1,033 matches
-
salt la Thomas Cormier, ale cărui wolverine fuseseră îndopate - adorate? - în vara lui ’42, vara procesului de la Sleepy Lagoon, când bețele zoot fuseseră utilizate cel mai intens. Interpretarea lui Cormier: un puști din vecini. Salt la Joredco. Au angajat tineri zilieri fără ocupație, pentru care nu există documente de angajare. Puștiul cu fața arsă era alb, iar toți angajații de pe lista liceelor erau mexicani și japonezi, cu excepția retardatului mintal, care nu conta. Poate că lucrătorii cu care discutase nu-l întâlniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
numească „bărbatul cu voce de scoțian”, și a relatat detaliat ce se întâmplase cu adevărat. Au trecut luni de zile. Coleman cânta la saxofon, fiindcă se temea să mai comită spargeri sau să-și viziteze wolverinele lui iubite. Lucra ca zilier și îi dădea lui Dolores aproape toți banii, numai să-l lase în pace. Apoi, într-o bună zi, pe treptele casei de pe Beaudry, numărul 236 Sud, apăru însuși bărbatul cu voce de scoțian. Delores și surorile vitrege ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cetățenii acelei țări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Și ar fi dorit să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea. Atunci, venindu-și în fire, a spus: Câți zilieri ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău». Și, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă și, alergând, l-a îmbrățișat și l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Partidul Comunist? Cum de ai mai venit pe la noi? O românească atît de curată În gura lui Vilmoș mă mira numai pe mine. Ajunsese, Îmi povesteau prietenii, pe la Turnu Severin cu armata și tot Într-acolo trăsese după aceea ca zilier pe la oprit spulberăturile de nisip. Pusese mîna pe el o olteancă bălaie și-l făcuse aproape bucureștean. Se În torsese la Rătești ca să-și ia un frate la muncă În sud. Vorbea românește tare și corect, ca să se audă limpede
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de ea (mamă, ce bună era, așa speriată și mincinoasă!) și i-am povestit în șoaptă bancul cu tipul care s-a angajat la circ pe post de maimuță. Un tip fără serviciu vede un anunț la Grădina Zoologică: "Angajăm zilieri pe bani buni". Intră și unul îi spune: Dom'le, ne-a murit maimuța și, cum veneau mulți copii să o vadă, o să dăm faliment, așa că pune matale pielea asta de maimuță pe tine, intră în cușcă și fă ceva
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
când se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din pături cazone. Și faptul că odată tata ne‑a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de oftalmologie din apropiere sau ca isprava unchiului meu, Cveja Karakašević, din Ruma, care dăduse lovitura la clubul ofițerilor germani din Francuska 7, unde lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pînză de abur călduț care ardea Într-o lumină arămie. De la un ghișeu al căilor ferate catalane am cumpărat un bilet de clasa a treia pînă la stația Tibidabo. Am făcut drumul Într-un vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pat de campanie pentru o sută de yeni. Dormitoarele comune erau înțesate de lume pestriță, dar camerele de trei sute de yeni erau, de obicei, ocupate de familiști. Cei care locuiau aici cu familiile erau în cea mai mare parte muncitori zilieri, muncitori ocazionali, proxeneți, foști pușcăriași. Deși muncitorii zilieri erau angajați cu ziua, lucrau permanent în același loc; cei ocazionali așteptau pe stradă, în fiecare dimineață, să-i adune un camion și să-i ducă acolo unde era nevoie de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dormitoarele comune erau înțesate de lume pestriță, dar camerele de trei sute de yeni erau, de obicei, ocupate de familiști. Cei care locuiau aici cu familiile erau în cea mai mare parte muncitori zilieri, muncitori ocazionali, proxeneți, foști pușcăriași. Deși muncitorii zilieri erau angajați cu ziua, lucrau permanent în același loc; cei ocazionali așteptau pe stradă, în fiecare dimineață, să-i adune un camion și să-i ducă acolo unde era nevoie de mână de lucru în ziua respectivă. Codoșii trăiau pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ora opt seara, pe aleile întunecate dintre hanuri se zăreau multe femei. De când s-a votat legea antiprostituție, nu mai există în Tokyo alt loc mai înțesat de femei de stradă. Mai demult, clientela lor era formată exclusiv din muncitori zilieri care locuiau în cartier, dar în ultima vreme, clienți din alte părți ale orașului, care se simt frustrați de lege în satisfacerea poftelor trupești, se târăsc până în Sanya ca furnicile. Numărul prostituatelor de pe alei creștea considerabil până la miezul nopții. Neexistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Din hanuri ieșeau, câte doi, câte trei, bărbați în haine de lucru, cu prosoape în jurul gâtului. — Ce fac oamenii aceștia? — Pleacă în căutare de lucru. La podul Namida din apropiere e un birou de repartizare a locurilor de muncă pentru zilieri, îi explică Endō printre accese de tuse. Podul Namida - literal, „podul lacrimilor“ - se numește astfel deoarece odinioară, criminalii condamnați la moarte veneau până la acest pod însoțiți de familiile lor și de aici porneau spre locul execuției. E un loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
meu a fost ucis în război. Endō continuă să-i vorbească, clipind mereu din ochi, ca și cum amintirea era prea dureroasă pentru el. A început iar să plouă mărunt, dar nici măcar nu s-a sinchisit să-și ridice gulerul pelerinei. Muncitorii zilieri, în căutare de lucru, treceau pe lângă ei. Nu s-au arătat prea surprinși la vederea lui Gaston. Erau prea preocupați de perspectiva zilei respective ca să-i mai intereseze un străin care se învârtea prin Sanya. — Fratele meu... a fost executat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nimic care să nu-i placă. Când l-a dus Endō la un restaurant ieftin din Sanya, a mâncat supa cu bucăți de ridichi murate, pe care le vâra în gura lui mare, sub privirile uimite ale chelnerițelor și ale zilierilor. Fața lui de cal atrăgea atenția tuturor. Deși nu o arăta, lui Gaston îi era tot mai milă de Endō. Îi dispăruse teama și tremuratul la vederea lui. Două nopți petrecute împreună în cămăruțe sărăcăcioase nu puteau constitui chiar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
teroriști care să atace revoluția în direct. Nisip nu zări nimic suspect în salcâm. Pur și simplu burtosul dispăruse. Coborî cu privirea spre revoluționarii săi. Îi cerceta îngândurat. Îi cunoștea aproape pe toți. Cei mai mulți erau de-ai lui, de la Șoptireanca. Zilieri la silozul de tutun. Câțiva descărcau și la șlepurile din port. Îi privea înduioșat. Băieții, înghețați, săreau de pe un picior pe altul. „În fond, ce-am cu Burtăncureanu...“, își spuse Nisip. „Ce-a făcut și ăsta? A furat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ați văzut amu cu ochii voștri! Vam spus eu câ nu să poati așa ceava? Unde-o ci văzut nebuna ceea di Maranda ochinci cu tocuri! I-adivarat câ samânâ, câ au nojâți, da' vedi șun chior câ nu-s ochinci! ZILIERI Eram în primul an de studenție și toate îmi mergeau ca pe roate, până când socialismul științific m-a făcut să înțeleg că uneori nu e indicat să ai o reputație bună. E vorba despre singurul examen pe care l-am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
un studiu organizat în prima lună de vacanță, mai ales că puteam sta în continuare în cămin. Numai că studiul s-a terminat și, cum nu voiam nici în ruptul capului să plec acasă, am aflat că se primesc muncitori zilieri la combinatul de legumefructe. M-am prezentat la angajare, bucuros că mai era încă un student printre cei care așteptau și ne-am împrietenit repede. Când ne-a venit rândul, inginerul s-a uitat cam chiorâș la noi, întrebându-ne
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
zi. Restu-s cotoare militare și bilete de orez pe care o să le-ncasăm mai târziu. — Întocmai. Așa că ne deranjează, Înălțimea Voastră. Ce-am câștigat ar merge de minune, fie ca orez fie-n bani, da’ fără lucrul de-adevăratelea, un zilier sărac ca mine nu le poate da de mâncare la nevastă sau copii. — Un sho de orez și o sută de mon-i nu înseamnă un trai mult mai bun decât câștigați de obicei? — Nu se cade să glumiți, Înălțimea Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începuse sub afurisitul ăla de semn uriaș, de treizeci de metri, pe care l-a ridicat pe muntele Lee, ca să-i facă reclamă. Bătrânul Mack știa să scoată bani și din piatră seacă. Avea figuranți care lucrau la negru ca zilieri în construcții și viceversa. Îi duceam cu mașina la Hollywoodland după zece sau douăsprezece ore de figurație la un film din seria Keystone Kops și mai lucrau la construcții încă șase ore, la lumina torțelor. La vreo două filme m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
noapte și biserici părăginite. Legea nescrisă cerea ca polițiștii care patrulau să fie trosnitori. Împrăștiau găștile de bețivani ciomăgindu-i pe pilangii cu bulanul de cauciuc ori interveneau și-i alungau pe cioroi din speluncile unde se făceau angajări de zilieri atunci când insistau prea mult să fie angajați. Adunau bețivanii și boschetarii deopotrivă, ca să-și fac norma zilnică, și-i trosneau de nu se vedeau pe cei care încercau să fugă din dubă. Era o muncă de uzură și singurii polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
biologie Ieremia În formol (cum făcuse cu șarpele acela minunat pe care-l găsiseră În vacanța de primăvară)?... Nu. Așa ceva era exclus. Pistruiatul avea dreptate... Nu departe, pe vechiul drum forestier, trecu un camion cu câțiva oameni În remorcă. Erau zilieri. Am Înconjurat repede trupul Îngerului și le-am făcut din mână În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut cu palmele-i groase peste fesele sale
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ale toaletei; II. Despre curățenie În raporturile ei cu toaleta; III.Despre toaleta bărbaților; IV. Despre toaleta femeilor; V. Despre variațiile ținutei, precum și rezumatul capitolului. Principiile ecumenice ale toaleteitc "Principiile ecumenice ale toaletei" Oamenii care se Îmbracă la fel ca zilierii, cei al căror trup se acoperă zi de zi, nepăsător, cu aceeași Învelitoare ce duhnește și e la fel de soioasă, oamenii aceștia sunt tot atât de numeroși ca nătărăii care umblă prin lume fără să vadă nimic, care mor fără să fi trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se născuse În urmă cu douăzeci de ani, cu speranța să găsească de lucru În Franța. Se angajă ca muncitor la căile ferate, mai Întâi la construirea, apoi la Întreținerea lor, și se Însură cu Marie Le Roux, fată de zilieri de origine burgundă, angajată, și ea, la căile ferate. Îi făcu patru copii Înainte de a muri, În 1944, Într-un bombardament aliat. Al treilea copil, Marc, avea paisprezece ani la moartea tatălui. Era un băiat inteligent, serios și cam trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era un emigrant, grec de-al generalului Markos. Încredințat că argumentele sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul lor, oamenii nu puteau pricepe bunăstarea. Bec și difuzor, asta nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă acuma fără ele. Calitatea mea de salariat mă vărsa într-o echipă de lămurire. După un plan bine chibzuit, am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scăpat. Într-un domeniu, chiar am excelat. Am devenit cosaș de elită, obținând o certă celebritate locală, prin performanța de a cosi într-o zi cât doi bărbați, ceea ce mi-a permis să primesc plată dublă, când eram solicitat ca zilier. Acum, sunt "aproape bucureștean". M-am obișnuit cu mirosul de benzină arsă, cu cerul fără mister de deasupra orașelor. Aici mi s-a născut fiul, aici l-am văzut crescând. Treptat, am încetat de a mai fi ceea ce fusesem. Mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]