1,030 matches
-
zbătut în brațele Mamei, care încerca să mă liniștească... În primul rând nu reușeam să înțeleg despre ce putea fi vorba. După atâtea zile și nopți în care sălășluisem în Paradis, dintr-odată, din senin, fără nici o cauză obiectivă, eram zvârlit în adâncurile Gheenei... Cine putea fi acel cineva care se afla la dânsul și pe care eu nu aveam dreptul de a-l cunoaște, de a-l vedea? Cine decât... un altul! Alby, poate... Asemenea erupției unui vulcan intrat brusc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Prietene Alcest, îmi ești nespus de drag. Sunt însă în tine câteva trăsături care mă exasperează, mă fac să sufăr, mă umilesc și pentru care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Vreau să fiu singur și aici, în tovărășia doar a celor care îmi sunt dragi și a celor care la rândul lor mă îndrăgesc. În ultimele două seri am ieșit cu Mama la plimbare. Umblam pe străzi îndepărtate și necunoscute, zvârlite pe la margini de București... (Comisioane de la tovarășii de pușcărie, de la Petrică R. de pildă.) E atâta liniște în conștiința pe care am căpătat-o și pe care vreau cu tot dinadinsul să o păstrez, conștiința de a avea nevoie de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri, călcând la pământ grânele, scuturând la pământ roadele, Cum merge vântul, și ploaia, și grindina, Cântând, Suflete, hăulind, Suflete, Să nu mai fim
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și cu asasinatul care în darea de seamă e prezentat drept sinucidere, de mult a intrat în joc și regele de la oraș. Este un rege de stat. Face speculă la locul de întretăiere dintre viață și moarte: pe inoportuni îi zvârle într-ascuns de la etaj, îi aruncă sub roțile trenului sau ale mașinii, le face vânt de pe poduri, îi atârnă de-o funie, îi otrăvește - iar apoi își deghizează omorurile în sinucideri. Pune ca fugarii să fie sfâșiați la graniță de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iarăși pe masa mea. Femeia deserviciu se gândise, pesemne, că nimerise din greșeală la coș. Ca să fiu sigură de data asta că scap de pahar, l-am vârât în poșetă la sfârșitul zilei și pe drumul spre casă l-am zvârlit cu toată forța într-un stâlp de beton. Trecea un camion și nu s-a auzit mai nimic, zgomotul când s-a spart a fost mai slab decât susurul bășicuțelor în pahar cu o zi mai înainte. Îmi stăruia în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
locul când mă întorceam acasă. În absența mea, Securitatea îmi cotrobăise prin casă și, drept semn de luare-aminte, îmi așezase pe pat tabloul de pe perete, mutase scaunele din loc, rupsese câte un colț de la afișele lipite pe ușa dulapului ori zvârlise un muc de țigară în closet. Frica de odinioară în fața Cheii cerului a ajuns să mi se pară aici, în blocul-turn, ca un antrenament timpuriu în vederea lucrurilor de mai târziu. Atât numai că în acest caz nu puteam spera că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
verticală. Mircea, vrând să mă ajute, s-a apropiat de mine. Actul de indisciplină comis de Mircea l-a înfuriat la culme. A zvâcnit de pe scaun năpustindu-se la impertinent aplicându-i o palmă atât de puternică încât l-a zvârlit cât colo pe dușumea în timp ce nările lui se transformaseră instantaneu în două izvoare de culoare roșie. Fire-ai al dracului să fii!! Nu poți să stai naibii la locul tău, bestie ticăloasă?! Ai? Marș la locul tău! Mircea s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zilei desprind pe chipul Lui nemuritoare semne săpate în statui și le adun cum raze pătrund biruitoare în patria cea nouă scăldată-n nimb de soare.“ („Omul nemuritor“, Contemporanul, 22 ianuarie 1982) „A fi revoluționar în truda vie A bobului zvârlit cu asprul har, A scoate minereu, a sta ca-n glie La fluviul de oțel curgând prin jar, Ea răspunde țării spre mai bine Bărbatului de rază și dreptate, Sub steagul căruia bat piepturile pline De cutezanța rarelor carate.“ („E
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
asemenea copacilor, gardurilor ori stâlpilor. Deasupra au povară ocrotitoare a acoperișurilor din stuf, paie sau tablă ruginita („Periferie la Huși”, „Peisaj” - p. 142). Aflate într-o degradare lentă, par îmbătrânite, dar nu părăsite. Cu geamuri mici, inegale, uși înguste, hornuri zvârlite spre cer, beci căscat spre lumină și, neapărat, un brâu cenușiu care le îmbrățișează delimitândule de sol, casele au specificitatea zonei Hușilor. Lipsite de pretenții arhitecturale, casele au expresii umane, emană căldură, prietenie, te cheamă, au de șoptit o poveste
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
amintim ce se întâmplă de câtva timp în Țară: mii de cărți puse la index, biblioteci întregi «epurate», milioane de exemplare din marii noștri autori confiscate, manuscrisele clasicilor ca și documentele istoriei noastre duse în Rusia sau distruse, profesorii universitari zvârliți în stradă sau în închisori și înlocuiți, pe catedre, cu agenți străini, scriitorii și artiștii muritori de foame în bordeiele lor sau în temnițe etc. etc. Toate acestea se știu. Ceea ce se știe mai puțin, sunt consecințele, de o extremă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Isus ieși din templu și se Îndepărtă. Însă jidovii l-au Înconjurat și au Început să arunce cu pietre În el. „Domnul nostru Iisus Hristos Însă, În loc să fugă de dânșii, rosti niște cuvinte tainice, În urma cărora toate pietrele cari le zvârleau jidovii se prefăceau În ouă roșii.” Speriați de această minune, jidovii au luat-o la fugă. „Și de atunci au Început oamenii a face, spre aducere-aminte de această Întâmplare, ouă roșii” <endnote id="(113, II, p. 131)"/>. Conform altei legende
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jur, ca să se încredințeze că nu a observat nimeni manevrele ei, și începu să se gândească cum să scape de afurisitele de bucăți de pepene, care parcă rânjeau cu sâmburii pe jumătate înegriți, ca dinții unui fumător. Primul gând: să zvârle bucățile în iaz ca să se ducă la fund și-și duse la îndeplinire gândul, speriind toate broaștele ce pluteau la suprafața apei; dar feliile de pepene au ieșit la suprafață și pluteau una lângă alta, ba pe ele s-au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva-n ogradă Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă, Cățeaua ochii triști și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea, cu urlet lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după colină. Surd, ca și cum i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de criză alcoolică trebuie tratate cu alcool; dar el revenea mereu, îmi turna niște povești fantastice, de-a dreptul terifiante: cum a fost luat ostatic de niște teroriști care au aflat că fusese agent NKVD sau CIA, cum a fost zvârlit într-un beci cu șerpi și cu ouă de crocodil puse la păstrat, cum a murit într-un îngrozitor accident una din mătușile sale (care totalizau un considerabil batalion de mătuși de rezervă, așteptându-și cuminți ora asasinării)... Acum însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era mai mult sau mai puțin publicat din Cioran, Vulcănescu, Noica. Lor li se adăugau lucrări de filosofia științei, care aveau avantajul că puteau fi folosite bibliografic și la sesiuni oficiale de comunicări științifice. După știința mea, colegii de generație zvârliți în lumea largă încercau să se exileze în același gen de disidență față de sistem. Rezistența noastră față de „sfera oficială” consta pur și simplu în a ne învăța elevii și colegii filosofie ca exercițiu al pluralismului de opinii. Ca să putem face
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bat cumva între ei? Nu. Bat românce? Să le fie de bine! Ce căutau în patul lor, curvele dracului? Încep să mă întreb dacă pentru unii contemporani atunci când noi chemam miliția contra colegilor de cămin care băteau, sechestrau, făceau „poștă”, zvârleau pe scări se cheamă că făceam poliție politică? Când chemam miliția că își luau gâturile între ei din cauza războaielor de acasă, făceam poliție politică? Dacă acum aș anunța SRI-ul că un student, străin sau român, mi-a dat de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
deodată, cântând și ei, nemții, care purtau în frunte un steag desfășurat, cu zvastică. În cadență suna un clopoțel. Mi-a plăcut însă mai mult partea stângă a bulevardului, acolo unde coborau broscarii: înalți, frumoși, atletici, pășeau cu un picior zvârlit la nouăzeci de grade, în pas de gâscă, cu berete și uniforme negre. Cântau ceva foarte melodios. În sens invers și tot pe partea noastră (ce noroc a avut biata Soltana !), către sfârșitul parăzii, a urcat atunci automobilul regal. Pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
iubesc». Și nu sunt cuvinte goale, lipsite de o semnificație reală, spuse de cine e sănătos și zdravăn. Suferințele fizice și morale i-au marcat profund toate etapele vieții. Aceste suferințe erau intensificate de sensibilitatea sa sufletească originală care îl zvârlea imediat în fibrilație, la vestea oricărei nenorociri și calamități care ar fi lovit aproapele: războaie, lupte politice, persecuții religioase sau rasiale, decadența moravurilor, dezastre ecologice etc. Spunea deseori: «Sunt o plantă senzitivă», adică un suflet prea sensibil, făcut să sufere
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a fost săracă, limitată la o lirică scurtă și sentimentală, de pus pe muzică. Modelul era Heine. Poezia colonelului Th. Șerbănescu (1839-1901) este bombastică: În durerea mea păgână D-aș putea o clipă, eu Aș lua pămîntu-n mână Ș-aș zvârli în Dumnezeu! Muzica numai a făcut populară cutare romanță: Unde ești?... Unde ești?- În zadar în larga lume Caut să te mai găsesc, Tu l-al cărui dulce nume, Și azi încă-ngălbinesc! Dacă tu tot mai trăiești- Unde ești?... Unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un tărîm de nepătruns, insondabil, întunecat, eteric; precum și observarea de către Chatterton a stării degenerate a societății din vremea lui. Ethelgar, A Saxon poem / Ethelgar, un poem saxon (4 martie 1769) - "nori negri" "răzbubuind cu tunet" "pe munții morții", "nori suri", "zvîrliți de vînturi șuierînd", "sărind peste șuvoaiele ce se rostogolesc", plutind peste "pădurea cea străbună"; lupul urlînd, "groaznic ca glasul rîului Severn"; "planta morții" tămăduind "rana sabiei"; cînd "marea de suferință și necaz" copleșește sufletul, omul trebuie să privească la Domnul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
broască În iarnă, smulgându-și, ca pe un blestem arhaic, părul brusc albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vădit caracter programatic, se afirmă: „Odată cu primul pas, gândul ne zboară spre voi, tineri intelectuali ai părților crișene și maramureșene. Trăiți și duceți pe umeri - alături de noi - povara acestor vremi neguroase. Dușmanii omului vor să ne fure sufletele, să le zvârle în flăcările gurilor de iad ce se deschid, amenințătoare, în calea noastră.” În primul număr se publică articolul Comemorarea lui Gheorghe Lazăr, semnat de istoricul Ștefan Meteș, articol consonant cu ideile din program. Colaborările lui Ion Pas (cu fragmente de
ICOANE MARAMURESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287498_a_288827]
-
realizate poeme de dragoste ale lui C. Pornind de la un gidianism provocator de destin („Abandonează-te întâmplării”), poetul ajunge la un ton sumbru din ce în ce mai accentuat: „Mi-a întors spatele și mă respinge / Mumă-mea marea, la țărm despuiat; / Pământul mă zvârle, numai un astru fârtat, / miloasă, steaua mea neagră mă ninge.” Dacă, tânăr, poetul se simțea un intermediar între două lumi („Ci iată, prinse-ncet, parcă de-o mână, / Aripi îmi bat pe umeri din țărână”), în toamna lumii și a
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
învățării” din cauza insatisfacției. A păstrat numai teza conform căreia satisfacția determină temeinicia și tendința reluării spontane a comportamentului de învățare. Aceste ameliorări au salvat științific o bună parte a sistemului lui Thorndike. Unii exegeți, prea grăbiți, au tendința de a zvârli sistemul conexionist la „lada de gunoi” a istoriei psihologiei. Dar eludează „marea optimizare” din 1930 și faptul că însuși „uraganul critic” din deceniul trei a fost în mare măsură și o „modă anticonexionistă”. În anii ’60-’70 ai secolului trecut
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]