiilor egalitariste poate duce, uneori, la anihilarea încă din faza inițială a personalităților și, deci, la întreruperea progresului omenirii. Cap. II - Copilul cu dizabilități - ce este diferit? Motto
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
din nou, în scris, în cele patru zile și nopți din decembrie 1956, când am fost răpit, chinuit și anchetat de securitatea din Iași. Scriu însă ca să spun adevărul adevărat, chiar dacă acest adevăr s-ar arăta împotriva mea. Bănuiesc că zicala „gura păcătosului adevăr grăiește” a devenit zicală tocmai din cauza multor păcătoși, ca mine, care au spus adevărul. Doresc să fiu și eu printre acești păcătoși. Trebuie să spun adevărul pe care oamenii buimăciți de munți de calomnii și minciuni, nici
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
zile și nopți din decembrie 1956, când am fost răpit, chinuit și anchetat de securitatea din Iași. Scriu însă ca să spun adevărul adevărat, chiar dacă acest adevăr s-ar arăta împotriva mea. Bănuiesc că zicala „gura păcătosului adevăr grăiește” a devenit zicală tocmai din cauza multor păcătoși, ca mine, care au spus adevărul. Doresc să fiu și eu printre acești păcătoși. Trebuie să spun adevărul pe care oamenii buimăciți de munți de calomnii și minciuni, nici nu-l bănuiesc și chiar nici nu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
vândă bogăția românilor, lăsată de strămoși. Mișcarea Legionară și-a propus să spună adevărul unei societăți condusă prin minciună. Și pentru că mincinoșii și tâlharii nu pot dărâma adevărul, au spart capul celor care luptau pentru apărarea adevărului. S-a adeverit zicala :”adevărul umblă cu capul spart”. Legionarii lui Codreanu și-au propus să nu caute la fața oamenilor, ci numai la fața adevărului, iar oamenii „sus-puși” de minciună, s-au răzbunat crunt pre cei ce le-au pus în față oglinda
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în țara noastră o altă problemă atât de falsificată, atât de mediatizată, atât de elefantizată, ca antisemitismul. Evreii au un talent și o cerbicie de a exagera, de a menține scandalul iscat din nimic, dar alimentat de firea lor, încât zicala că ei fac din țânțar armăsar, sau spusa rățoilui lui Grigore Alexandrescu că ar fi înghițit un lung stâlp de telegraf „doar atât e adevăr că-n zăvoi azi dimineață îmghiții un fir de păr” sunt nimicuri față de inventivitatea macabră
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Winterhalder (1808-1889), austriac de origine, prieten și colaborator al lui C.A. Rosetti, autor al unui unic volum de versuri: Flori de scaieți culese pe malul Dâmboviței (1846), cuprinzând și poezia amintită. Versurile citate de Bacalbașa au la bază o zicală populară, consemnată pentru prima oară în 1785 (Giurescu, Istoria Bucureștilor, p. 15). 28. Ziarul România liberă a apărut, la început, ca organ de presă al lui Mihail Kogălniceanu, devenind curând, după 1881, oficios junimist. Era, cum am mai menționat în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
laude varza „pentru multiplele ei virtuți”. A povestit cum s-a întîlnit în cimitir cu o prietenă care ținea în buzunar varză tocată, pe care o mînca, „așa cum ar mînca cineva semințe”. A încheiat cu o recomandare în formă de zicală: „Cine mîncă varză crudă multă sănătate are!” Cea tînără din nou despre lucrurile ei: „Vezi inelul ăsta, l-am cumpărat din Turcia...” Cît am stat la masă, n-am scos nici o singură vorbă. Le-am părăsit, salutînd totuși, în momentul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îndoială suferim de megalomanie. Ne supraprețuim. Aceasta, în toate privințele. Se crede încă - și cu o adorabilă naivitate - că sîntem o națiune superioară. Alecsandri, într-o clipă de primejdios entuziasm, spunea cu seninătate că românul e născut poet. De atunci, zicala a căpătat varietate: «românul se naște inteligent»; «românul se naște geniu»; «românul se naște escroc»; - și așa mai departe.../ Realitatea e că românul se naște cînd poet, cînd escroc, cînd geniu. Cum e și firesc însă, nu se naște totdeauna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe malul lacului, sau ar fi putut chiar să mute ghiolul lângă vila de la Neptun, căci voința unui faraon se știe că este lege pentru felahii săi. Alții au construit și piramide Cert este însă faptul că domniile lor aplicau zicala: Dacă nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte. Dar poate că totuși i-am văzut, fiindcă de pe digul pe care câțiva bărbați bronzați la negru vegheau ca să nu se privească cu binoclul ori să se facă fotografii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
armonia și pacea privilegiatului pelerinaj, conștient că nu erau decât momentane, se vor risipi curând În carnavalescul tipic oricărei festivități și, În golul care Îl aspiră, cu aviditate, pe laureat, imediat după. Mama mea ar fi sintetizat Întâmplarea prin vechea zicală evreiască „oz me leibt, derleibtmen” - ceea ce Înseamnă, Într-o traducere a intraductibilului, că „cine trăiește destul, ajunge să trăiască de toate”. Încercam să uit, măcar În acest nostalgic popas, „holera” asiatică a zilelor noastre, migrând „dinspre Afganistan și Persia, pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai variate ocazii din viață”. De la acea primă Întâlnire, „chiar dacă nu au lipsit, pentru nici unul, și momentele triste, am râs de mai multe ori Împreună”. Așa, „puțin În glumă, puțin ca să nu murim”, adaugă Claudio, căruia Îi place să repete zicala hasidică, sunând bine În orice limbă, că omul provine din și sfârșește În praf, dar Între timp poate bea un pahar de vin bun. Cascada Niagara nu fusese singura comicărie a acelor zile. Când Claudio m-a prezentat colegului său
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de o unică splendoare, al culturii noastre. Apărut după începuturile noastre literare, străin de influențele de imitație ale timpului și într-o perioadă când poporul își păstra încă arta lui orală, Creangă aduce prospețimea sufletului artistic popular, a cântecului și zicalei, valorificându-le și păstrându-le în putere și pentru epocile de decădere când școala, cartea și gazeta scad spontaneitatea și ofilesc memoria poetului anonim. Astfel putem avea viu în literatura noastră cultă sufletul strămoșilor noștri din veac. MIHAIL SADOVEANU În
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]