1,218 matches
-
Nu-mi pasă dacă lacrimile mele vor deveni cenușă. Și așa le-am legănat în lumina ochilor mei pentru prea mult timp. Adio, oameni! Am hotărât să mă ascund în codru. Când veți uita de mine, vă voi trimite în zori surâsul meu zburdalnic peste flori. Magda Geană, clasa a VII-a B 12. COMPOZIȚII DEDICATE UNOR SCRIITORI Copilul Eminescu Mulți poeți români au făcut numele țării să strălucească prin poeziile lor minunate. Dar dintre toate aceste stele, Mihai Eminescu strălucește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
umblând adunați în grupuri. Atunci, pentru a-i evita, Josăphine o ia cu căruța ei pe un alt drum și, în loc să coboare pe strada Pressoir, continuă să meargă pe ulița Mesiaux, trecând pe lângă biserică, urcând înapoi prin spatele primăriei și zorește spre cimitir până la cocioaba ei, preferă să o ia de-a lungul micului canal, deși cam îngust, chiar dacă cu căruța, și încă plină, știe că-i va fi greu. Chiar dacă acest ocol înseamnă mai bine de un kilometru. E frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tăi atâția ani, o ascult cu o disperare care mă supune încetul cu încetul, cum poate sporovăi acum despre prostiile ei, despre clișeele astea, ce am eu în comun cu ele. Hai să vezi mai întâi ce are Noga, o zoresc eu, nu pot să cred că înainte îi sorbisem cu sete cuvintele, se apropie de pat și respiră cu dificultate, privirea îi este lipsită de orice expresie, fără emoția aceea spiritualizată care îmi plăcea atât de mult, mâinile ei pipăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întreabă pe un ton sec, ca și când dintotdeauna obișnuiserăm să vorbim la telefon, ca și când nu stătuserăm culcați noapte după noapte față în față, iar eu spun, da, sunt încă aici, în ciuda faptului că eram pe punctul de a ieși, deja o zoresc pe Noga să plece pe jos, am sentimentul că vrea să se întoarcă, mă plimb prin casă cu bucuria învingătorului, zâmbesc spre toate obiectele acestea care mă văzuseră umilită, dacă te vei întoarce, o vei face la o viață complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Mâinile lui îmi strâng coapsele, făcând loc degetelor sale, limbii lui, pare că încearcă să îmi rupă trupul în două, de ce te culci cu mine, întreabă el deodată, mâna lui reduce la tăcere animalul din organele mele genitale, vorbește, mă zorește el, nu am toată ziua la dispoziție, tocmai mi s-a născut un copil, am soție și copii, iar eu șoptesc, doar așa, mă culc cu tine doar așa, fără nici un motiv, iar el zâmbește satisfăcut și îmi închide gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-ți aduc papucii? Hudson bătu din gene. ― Ai face-o pentru mine, sergent? Oh, ți-aș fi recunoscător pe vecie. Câteva râsete punctară răspunsul caporalului. Apone zâmbi, înainte de a se îndepărta continuând să adreseze reproșuri oamenilor lui și să-i zorească. Ripley rămase deoparte. Infanteriștii formau o echipă sudată, o hidră de luptă cu unsprezece capete, iar ea nu făcea parte din grupul lor. Doi militari o salutară din cap în treacăt și auzi vreo două "salut". Era peste așteptările ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
1918, dar și pentru volumul Pârgă, care va vedea lumina tiparului în 1921. - De dragul lui (a lui Vlahuță n.n.) am scris cele mai multe poezii strânse în volumele «Din țara zimbrului» și «Pârgă». Îi plăcuse primul meu volum intitulat «Poezii» și mă zorea să scriu, îi mărturisește poetul colegului său I. Valerian într-un interviu apărut în coloanele revistei «Viața literară» din 13 mai 1926. «Caracterul personal al liricii sale, schițat în Pârgă (1921), va ajunge la strălucire prin Poeme cu îngeri (1927
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Zimbrului” (1918), iar mai apoi cele din „Pârgă” (1921). În legătură cu apariția acestor opere, scriitorul mărturisește: „Datorită lui (lui Vlahuță) am scris cele mai multe poezii strânse în volumele „Din Țara Zimbrului” și „Pârgă”. Îi plăcuse primul meu volum intitulat „Poezii” și mă zorea să scriu!” Despre marea prietenie cu autorul romanului „Dan” afirmă: „Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături, dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N-a fost gând al meu pe
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
până acum ne cheamă, în sfârșit, la masă. Și noi ieșim bucuroși de prin magazii, de prin beciuri, de prin mizerele noastre acareturi și dăm buluc. Unde? La masă! că doar ne-au chemat și pe noi. Dăm buzna și zorim cu burțile goale la promisul ospăț, fără să ne întrebăm dacă am fost invitați să mâncăm sau să fim mâncați. Mâncați cu limbă cu tot. Terminați. Anulați. Da, se mai citește poezie. Da, mai este nevoie de poezie. Uite o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
anarhistu, călcând poronca bosului dă la otel; da tre văzut și ce Înseamnă să te lipsești dă ogeacu care a adus la propietari atâtea dureri dă cap și care d-acu i-al doilea naturel al lui. Că m-am zorit la mate m-a dat dă gol ca vinovat; așa c-am preferat mai bine să mă mulțumesc cu debaraua și să mă fac bolnav. Când, după câteva zile, am ieșit În colidor, un machitor m-a vestit că Zarlenga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urmărească mai atent. Parodi l-a privit distrat și l-a rugat să fie amabil și să se retragă, pentru că poate nu era convenabil să asculte restul. Buimac, Savastano abia de-a nimerit ușa. Parodi a continuat fără să se zorească: — Acum câteva zile, tânărul care ne-a făcut favoarea să ne scutească de prezența sa a decoperit nu știu ce istorie de amor Între rusul Fainberg și o anume domnișoară Josefa Mamberto, de la mercerie. A scris prostia asta pe niște inimioare, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-o întreb ce se auzea, totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? ― Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. ― Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. ― Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ferit, jenat. Numai Mefista nu m-a ocolit. M-a măsurat liniștită și am invidiat-o pentru calmul ei. Furios și oarecum speriat, am tras concluzia că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre ieșire, m-a anunțat fără nici o altă explicație că renunțase la bustul pe care mă rugase să i-l fac. Altădată, îmi închipuisem că azilul s-ar fi dărâmat ca zidurile Ierihonului fără mine. Acum descopeream că uitasem de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și nici să spun, dar știu și spun, e secretul meu cum am aflat. Nici nu intra bine în cămăruța lui, își arunca pantofii, își descheia grăbită nasturii și fermoarele, își arunca hainele pe jos și se vâra în pat, zorindu-l. Acasă la ea, îndată ce părinții îi plecau undeva, trăgea jaluzelele și-l trăgea pur și simplu peste ea, pe sofaua lată. Sau, îmbujorată și cu inima în gât de teamă să nu fie prinsă, făcea dragoste cu el când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să fi fost în fond altceva, luat doar ca atare până și de fiica ei și de Andrei Vlădescu, singurii care mai înțelegeau ce se întâmplă cu ea. Pentru că tot ce era nou se strângea în nevoia de a se zori. Nu se mai gândea Îi se părea că nu se mai gândea de mult) nici la soarta ei, nici la boala ei, nici măcar la minciuna în care își îmbrăca boala, ci doar trăia în grabă, de parcă ar fi dorit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
facă pe toate cu frenezie, deși îi lipseau puterile și uneori și cheful și era limpede că trece doar pe deasupra lucrurilor și nici nu le mai înțelegea bine. Nu voia să piardă nimic și simțea zorită. Nevoia de a se zori era în toate, ajungând să facă toate lucrurile cu nerăbdare, numai și numai să le sfârșească mai repede, să poată trece la altceva, i se părea că pierde prea multă vreme și au devenit inutile actele în care întârzia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capăt? În lungul unei vieți sunt atâtea pauze, sfârșituri și începuturi, încât e greu de spus de unde e mai bine să reîncepi. Și atunci înțelegea în felul ei ideea asta și făcea exact ce credea că trebuie făcut: să se zorească. Se petrecea totul ca într-o beție, adică mergea înainte râzând, orice s-ar fi întâmplat. Era o beție trează și tristă. În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și le-a zis: "Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel. Duceți-vă de slujiți Domnului, cum ați zis. 32. Luați-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă, și binecuvîntați-mă." 33. Egiptenii zoreau poporul, și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: "Altfel, toți vom pieri." 34. Poporul și-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, și le-au pus pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sîrbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Probabil că la toate astea reflecta domnul Brener (pentru că așa se numea), săltînd În șareta sa ori de cîte ori roțile o dădeau pe arătură. PÎnă la Seghedin mai era Încă mult, cel puțin două-trei ore, el Însă nu se zorea. Nu se mai folosea deloc de bici și slăbise și hățurile. Caii știau drumul pentru că trăgeau deseori la șareta asta (așa să-i spunem) pe direcția Arad-Seghedin și invers, fiindcă domnul Brener făcea drumul ăsta măcar o dată pe lună pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ștersele lucruri pe care le știm Le dăm uitării pe toate... Le-ndepărtăm din drum... Dorințele o dată cu zăpada le topim Ca și visele-nfiripate Abia acum... Subitele zori pe care le vedem, De toți văzute, nu le-mpărțim. Vor fi doar zori... De ne mai revedem, N-o să ne sinchisim. Dragă... nici o lacrimă nu vărsa pentru asta... După o vreme... Nici o părere De rău nu ne va anima, amintindu-ne de un sărut. Nici măcar acea tăcere În care ne-am cunoscut Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a dat la o parte ca să lase gloata să treacă, expunându-se puțin ploii. A apărut, fugind, un băiețaș care și-a tras nasul În aerul rece și și-a ridicat gulerul hainei; după el, trei sau patru perechi foarte zorite; după ele, câțiva oameni răzlețiți, ai căror ochi, de cum ieșeau, cercetau invariabil mai Întâi strada udă, apoi aerul impregnat de ploaie, iar la urmă cerul deprimant; la sfârșit, o masă deasă de lume, mergând agale, care l-a dezgustat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
7 este din ce în ce mai puternică, așa că guvernul vede că nu are cele două treimi. La sfârșitul lui iunie se întrunesc la Paris ambasadorii Franței, Angliei, Germaniei și Italiei, spre a găsi soluția care să impuie României revizuirea Art. 7. Alianța israelită zorea de la spate. Puterile, negăsind soluția, Austria ia asupră-și ca să intervie la București în mod amical. Adăugăm că Anglia, Franța, Germania și Italia condiționase recunoașterea independenței României de revizuirea Art. 7. în timpul acesta, presa evreiască din Austro Ungaria este foarte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din interiorul cel mai intim al graiului matern, cuvintele dor, zori (zi-ori, ziorel de ziuă), fi-ori, care funcționează parcă într-o altă mecanică fonetică și semantică, cu totul stranie, mai apropiată de ce se întâmplă în zona cuantică a particulelor elementare, decât de legitățile de evoluție ale lingvisticii clasice. Ca să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exclama cu Înțeleptul Solomon: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!" " Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?" "Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne de-a pururi!" // "Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui, ca să răsară iarăși". "Vântul suflă către miazăzi, vântul se-ntoarce către miazănoapte și făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale". "Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se-ntorc la locul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]