1,189 matches
-
Cornescu Sodomeni N. Stoleru Baia Gorovei G. Teodorescu-Kirileanu Sadoveanu T. Radu Rotopănești În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea-mi am lăsat În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea Ca o palidă fecioară a intrat. Și departe Curcubeul cel sinistru-n zori de ziuă Zori de moarte Ca coroană sângeroasă s-a-nălțat, Și o cruce se arată-n țintirim Acolo unde venim Unde stăm și-ngenunchem iubito Cu suspin șoptit La mormântul tinereții ce-a murit! (în 2 minute, punând rămășag că e mai frumoasă decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nimeni n’auzia./ Nici un foc nu să vedea./ Nici un amânar n’avea,/ Ori vreo dalbă pelinariță,/ Ori vreo mică esculiță,/ Ori vreo așchie de creminiță,/ Ca să-și facă luminiță,/ Să-i mai vie inimiță./ Toată noaptea mi-alerga./ Și când zori să răvărsa,/ El cam în jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare”. Fragmentul citat in extenso conține toate indiciile procesului inițiatic: intrarea în întunericul paroxistic prin dublarea nopții cu negura „de-ngrozit” provoacă un regres
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
1927, apud Irina Livezeanu, op. cit. p.225; 91 S. Mehedinți, Învățători în Straja Țării, București, 1936, p.24; 92 A.N.S. Fond Inspectoratul școlar Baia, 2/1929, f.50; 93 Mihail Sadoveanu, Anii de ucenicie, București, 1944 p.20; 94 "Zorii noi", din 24 mai 1973, p.7; 95 V. Uglea, op.cit. p.360; 1 Coș mic care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îi dă drumul într-un coș mai mare; 2 Tupilată, joasă; 3 corect cheotori, loc unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și Citologie, al cărei redactor responsabil era. Am reluat problema encefalomalaciei puilor de găină și am evidențiat unele particularități histochimice ale acestui proces patologic. Dar toate aceste preocupări nu puteau suplini lipsa familiei. Am așteptat sfârșitul anului universitar pentru a zori finalizarea lucrărilor la noul apartament și apoi, În seara zilei de 27 aug. 1964, Îmbarcat Împreună cu soția și fiica, Într-un vagon de marfă de 10 tone, În gara BucureștiBasarabi, am părăsit Capitala. N-am regretat nici atunci, nici mai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din interiorul cel mai intim al graiului matern, cuvintele dor, zori (zi-ori, ziorel de ziuă), fi-ori, care funcționează parcă într-o altă mecanică fonetică și semantică, cu totul stranie, mai apropiată de ce se întâmplă în zona cuantică a particulelor elementare, decât de legitățile de evoluție ale lingvisticii clasice. Ca să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori petrecea noaptea acolo. O dată ce l-am cunoscut pe Angelo, nu m-am mai Întors la Chimu. În Mexic sau În State, barurile de pederaști mă deprimau mereu. Înțelesul lui mañana este „Așteaptă pînă cînd semnele sînt favorabile”. CÎnd ești zorit să faci rost de marfă și dai pe goarnă-n stînga și-n dreapta la necunoscuți, o să fi țepuit de bani și probabil că o să ai probleme cu legea. Dar cînd aștepți, marfa o să vină la tine dacă ți-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cei morți. După patru zile însă, mă birui și pe mine căldura caniculară de atunci, nu mai puteam ieși din casă decât între orele 4 și 5 dimineața, chiar la 10 seara dogorea dealul. Pe de altă parte, zilnic mă zorea Eliza să sosesc la Cumpăna, unde i se ura singură. Am petrecut patru zile foarte plăcute acolo. Frumusețea locului, cele trei ape care veneau vâjâind pe văile Capra, Cumpăna și Buda se întruneau chiar sub casă, formând Argeșul, clima plăcută
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
1918, dar și pentru volumul Pârgă, care va vedea lumina tiparului în 1921. - De dragul lui (a lui Vlahuță n.n.) am scris cele mai multe poezii strânse în volumele «Din țara zimbrului» și «Pârgă». Îi plăcuse primul meu volum intitulat «Poezii» și mă zorea să scriu, îi mărturisește poetul colegului său I. Valerian într-un interviu apărut în coloanele revistei «Viața literară» din 13 mai 1926. «Caracterul personal al liricii sale, schițat în Pârgă (1921), va ajunge la strălucire prin Poeme cu îngeri (1927
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Zimbrului” (1918), iar mai apoi cele din „Pârgă” (1921). În legătură cu apariția acestor opere, scriitorul mărturisește: „Datorită lui (lui Vlahuță) am scris cele mai multe poezii strânse în volumele „Din Țara Zimbrului” și „Pârgă”. Îi plăcuse primul meu volum intitulat „Poezii” și mă zorea să scriu!” Despre marea prietenie cu autorul romanului „Dan” afirmă: „Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături, dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N a fost gând al meu pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
dintre noi cu fete bune, drăguțe și excelente gospodine, care abia dacă se mai pot mândri astăzi cu acest din urmă titlu ce le-a mai rămas. Vestea Însurătoarei mele, la care avui curajul să mă gândesc și să mă zoresc chiar prin vara anului 1910, cu școala netermi nată și cu armata nefăcută, a pătruns În sălașul nostru băiețesc ca o nuia Într-o gaură de șoareci, stricând rosturile noastre de până atunci și punând pe gânduri prietenii mei de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frumusețe printre bătrâni îi stârnea, cât bănuiala că îl crezuseră prost, iar el fusese probabil cel mai deștept dintre toți. Gândul că trăiseră o viață întreagă invers. Căzi albe, căzi vernil, dar și chiuvete maro În blocurile muncitorești din cartierul Zori Noi 1 toate căzile ar fi trebuit să fie albe. Ca-n toate celelalte blocuri, de altfel. Cine primea apartament prin repartiție lua ce i se dădea. În 1986, când prim-secretarul din județ a zis: „Ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în cap. Unii chiar au divorțat din pricina căzilor. Veneau muncitorii din Zori Noi 1 la prim-secretar și i se plângeau: „Tovarășu’, vă rugăm, mai ușor cu libertatea asta, că nu mai e de trai!“ Circula vorba că în cartierul Zori Noi 2 or să se dea și chiuvete la alegere, care albe, care maro. Normal, și în Zori Noi 1 s-au ivit unii cu pretenții. Nu le era de-ajuns că puteau să aibă căzi vernil, acum li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu ai cu cine te compara, mori convins că nu ți-a lipsit nimic în viață. Ce, parcă simți vernil dacă te bălăcești într-o cadă vernil și devii mai maro când te speli într-o chiuvetă maro?! În cartierul Zori Noi 1, unii mai nebuni, care au înțeles greșit bunăvoința prim-secretarului, și-au vopsit căzile cu Duco violet, dar tot murdari veneau la serviciu. Haideți să fim odată sinceri și să recunoaștem că toate căzile astea colorate, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Arboroasei” de 377 pagini dactilografiate, o lucrare deosebită pentru această societate a studenților din Cernăuți, din care un exemplar l-a depus la bibliotecă Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. A mai publicat note, medalioane, comunicări și studii în presa vremii (Zori noi, Clopotul, Dobrogea nouă, România pitoreasca, Bibliotecă Naturalistului ). Nu a fost căsătorit. A fost un adevărat cavaler, deosebit de elegant îmbrăcat, cu o pendanterie în discuții, a fost un om de caracter și de o mare distincție sufletească, s-a bucurat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
care le încearcă orice pereche de tineri ce abia și-au unit destinele datorită exclusiv sentimentelor ce și le împărtășeau reciproc. Dar stupoare. Pilu lui Gheorghe Budac, feciorul care-i adusese până aici, uitase în graba cu care s a zorit să plece la drum, tocmai cheia cu care ar fi trebuit să deschidă porțile fericirii lor. - «Nu-i bai, zise feciorul ce la drum se arătase, dacă nu prea vorbăreț, altfel foarte destoinic, merg fain frumos acasă și măntorc minten
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nimeni să nu fie executat. Iată pentru ce Socrate a stat atît de mult În Închisoare, Între judecată și moarte, explică Fedon, precizînd că pupa corăbiei fusese Încununată pentru plecare chiar În ajunul zilei de judecată, În rest, Tezeu e zorit să uite, ceea ce poeții n-au prea fost dispuși să accepte. El trăiește spectaculos și superficial. Face parte dintre cei pe care nu-i interesează un răspuns; tot ce vor e să Învingă, rîvnind gloria și puterea... Față de Ariadna, Tezeu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile care mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
altfel: nea Gi. , să treacă la teatru și Vasile în locu-i. Este echitabilă. Eu am ascultat adesea de tine (deși nu întotdeauna ți-am spus-o). Te rog să asculți și tu acum de mine. și mai spun un lucru: zorește cu Bacovia. Dacă altădată m-ai „persecutat”, nerăspunzîndu-mi imediat, acum scrie-mi chiar în ziua cînd primești această epistolă. Ce gîndești și ce-ai hotărît? Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Sînt de acord că este nevoie de o reconsiderare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a sculat înaintea noastră, a pregătit aluat pentru colacii pe care voia să-i împartă, fiind sărbătoare religioasă în calendar. Când să plecăm, mama ne roagă să mai zăbovim un pic ca să ne dea colaci calzi pentru drum. Parcă mă zorea ceva sau cineva să plec cât mai repede și-i spun mamei că voi găsi colacii, când ne-om întoarce acasă. Apoi, același drum cunoscut spre Bârlad, cu un vânt tăios și rece în față și o fulguială ce anunța
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în ajunul plecării spre Eforie am primit o scrisoare alarmantă privind posibilitatea întoarcerii nepotului meu în România, neacordându-i-se momentan cetățenia belgiană, sub impulsul acestei situații, am visat că eram cu nepotul meu într-un camion cu remorcă și zoream să ajungem într-o gară, dar tocmai când să intrăm, în fața noastră se lasă o barieră. Oprim și puțin după aceea un tren trece prin fața noastră cu viteză! M-am trezit cu următoarea remarcă din vis: „Apoi, Cosmine, acum de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
către centru, pe strada curățată de zăpadă, deoarece pe trotuare zăpada ajunsese la 30 cm și nu se putea circula. Vizibilitatea era foarte redusă. Alunec și cad, merg mai departe, văd undeva trei inși chinuindu-se să pornească o mașină, zoresc spre ei ca să-i ajut și repet căderea. Mă ridic grăbit, în timp ce spre mine doi, din cei trei inși, vin grăbiți. Cred că vor să mă ajute, dar nu mai era nevoie. Cei doi ajunși lângă mine mă întâmpină dușmănos
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de pe ecran cu un țăcănit specific, mărirea imaginii afectând nu numai scena Înfățișată, ci și viteza Îndepărtării ei. Altminteri, nu prea era nimic magic. Ni se prezentau vârfuri banale În locul munților romantici ai lui Lermontov, care Se Înălțau În luminoase zori Precum altare fumegânde, și În timp ce tânărul călugăr Îi povestea unui tovarăș de izolare lupta lui cu un leopard - O, aveam o Înfățișare cruntă! Eu Însumi leopard, sălbatic și cutezător, La fel de furios ca el, urlam ca el. - o miorlăială Înăbușită se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să-și merite pâinea! Să aleagă: ori muncesc, ori crapă de foame! Cerșetoria voi a o stârpi în Țara Moldovei! Vreau să curăț țara. Ștefan, cu mâinile la piept, măsoară încăperea: Ioane, cum stai cu izvodirea la "Nemaipomenitul nostru letopiseț?" Zorește, că dau turcii și rămânem neisprăviți. Scormonesc hrisoave, hronici, adun mărturii din bătrâni. Nu-i ușor, multe n-au fost scrise, adevărul nu-l afli ușor... Te pomeni c-ai ajuns chiar la "Descălecat", zâmbește ironic Ștefan. Zorește! Peste timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nostru letopiseț?" Zorește, că dau turcii și rămânem neisprăviți. Scormonesc hrisoave, hronici, adun mărturii din bătrâni. Nu-i ușor, multe n-au fost scrise, adevărul nu-l afli ușor... Te pomeni c-ai ajuns chiar la "Descălecat", zâmbește ironic Ștefan. Zorește! Peste timp, peste istorie se așterne uitarea. Mi-e teamă de uitare, Ioane... Nu c-aș fi eu "Cel Mare", dar prea ne-am chinuit și-ar fi nedrept să nu se știe cum a fost, cât de greu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu pași mari, cu gesturi mari. De le pohtesc, să le ia singuri! De pot! Asemenea marfă se plătește cu sânge! Pe ușă, în goană, intră Negrilă cu încă o carafă pântecoasă în brațe. După el, două slujnicuțe cu catrință zoresc cu sfeșnice și lumânări aprinse, pentru înserarea ce se lasă. Haide, Negrilă, cu udătura ceea, că avem un foc mare de stins! strigă la el Ștefan și Negrilă rânjește umplând cănile goale. Suntem atât de mici... și-atât de singuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]