1,209 matches
-
la hotelul din Singapore. Se juca cu mâna prin păr când se stinseră luminile. Încremeni, paralizată de frică. Apoi ascensorul se opri brusc, făcând-o să se dezechilibreze și să cadă. Stătea în genunchi, nemișcată, simțindu-și sângele cum îi zvâcnește cu putere prin jugulară și așteptând să se aprindă luminile. Nu se aprinseră. Își dădu seama că închisese ochii și acum îi deschise cu grijă. Ar trebui să existe o lumină de avarie, se gândi încercând să distingă ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putea să depășească expresul de Hamburg În mers, am spus râzând. Atunci lasă-mă dracu’ În pace! izbucni el. Dacă era Într-adevăr un membru al speciei umane, atunci Neumann era cel mai puțin atrăgător dintre ei. Sprâncenele lui, care zvâcneau nervos și se arcuiau ca două omizi otrăvite, erau Împreunate printr-o linie neregulată de păr care nu se potrivea deloc. În spatele ochelarilor groși care erau aproape opaci de atâtea urme de grăsime de la degete, ochii lui cenușii erau nervoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu e aici, am spus În cele din urmă. Dar mersi că m-ai lăsat să mă uit. Rienacker Înclină din cap. Pe hol, mi-am luat pălăria de pe jos și mi-am pus-o Înapoi pe capul care-mi zvâcnea de durere. El Îmi spuse: — Sunt la secția de pe Charlottenstrasse. La intersecția cu Französische Strasse. — Da, o știu. La parter e Lutter & Wegner’s Restaurant, nu-i așa? Rienacker aprobă din cap. Și da, dacă aud ceva, te anunț. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă pune la podea pentru a doua oară la rând. Un monoplan Junkers cu patru motoare zumzăie pe cerul nopții spre Croydon, luând cu el și creierul meu zdruncinat. M-am auzit spunând: — Lasă-mă la lacul Ploetzen. Capul Îmi zvâcnea de durere ca trupul unui doberman gâfâind de căldură. Am Încercat să mă ridic de pe podeaua mașinii și am descoperit că mâinile Îmi erau prinse la spate În cătușe; dar durerea bruscă, violentă din capul meu mă făcu să ignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
călugărești și porniră spre întinderea verde a pădurii. Pădurea se arătă în toată splendoarea mantiei de toamnă. Frunzele foșneau printre picioarele animalelor, păsările își chemau puii la masa de amiază, o căprioară se vesti, deodată, călătorilor, apoi, ca o nălucă, zvâcni spre poala pădurii. Susurul pârâului urmărea calea drumeților. Merseră ei cât merseră și spre seară poposiră într-o poiană, la capătul căreia se înfățișa un izvor cu apă limpede și rece ca gheața. Hotărâseră să facă popas spre a înopta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de informație. Demența și oboseala mea de acum devorează teroarea și depresiunea mea de atunci, așa încît nu mai pot ști din ce adâncuri de nebunie s-a închegat monstrul halucinant pe care mi-a fost dat să-l văd zvâcnind, în toată splendoarea catastrofală a formelor lui, acolo, sub boltă. Pentru că, sub cerul de aramă decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
firele tot mai umede și mai lipicioase. Un ultim culoar orizontal s-a vărsat după un cot în caverna imensă din centrul plasei. Era un mare cuib de păianjen. îl umplea în întregime animalul cât o sută de 71 elefanți. Zvâcnea acolo, cu labele strânse, cu toracele puternic, cu chelicerii însîn-gerați, cu ocelii mari cât fața mea și sclipitori ca boabele de roua-cerului, cu sfera moale a pântecului atât de mare, încît ieșea din vedere asemenea curburii pământului. A simțit tremurul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Lulu s-a pierdut printre ceilalți mascați, care au format iarăși masa aceea compactă, fierbîndă, de dansatori. Abia atunci m-am dezmeticit puțin, m-am relaxat, m-am întors în propriul meu corp. Lovindu-mă și frecîndu-mă de cei care zvâcneau pe o muzică mai isterică decât oricând, am ieșit până la urmă din colcăială. M-am îndreptat către noapte. M-am îndepărtat rapid de terenul de handbal, cu toată nebunia lui, pe o cărare catifelată, printre siluetele negre ca smoala ale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și cu atât mai neomenesc. Păianjenul zvâcni înainte. Se roti rapid în jurul femeii-bărbat, înfășurîndu-l, înfășurînd-o în fire subțiri și cleioase. Aș fi vrut să privesc în jos ori în altă parte, sau să-mi pun palmele peste față, și totuși mâncam din ochi spectacolul atroce cu o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ploaie cu grindină, dâre de sânge lasă tăișul lor în sufletul meu, afurisenie făcută în numele sfințeniei și-aș vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea unui astfel de zugrav căzut sub teribila incidență a blestemului, inima-mi zvâcnește înotând într-o baltă de sânge când îi pun întrebarea, Există mărturii despre un zugrav din acesta neascultător? Înainte de a-mi răspunde meșterul Luca se uită lung la mine, îi susțin privirea de albăstrele, cartea de arta zograviei o ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era cunoscută, se legăna ca o corabie grea și totuși plutitoare pe cărăruia ce urca de la izvor spre pădure, o urmăresc neștiind prea bine ce doresc de la ea, nu-i mai aud clopoțeii de argint de la grumazi, dar mersul ei zvâcnit de nebună mă îmbie s-o urmez ascuns pe după copaci, să nu mă vadă, până în poiană, fustele lungi, largi, nenumărate, groase, legate cu un brâu de lână colorat nu-i îngreunează defel mersul prin iarbă și, oricât de ascunsă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
strigat: — La palatele din Tripoli cu voi, dobitocilor! Apoi s-a întors spre pachuco: — Hola, Tomas. Am clătinat din cap și m-am întins să mă dezmorțesc. Brațele și spinarea mă dureau cumplit și articulațiile degetelor de la mâna dreaptă îmi zvâcneau. Blanchard îi punea cătușele mexicanului, iar eu n-am putut decât să îngaim: — Ce naiba a fost asta? Blanchard îmi zâmbi: — Scuză-mi proastele maniere. Domnule polițist Bucky Bleichert, dă-mi voie să ți-l prezint pe señor Tomas Dos Santos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la corp, lansându-se din poziție ghemuită. Eu făceam pasul înapoi și-l contram cu combinații de lovituri ce-și atingeau ținta. Mi-a luat cam un minut până am reușit să sincronizez eschivele lui cu directele mele și, când zvâcnea din cap, îi plasam niște croșee scurte la coaste. Dansam în jurul lui în cerc și lansam câte o serie prelungă de lovituri. Blanchard mă încolțea și căuta o breșă în apărarea mea, ca să-mi dea lovitura de grație. Runda era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Witt a primit undă verde. Pe la mijlocul lui ianuarie îl eliberează condiționat în L.A.. M-am gândit c-ar fi bine să știi. Sears dădu din cap a salut în direcția mea și plecă. M-am uitat la Lee. Fața îi zvâcnea exact ca mai înainte, în apartamentul 803 de la Versailles. — Partenere... Lee schiță un zâmbet. — Hai să înfulecăm ceva. Kay face friptură înăbușită și mi-a zis să te invit la noi. • • • L-am urmat, cu gândul la femeie, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a da o mână de ajutor la investigație, iar cu oameni ca ei pe urmele criminalului, cred că ne putem aștepta la rezultate pozitive în scurt timp. Mai mult decât atât... N-am mai auzit nimic, din cauza sângelui care-mi zvâcnea în tâmple. Am crăpat ușa. Lee m-a zărit, s-a aplecat în semn de salut spre Loew și a ieșit din birou. M-a urmărit până în micul birou de la Arestări. Eu m-am întors brusc spre el: — Ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ridică din umeri. — Am cinci fiice. O poamă stricată din cinci nu-i un rezultat chiar așa de rău. Lee fierbea de mânie. I-am pus o mână pe braț ca să-l liniștesc și aproape că i-am simțit sângele zvâcnind. — Ce-ar fi să ne dați câteva nume, domnule Short? — Tom, Dick, Harry. Haimanalele alea dădeau cu ochii de Cleo Short și spălau putina de urgență, cu Betty după ei. Mai mult de-atât nu știu. Căutați niște tipi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
jumătatea de jos eviscerată lui Betty Short și cu picioarele rășchirate al lui Betty Short - toate în alb-negru, pe hârtie fotografică lucioasă. Kay fuma nervoasă și arunca priviri furișe spre fotografii. Lee se uita țintă la ele, iar fața îi zvâcnea în toate direcțiile, ca la un drogat picat din cosmos. Nici unul nu-mi adresă vreun cuvânt. Stăteam acolo ca un fel de partener de umplutură al celui mai adulat cadavru din istoria L.A.-ului. În cele din urmă Kay mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Eu mă bucur de toată atenția. Numele tău e scris cu litere mărunte, așa cum merită nemțălăii. Răsuflarea lui duhnea a Johnnie Roșcovanul. I-am ars una peste bot. Dulange s-a prăbușit ca un sac de cartofi. Mâna dreaptă îmi zvâcnea de durere. Privirea lui Russ Millard îmi aminti de Iisus gata să-i dojenească pe păcătoși. Nu mai fi atât de al naibii de corect, i-am spus eu atunci. Nu mai face atâta pe sfântul. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU — Am convocat această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
muschete de jucărie, Georgie ținând piept nemților, tu dând bir cu fugiții, ca un nenorocit laș... Emmett se făcu roșu ca racul și încercă să schițeze un zâmbet superior, dar îi ieșise unul chinuit. Gura i se schimonosi și-i zvâcni spasmodic. — Lașule! am urlat și i-am tras una cât am putut de tare. Scoțianul mare și tare începu să bocească de ziceai că-i un copil. Madeleine ieși din baie cu machiajul refăcut și haine curate. Se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
față și un ochi Îi era Închis din cauza umflăturii, cu pielea de un purpuriu intens. Barba Îi era curată și țepoasă pe-o parte, unde cei de la spital Îi spălaseră sângele uscat. Buza Îi era umflată ca un cârnat și zvâcnea de fiecare dată când zâmbea. Ceea ce nu se Întâmpla des. Acuzațiile aduse Împotriva lui de „părinții preocupați“ care-l snopiseră erau prea grave să fie ignorate. Astfel că, imediat după ce fusese externat de la Urgență, se trezise În custodia poliției. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă, iar fața Îi era rece și lipicioasă. Tot trupul Îi era rece, Înghețat bocnă. Un tremur o cuprinse, scuturându-i oasele, făcându-i capul să zvâcnească. Totul era Încețoșat, apărând și dispărând din câmpul ei vizual, În vreme ce ea se străduia să iasă la suprafață. Făcuse ceva. Ceva important... Oare de ce Îi era așa frig? — Ești trează? Era vocea unui bărbat, emoționată, aproape timidă. Tremurătoare. Totul reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un bărbat masiv pătrunse prin ușile din față, scuturându-și zăpada de pe haină. Omul era trecut de cincizeci de ani, cu o barbă sculptată atent, acum mai mult de culoarea sării decât a piperului. Păși hotârât spre recepție. — Bună ziua, spuse, zvâcnind de parcă avea pureci. Trebuie să vorbesc cu detectivul cu nume biblic. Ofițerul de serviciu i-l arătă pe Logan. — Eroul biblic e-acolo. Omul păși hotărât peste podeaua acoperită cu linoleum, cu pasul numai puțin clătinat din cauza a câte whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ăstuia“. Sertorius Macro spuse că vorbise cu cine crezuse de cuviință și îi garantă: — Roma e alături de tine, așa cum era alături de tatăl tău, de Marcus Antonius și, mai înainte, de Julius Caesar. La auzul acelor nume, tânărul Gajus simți tâmplele zvâcnindu-i, dar zâmbi. — Să nu uităm că toți trei au fost uciși, zise. Sertorius Macro nu-l lăsă să schimbe vorba: — Tiberius e foarte bolnav. Trebuie să pleci de pe insulă cât mai poți. Trebuie să ne apropiem de Roma. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de pielea mea, nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am descheiat-o eu În timp ce ea mă Îndeamnă cu privirile provocatoare, fusta alunecă foșnind: șoldurile goale, furoul scurt de mătase neagră, sutienul negru, sânii rotunzi zvâcnind vii, o scobitură strâmtă Între ei și un neg negru ce mă inhibă brusc; mă Întind lângă ea În patul imens, coapsele tari luminând albe de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu Într-o Încleștare exasperată. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]