1,652 matches
-
pe Însoțitori să mai caute, au băgat rămășițele alea Într-un sac și au zburat spre fermă. Inginerul era pe platforma de beton și chiar se arăta bucuros că fusese surprins Într-un moment În care toți oamenii lucrau de zor la repararea tractoarelor și a plugurilor ce urmau să intre În brazdă peste o zi sau două. Lucrătorii priviseră cu emoție cum gângania de fier se lăsase lin, dar cu zgomot asurzitor, În curtea cea mare a fermei. Motoarele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
necruțător al ciracilor ce nu se străduiau Îndeajuns; „Domnule”, a făcut, Într-un timp, oratoric, omul de cultură, „În această viață suntem cu toții, până la unul, niște veșnici suplinitori!”; Coana Marița, telefonista care cam trăgea la măsea și Încurca fișele de zor (dacă Îi cereai legătura cu postul de Miliție, te pomeneai că-ți răspunde tehnicianul de la ferma de porci), ieșise la pensie, iar vorba ce avea să rămână În urma ei era: „Dar-ar o bombă În centrala asta când n-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ales, să curețe cum se cuvine tabloul din care zâmbea blajin Conducătorul, căruia un școlar zgubilitic Îi Împodobise nasul cu muci naturali, iar nu desenați, ca de obicei. Zidaru Îl trimite acasă și pe Îngrijitor. Din ce În ce mai neliniștit, Își consultă de zor ceasul Slava de fabricație sovietică. Se apropie din nou de ușa laboratorului. Chiar În momentul În care pășește Înăuntru, lumina - În conformitate cu politica de atunci În domeniul economisirii energiei - se stinge și totul se scufundă În cea mai neagră beznă. Eleva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă, insinuează condamnatul penal, ar fi fost rotițe importante În angrenajul complicat și infernal al Înscenării. Însă, zice el cu prefăcută umilință, i-a iertat pe toți, așa cum șade bine unui bun credincios. Tot de când s-a Întors, bate de zor potecile bisericii, că nu mai au loc babele de el să-și facă mătăniile și să pupe mâna părintelui. Deși câte unul dintre părinții fetelor care luaseră de la el lecții private Îi mai trage, cu fereală - ca să nu afle lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și vesel și abia aștepta să-l Întâlnească pe Ectoraș la cârciumă, așezat la masa pe locul căreia se aflase cândva scaunul coanei Marița, cana ei cu țuică și panoul cu fișe și fișulițe pe care femeia le Încurca de zor și le blestema. Fiul Directorului Îi asculta poveștile meșteșugite și se lăsa dus de spiralele lor ocolitoare, aruncându-și câteodată privirile pe ferestrele crâșmei și dând cu ochii, de fiecare dată, de clădirea Înaltă a Căminului cultural. Pe când era copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
De zece ori văzuse filmul despre șatra de țigani și de zece ori trăise dezamăgirea care aproape Îi lua răsuflarea. Pe pânza pe care Ghiță o albea din când În când cu praf de cretă, țiganul Zobar o Învârtea de zor În jurul focului pe țiganca Rada și, În timp ce noaptea din jurul lor răsuna de viori, cobze și chitare, Îi dădea la o parte, una câte una, zecile de fuste crețe și Înflorate care o acopereau. Când să i-o azvârle pe ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Un cuptor e sfântul soare, și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe‐ o pajiște săracă Pune‐ odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă‐ n pumni, și se grăbește La copil și‐i răcorește 121 Obrăjorul . Bea apoi, și ea pe fugă Merge iarăși după asta La copil. și- i dă să sugă, Frânt‐apoi, pe‐o buturugă Stă nevasta. Singur vântul, se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
coridor. În camera alăturată și în următoarea, Menju Shosuke și alții tresăreau din somn. Auzind glasuri ca răspuns la pașii grăbiți, oamenii care păziseră camera lui Katsuie ieșiră în fugă, pe culoar. — Ce s-a întâmplat? Ținuta luptătorului care dăduse zor ca purtător de cuvânt nu era obișnuită. Vorbea atât de repede, încât i se încălecau cuvintele: — Cerul de peste Kinomoto s-a înroșit de o bucată de vreme. Iscoadele noastre tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
transmisiuni privind mineriada din 13-15 iunie 1990. Secvențele transmise reliefează clar chemarea minerilor în capitală pentru restabilirea ordinii în „Piața Universității” și pentru răfuiala cu intelectualii și partidele politice istorice. Cu bâte, ștăngi de fier și lanțuri, ortacii trudesc de zor, meritând cu prisosință mulțumirile „tovarășului Iliescu”. Îmi stăruie și acum în memoria auditivă timbrul vocii sale inconfundabil: „Vă mulțumesc pentru atitudinea cetățenească”. Oare când și cum va răspunde Iliescu pentru cei morți, sute de răniți, mii de cetățeni agresați și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
noi Țării, în acele vremuri de neuitat. Sunt anunțat că mi se va trimite o mașină care să mă ia de acasă. La ora 20 mașina e la scară... frumos gest! În parcul din vecinătatea restaurantului de la Grădină cânta de zor o fanfară militară... Sunt primit de grupul de veterani ajunși înaintea mea. Colonelul Bălănescu - ajutat de o serie de planșe - vorbește prezentând situația în care se afla România în perioada 1939-1945, axându-se pe participarea și contribuția României în cel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de grație, când va sosi acasă - la casa părintească, de care o leagă atâtea amintiri, împliniri și vise care au condus-o în viață. Eu aștept cu emoții apropiata sosire a ei. Ca să-mi treacă timpul mai repede, citesc de zor, de parcă aș avea din nou examene la facultate și urmăresc atent știrile pe diverse canale ale televiziunii. Printre altele, la 17 iulie aflu o știre șocantă a unui grav accident care ar fi avut loc la Lvov, în Ucraina. Pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ca niște străjeri falnici...Bătrânul calcă ca de obicei, moale și gânditor. Din când în când, privește fugar asupra caselor și dughenelor din jur...Aici nu se prea văd trăsuri boierești, ci mai degrabă călăreți care își îndeamnă bidiviii cu zor. În cârligele înfipte în deregi stau atârnate tot felul de mărfuri, pornind de la opinci și terminând cu bucăți de stofe scumpe...Privesc cu încântare la toate cele puse spre vânzare. Fiecare dugheană are înfățișarea ei. Printre ele tronează câte o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ei cu mare mila Domnului. Vedeți ce iarnă grea s-a lăsat afară? Ia uitați-vă pe fereastră și spuneți-mi și mie, păcătosului, nu-i așa că vedeți cum popi cu mânecile suflecate, cu bărboaiele date pe după umeri, mestecă de zor, în cazanele de ciorbă caldă pentru nevoiașii acestei țări? Nu ați văzut așa ceva, ci doar popi cu burta umflată, de stă să le crape anteriul și cu mâna veșnic întinsă. O fi vreo boală popească, așa că ar trebui miluiți săracii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vreo boală popească, așa că ar trebui miluiți săracii de ei, că or fi trecut prin grele chinuri, de au ajuns așa. Ca niște oameni grijulii, ce sunt cu aproapele lor, au și ei oamenii lor de cifre, care muncesc de zor la mărirea tarifelor la înmormântări, botezuri și nunți (și vor cere, ca în continuare să nu fie impozitate aceste câștiguri). S-a trimis o circulară la toate bisericile, ca în semn de respect pentru durerea credincioșilor, popii și călugării vor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu aveam să aflu. Oricum, de ce vorbim despre mine? Adi e un subiect mult mai interesant. ― Adi e un subiect Încheiat, mă asigură Maria. ― Dar de abia ai Început! Protestul meu fu rapid Înăbușit de telefonul meu care suna de zor. Nu am făcut Însă nicio mișcare. ― Nu răspunzi? Maria mă privi perplexă. ― Probabil e Victor. Am să-l sun eu mai târziu, când nu va mai reprezenta o ocazie pentru tine să abandonezi subiectul. ― Ridicol, mormăi Maria În timp ce telefonul meu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și a tușit ușor. Lumina din ochi însă îl dădea de gol. „Știu că din toate cele scrise nimic nu-ți este străin, dar am vrut și eu s-o fac pe grozavul. Iertare, părinte!” - am gândit eu, căutând de zor zapisul cu pricina. Iată-l! „Adică eu, Arseniia nepoata Gahiții, soțul lui Costandin bărbieru, am dat... zapisul meu la mâna sfinții sale părintelui egumen Sfântului Savii chir Dionisâie pentru ca să să știe pentru o dugheană ce au avut moș Costandin bărbieru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că băutura era gratis, așa că Gaz a tăcut din gură.) între timp, Luke și cu mine eram așa de prinși să ne facem să râdem unul pe celălalt, încât atunci când paharele ne erau puse în mâinile cu care gesticulam de zor, abia dacă observam. Aproape că nici n-am auzit când ni s-a spus „Puteați măcar să ziceți mulțumesc“. Eu nu mă gândeam decât la faptul că Luke e așa de drăguț. Așa de haios. Luke s-a lansat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pardoselii arătau de parc-ar fi fost acolo de la începutul timpului. Am aruncat o privire rapidă celor de la masă. Erau în jur de douăzeci de „clienți“. Dintre care numai vreo cinci erau femei. Bătrânul obez din dreapta mea își îndesa de zor mâncare în gură. Oare era bulimic? Tânărul obez din stânga s-a prezentat ca fiind Davy. —Bună, Davy, am zâmbit eu cu demnitate. Nu era nevoie să fiu foarte prietenoasă. îmi propusesem să păstrez o distanță strictă, dar să fiu întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Noile surori sunt lucruri de care ar trebui să te bucuri, nu lucruri pe care să le detești. — Și oricum, am adăugat, mama o cam luase razna. Am simțit cum crește interesul celorlalți pacienți. — Stătea în pat și plângea de zor. —De ce? Pentru că eram rea cu Anna, am răspuns eu făcând pauze între cuvinte. Am simțit cum mă trec fiori în timp ce mă forțam să spun asta. O obligasem pe mama să se bage în pat și să plângă timp de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care iau ecstasy ronțăie în gol, iar bulimicii, care, de fiecare dată, după ce vomită, își clătesc gura cu acid hidrocloric, au noroc dacă mai rămân cu vreun dinte în gură; la fel ca și alcoolicii care și ei vomită de zor. în afara vieții destrăbălate, a spus Barry Grant, toți neglijează să meargă la dentist. îSpre deosebire de pacienții din extrema cealaltă, care merg la doctor, la dentist sau la spital mult prea des, folosind tot felul de pretexte.) Există multe motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe bărbie, dar m-am temut să nu par insensibilă dacă mă ștergeam. —Stomatologia e profesia în care se înregistrează cea mai mare rată a sinuciderilor. îți vine să crezi? Am încercat să-i transmit toată compasiunea mea ridicând de zor din sprâncene și scăpărând din priviri. Sigur, e o viață foarte singuratică. Toată ziua te uiți în gurile oamenilor. Saliva care mi se prelingea pe obraz se transformase într-o veritabilă Niagara. — Toată ziua, fir-ar să fie! După asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ajuns eu aici era doar senator. —Despre ce tot vorbiți acolo? a întrebat Chaquie cu fața schimonosită de dezgust. Tipul ăla, Nixon, nu mai e demult. Sunt ani de când... în punctul ăla, Chaquie s-a oprit. Barry-copilul o semnaliza de zor. —E o glumă, i-a explicat el. Știi ce-i aia o glumă? Ha. Ha. Caută cuvântul în dicționar, marfar deraiat ce ești! — A, a exclamat Chaquie uimită. Nixon. Unde mi-o fi fost capul? Nu sunt tocmai în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stăteam la masă, plângând de sărea cămașa de pe mine. Ar fi trebuit să-i arunc în cap farfuria cu slănină și varză, dar în schimb am început să plâng și mai tare. Nu eram singura. Neil plângea și el de zor. în după-amiaza aia, în timpul ședinței de grup, Josephine reușise să-l facă să treacă de faza de negare. Dintr-odată, Neil a realizat ceea ce toată lumea din jur vedea cu ochiul liber. Că era un alcoolic și un rival de invidiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate astea, era o slujbă. Cu alte cuvinte, era un amestec de muncă pe brânci, suferință și plictiseală. După prima zi la noul hotel, m-am târât către casă, extenuată și deprimată. Când am intrat în apartament, telefonul suna de zor. — Da? m-am răstit nepoliticoasă, gata să-l pun la punct pe cel de la capătul firului, oricine ar fi fost, cu umorul meu infect. A urmat o pauză scurtă - dar încărcată de semnificații - apoi vocea lui Luke s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simplu. Atunci am înțeles totul. —Ăsta e abatorul? am vrut să aflu. —Alții îi spun Club Mexxx, mi-a zis Helen aruncând o privire scurtă către nebuna care se uita de la Helen la mine și apoi la Chris zâmbind de zor de parc-ar fi fost pe cale să explodeze. Dă-mi-le, a zis Helen înșfăcând meniurile din mâinile nebunei zâmbărețe. îi așez în zona mea. N-o să primiți prea multe pahare gratis, ne-a strigat ea peste umăr în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]