1,157 matches
-
și plină de încercări e viața omului... De unele omul se poate lipsi... Da' cântecul..., cântecul, nepoate, cântecu-i nelipsit de la viața omului!... Da, nepoate, cântecul, e-hei!... oftă deadul Vasile și, luând de pe un perete o găidulcă arătoasă, cu gâtul zvelt și cu lemnul bine lustruit, el îi încercă într-o doară coardele cu arcușul. Găidulca scoase niște suspine lungi. Culae se dădu cu scăunelul mai aproape de moșneag, așteptând răbdător ca el să sfârșească de potrivit strunele. Ei, nepoate, cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
propuse Tase plin de însuflețire. Vrem să facem și noi ce-au făcut colegii noștri de la Budapesta. Noi, la medicină, ne gândim să înființăm un comitet de grevă, vesti calm și sigur de sine studentul medicinist, un tip înalt și zvelt, cu o meșă de păr albit prematur căzându-i peste frunte. Sandu Bura, se grăbi Tase să-l prezinte. Băiat fin și dintr-o bucată. Ar trebui să faceți și voi un comitet pe-aici, sugeră imperturbabil medicinistul, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mării. O recunoștință meritată a lucrurilor, cînd se gîndea că din mare Își scotea tot ce era esențial pentru modul lui de viață. Aruncă o privire spre un teren de tenis umbrit, alăturat vilei, pe care o femeie brună și zveltă lovea mingi propulsate la intervale regulate de un lansator automat. Chantal renunțase să-l convertească - plăcerea lui era golful - și apelase la prietenii fiicei ei, Încîntați să profite de teren servindu-i drept parteneri. Fiica lui Pierre-Marie de Kersaint venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
datora porecla asta ridicolă unei Înfățișări prea sofisticate pentru gustul localnicilor, precum și felului de a-i face să simtă că nu avea nimic În comun cu ei. Cu atît mai mult cu cît se născuse la Rennes. Cu corpul ei zvelt și musculos, cu dinții strălucitori și gura cărnoasă, la patruzeci de ani Chantal părea să aibă cu zece mai puțin și datora acest lucru Îngrijirilor constante și naturale pe care le acorda corpului ei. Urmărirea ridurilor devenise o ocupație care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de puternică și de intensă. Pentru că memoria lui este acuma totuna cu cea a străbunicului lui, așa cum și-o putea reprezenta aievea, fără s-o fi văzut vreodată, pe iubita lui, cu ochii rotunzi și negri și sânii mari și zvelți rostogolindu-se prin căpițele de fân. A și visat-o de câteva ori pe Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste dealuri, către culmea cu pântecele rotund și umflat de oaie, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obiectul soluțiilor ei alternative. Cu care să înceapă? Îi vor ajunge trei luni să-i cunoască pe cei mai prodigioși dintre ei? Numai de n-ar avea dureri insuportabile. Observase că merge din ce în ce mai greu în ultima vreme. Mersul ei agil, zvelt, de odinioară, se alterase, avea senzația că bate pasul pe loc. Poate era doar o iluzie determinată de starea de oboseală și lipsa de energie. S-a hotărât să facă gimnastică și câteva exerciții yoga de dimineață, așa cum i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
intimidat sau înspăimântat, renunța la dialog și se mulțumea să atingă cu mâna poala robei lui Jorge, colorată viu ca un chimono. În unele zile, când somnambulizează, Jorge merge foarte încet, în altele uluitor de repede. Statura lui înaltă și zveltă, pasul lung și ferm îi pune în dificultate pe bolnavi și uneori chiar și pe guru, ce încearcă tot felul de scurtături printre aleile grădinii, spre a-i ieși în întâmpinare. Se povestește că, într-una din zile, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avea să și-l imagineze de-acum încolo. Gândurile lui și ale ei unite, concentrate în acele bilețele miraculoase de hârtie, crâmpoțite în cutele portofelului ei. Era o lumină neobișnuită pe mare, căci luna deja se împlinise și se contura zveltă în mijlocul unui cer negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa cu el cu o bucurie nebună, gândul ei zbura deja departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe de puiul ei poate să stea o mamă îndurerată? Speriate de apariția lupului, căprioarele alergaseră care încotro. Mai tinere sau mai bătrîne, dar zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa asta, și inima i se frînsese în două cînd trebuise să-l lase în urmă. Puiul ei nu putea încă să alerge
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau o ușoară fosforescență, În lumina felinarului așezat pe banc. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tinereții, la fel cum celălalt se găsea de acum pe povârnișul bătrâneții. Era complet goală, așa cum artiștii cutezaseră să o reprezinte numai pe Eva. Recunoscu chipul Antiliei, sânul ei ridicat, pântecul triumfător. Îndărătul gambelor puternice ca niște coloane, cu gleznele zvelte Încercuite de aur, artistul reprezentase profilul unei cetăți stranii, lipsite de ziduri și de creneluri, Înțesată cu turnuri În trepte, tipice pentru pustiurile de la Răsărit: un nou Babilon, cârmuit de femeia aceea, care domina peste oraș asemenea unei regine. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un taxi pînă acasă, dacă află Delfina pe unde umbli tu la ora asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aromă de pesca, În cinstea fiului lor. 30. Vindea Înghețată oricui, dar cu plăcere doar elevelor de la liceul Marianum. Le Întindea cornetele printre barele de metal ale gardului mereu proaspăt vopsit de parcă rugina ar fi amenințat și trupurile tinere și zvelte ale fetelor. Stăteau cuminți Într-un rând care Începea lângă platanul Înalt și primeau cu sfială dar și cu o abia stăpânită nerăbdare Înghețata Koblicska. Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acum, zise ea, măcar de Revelion să nu o faci la Întâmplare. E sărbătoare doar! Ești o scumpă, strigă Roxi sărindu-i de gât. Mie-mi spui? Acceptă Îmbrățișarea, plăcut surprinsă de fragranța parfumului Trussardi pe care Îl degaja trupul zvelt al lui Roxi, licențiată În Marketing. Lumini multicolore În brazi fără rădăcini, râsete, oameni grăbiți, În grupuri mai mari sau mai mici, cupluri sau persoane singure dar toți ducând câte ceva În mâini, purtați parcă de ritmul obsedant al acelorași două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dată, cu ceva mai multă melancolie. Un amănunt pe care domnul Húsvágó nu Îl va putea nici consemna, nici evoca vreodată, nu doar din pricina distanței și a discreției, ci și din pricina unei perdele de muselină prin care se vedea silueta zveltă a Eleonorei, nemișcată În dreptul geamului Înalt al camerei sale. Domnul Húsvágó Își scoase din nou pălăria pentru a le saluta pe cele două femei. Doamna Ster Însă dispăruse și odată cu ea și Eleonora. În locul acesteia rămase un dreptunghi mare, Întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care dă farmec Întâmplărilor, iar miracolelor, pentru că există și așa ceva, acea necesară consistență de o clipă. Tot ce trece peste, se banalizează precum frontierele de stat În spațiul Schengen. Acum Înțelegea de ce fusese atent la felul În care silueta ei zveltă, cu care credea că se obișnuise, Înainta pe drumul acela demult părăsit și pe care ea l-ar fi putut găsi cu ochii Închiși: urma drumului ascuns acum de iarbă era Încrustată În memoria tălpilor ei goale. Klaus, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câte două-trei deodată. Cum mă apropiam, o vedeam din profil, cu capul dat pe spate, cu umerii arcuiți, și sprijinindu-se cu o mână de portiera mașinii. Părul arămiu, cu o tunsoare paj, îi cădea pe umeri și pe gâtul zvelt. Linia jachetei sport și a fustei de lână îmi spuneau că-i subțire din cap până-n picioare. Blanchard mă văzu și-o înghionti. Ea se întoarse, suflând o trombă de fum. De aproape mi s-a arătat un chip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de femei care încercau să mă ucidă cu privirea. Unele erau limbiste în cămăși kaki și pantaloni militărești. Altele erau puicuțe în fuste și bluzițe. O zdrahoancă mă măsură cu privirea din cap până-n picioare. Fata de lângă ea, o roșcată zveltă, își puse capul pe umărul ei și o cuprinse pe după mijlocul butucănos. Simțind cum mă trec toate nădușelile, m-am uitat în jur, în căutarea barului și a unei persoane cu aer de șef. Am dat cu ochii de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era foarte greu de învins. Totuși ai lui Iahuben priveau tot timpul deschiși, poate îmbiați și de înfățișarea plăcută a acelui sclav care, ori de câte ori se întorcea spre stăpâni, își arăta în lumina faclei ochii adânci și calzi. Era un bărbat zvelt și poate numai cu câțiva ani mai în vârstă decât Iahuben. Pielea lui neagră strălucea, dinții erau albi, părul des și ușor încrețit mărginea o frunte bogată, nasul puternic umbrea buzele destul de subțiri, ca arcul destins. Mâinile lui păreau vânjoase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ploile aduceau gunoaie pe apele de la canal. Acestea veneau în valuri vălurele. Câte o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite. Genel deconectă scârbit aparatul de taxare, care ajunsese oricum, de mult, la suma limită pe care o puteau afișa plăcuțele vechiturii de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minute mai târziu, înaintând cu forță prin apă, Susan simțea cum i se detensionează mușchii. Înotul o relaxa și era talentată. Avea ceea ce mama ei numise întotdeauna „corp de înotătoare“, adică umeri lați, o talie subțire și picioare lungi și zvelte. Toată viața, Susan purtase un război neîntrerupt cu părul ei roșcat și cârlionțat. În zilele în care ieșea câștigătoare, coama ei arăta ca o coroană glorioasă de bucle prelungi, fiecare impecabil răsucită. În zilele în care era învinsă, părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
casă, să admire tapetul. Susan a ridicat mâna către ușă. A, uite-o c-a apărut... Dumnezeule! Era limpede că femeia din fața lor era Julia. Asta pentru că persoana în cauză avea aceiași ochi, același zâmbet sclipitor, același trup subțire și zvelt și aceiași sâni plini. În schimb, tot restul, era complet diferit. Chipul Juliei era lipsit de orice urmă de machiaj, iar părul, în continuare întins și strălucitor, era acum prins într-o coadă de cal. Prietena lor era îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
voie să le dau cadouri prietenilor mei? Lui Vultur-în-Zbor Nicholas Deggle nu i se păruse niciodată geniu exceptând poate, faptul că avea un talent genuin când venea vorba să accepte cu grație generozitatea binefăcătoarei lui. Iar cu înfățișarea sa rafinată, zvelt și oacheș cum era, plin de inele și parfumat nici nu părea să aibă nevoie de cadouri. Cum el scăpase de ravagiile înaintării în vârstă, Vultur-în-Zbor nu înțelegea motivul dependenței Liviei de Deggle. Pe măsură ce femeia îmbătrânea, devenea tot mai interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari, periculoase, ca niște gheare. Tovarășul lui era pe atât de zvelt pe cât era el de masiv și pe atât de agil și elegant pe cât era el de greoi. Era un bărbat cochet, cu o față tinerească și aceiași ochi bătrâni pe care-i aveau dintotdeauna cei de pe insula Calf. în prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]