10,182 matches
-
tu că m-am apărat, am fugit de tine... Mi-era frică... Își căută batista și-și ascunsese gura. Stam, acolo lângă ea, uluit, fără să-mi dau seama ce-aș putea face, ce i-aș putea spune. - Este penibil, șopti ea târziu, liniștită. Tu n-ai nici o vină în toate astea... Te rog să mă ierți. Ne putem despărți oricând... Îngânai câteva cuvinte la întâmplare. Dar, recunosc, eram destul de emoționat. Nu știu dacă a simțit asta. M-a privit însă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
special să-l vadă, în vederea unui transfer la București. Titorel a ajuns în pragul infarctului. A jucat normal, o perioadă, dar după o jumătate de oră, a-nceput să joace gros și să rostească replicile cu gura... strîmbă. Colegii-i șopteau "fii mai firesc! Nu îngroșa!", dar bietul histrion interpreta din ce în ce mai greu... Noroc cu Geo Costiniu care stătea în rîndul întîi și a realizat ce se întîmplase: Titorel făcuse hemiplegie! De la emoții, din disperarea de-a juca magistral, să-i placă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mi-a cerut... bani de hotel. Supus, i-am dat 100 de lei (camera la hotel costa, pe vremea aia, cam între 75 și 125). Tot ce-și dorea, primea. Naiba știe de ce... O să te mai caut, domnule! mi-a șoptit. Și a arborat iar surîsul acela dureros-feminin, cu care cred că, de fapt, m-a dat gata. M-a sărutat pe frunte și a luat de pe oglindă un șirag de mătănii, primit de mine din Grecia. Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a cunoscut ilegaliști și care e dispus să îi furnizeze fișe pentru o viitoare carte. Din trei în trei minute, un bătrîn "grizat", din primul rînd, bufnea, vocifera, blestema de Mama Focului, obligîndu-i pe cei din sală să-i tot șoptească "șșșttt!!!"... Pînă cînd cetățeanul a izbucnit: "Tovarăși! Sînt ilegalist de 45 de ani! Dar așa ceva nu am mai pomenit! Am venit la ședința de partid a organizației noastre; partea întîia a mai mers. Da-n partea a doua, ce-am
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu spectacolul meu Căsătoria, realizat la Teatrul German din Timișoara. Nu vorbesc germană, dar, la un moment dat, pe lîngă scenă, a traversat grăbit sala un... exact, șobolan. Un spectator, crezînd că sînt și eu șvab, precum actorii, mi-a șoptit: "Die Rate!". N-am avut nevoie de traducere... În fine, tot prin anii '80, eram în sală la Teatrul "Giulești", sala "Majestic" (actualul "Odeon"). Se juca un Arbuzov, parcă (autor la modă , în perioada aceea). Erau în scenă Florin Zamfirescu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-i mulțumească Domnului. În biserică era expusă o Madonă de marmură a lui Mastro Antonello Gaggini. Fecioara strângea la piept Pruncul. Lucrarea l-a impresionat pe Giandomenico; Mamă și Fiu păreau de carne, persoane vii. Este adevărat că îi surâseseră șoptindu-i ceva? Pe drumul de întoarcere nu s-a băgat în vorbă cu ceilalalți săteni, încerca să-și amintească cuvintele șoptite de Madonna, să-și amintească exact surâsul lui Cristos. Cum era cu putință ca statuile să vorbească? Erau tâmpenii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Lucrarea l-a impresionat pe Giandomenico; Mamă și Fiu păreau de carne, persoane vii. Este adevărat că îi surâseseră șoptindu-i ceva? Pe drumul de întoarcere nu s-a băgat în vorbă cu ceilalalți săteni, încerca să-și amintească cuvintele șoptite de Madonna, să-și amintească exact surâsul lui Cristos. Cum era cu putință ca statuile să vorbească? Erau tâmpenii iscodite de închipuirea lui stârnită de călătorie. Dacă l-ar fi întrebat pe taică-său s-ar fi ales cu una
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este, dar mai curând să-și dea seama dacă ordinele religioase ar fi arătat vreun comportament suspect sau neîncrezător, dacă se aflau acolo ca simpli figuranți sau pentru a atesta înțelesul unei mărturii pentru popor. Cu glas abia auzit îi șopti lui Ponzio: Uită-te la ei! Tineri și decrepiți, năuci și prefăcuți: ar putea să treacă direct în cercul dantesc al ipocriților. Ba chiar, știi ce cred? Ar trebui să compunem un imn al ipocriziei, să facem din ea de-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Bisignano trona pe năsălie, având la cele patru colțuri lumânări enorme aprinse în candelabre masive de bronz sculptat. La sfârșitul liturghiei, tăcerea păru a deveni și mai solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a venit rândul lui Tommaso, a fost un moment de descumpănire și un murmur se răspândi crescând și devenind surprindere, zăpăceală, indignare. În ultimele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de conspirație a tăcerii, se evita subiectul funeraliilor lui Telesio, nici măcar Ponzio nu scotea o vorbă. Ce se întâmpla? Ce se pregătea? Tăcerea se destrămă atunci când Abraham se prezentă la mânăstire și ceru să vorbească cu el. Călugării se aprinseră, șopteau pe la colțuri mirați, ridicau glasul împotriva acelui om, nebăgându-l în seamă pe Tommaso și pe oaspetele său: Vezi, fra' Giuliano? Omul acela cu barbă de rabin este persoana care cândva s-a convertit la catolicism, dar apoi s-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
atât de nemernică și răutăcioasă. Eram dușmănit fără înconjur, fiecare cuvânt al meu era interpretat ca o probă de erezie, fiecare frază a mea ca o nesupunere. Se întâmpla adesea să mi se ia mâncarea de la masă căci, după el, șoptisem ceva celui de lângă mine, sau eram trezit în toiul nopții spre a fi trimis în biserică să mă rog. Era obsedat de ochii mei care, spunea el, au un rezervor de fiere depozitată acolo de diavol. Nu era o viață
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
multe din cărți, dar mult mai mult din cele auzite de la maică-sa și femeile din Stilo. Într-o seară după apusul soarelui a fost surprins în timp ce vorbea cu un gândac; nu fugea de cuvintele călugărului, ci se mișca și șoptea, se lăsa mângâiat și mustrat. Paznicii au rămas uluiți, dar, după prima clipă de rătăcire, l-au amenințat pe Tommaso că-l trimit direct la spânzurătoare. Îi privi cu ochi ce săgetau scântei incandescente. Dacă mă atingeți, veți crăpa în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
grupului se schimbă atunci când participanții doresc să-și descrie experiențele dar nu au posibilitatea de a face acest lucru. De exemplu, atunci când o persoană nu are ocazia să vorbească despre o anumită experiență cu tot grupul, este posibil să îi șoptească ceva persoanei de alături. Acest fenomen este un indiciu că grupul este prea mare. Focus grupurile mici sau mini-focus grupurile, având patru până la șase participanți, devin din ce în ce mai frecvente, deoarece grupurile mai mici sunt mai ușor de format și de găzduit
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
criticismului retoric și al științelor comunicării, își expune și intercalează propria-i înțelegere și propriile-i opinii în legătură cu cele discutate. De asemenea, cere permanent opinia cititorului pentru a se asigura că acesta este prezent, este concentrat pe cele scrise și șoptite de către autoare, care își prezintă cu o sinceritate seducătoare adevărata aventură trăită în chiar procesul elaborării și redactării cărții de față. Rămânând foarte aproape de textul prezentat, aflăm de la autoare că această carte reprezintă sfârșitul unei aventuri intelectuale, în care își
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sunt preferabile adevărului. („Minciuna care aduce un bine valorează mai mult - ni se spune Într-un alt proverb - decât adevărul care face rău.” Adevărul acestui fapt este verificat, de exemplu, În practica medicală, prin eficiența psihoterapeutică a procedeului „placebo”.) Cine șoptește minte. (Pentru că nu are curajul să spună pe față adevărul sau nu poate să-l suporte când se discută pe față despre el.) Dacă minți, să minți În așa fel Încât să crezi și tu că minciuna ta e adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau obținerii unui anumit rezultat, Înseamnă nu numai că faptul sau rezultatul respectiv trebuia să se producă, dar și că acestea ne caracterizează.) Conștiința efemerității condiției umane trebuie să-l responsabilizeze pe om În privința folosirii disponibilităților sale psihice native: „Abia șoptind, argila spune olarului care-o frământă: «Gândește-te c-am fost odată ca tine... Nu mă brutaliza!»” (Omar Khayyam). Vorbim de lup, și lupul la ușă. Există o fatalitate a Întâmplării: Într-adevăr, aceasta poate coincide uneori cu faptul dorit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îmbrăcată cu un pulover tricotat de mână, Îl Întrebă cu un aer blazat: „Nu credeți ca și mine, domnule Dexter, că nimeni, dar nimeni nu a descris sentimentele mai poetic decât Virginia Woolf?...Vreau să zic, În proză. Crabbin Îi șopti: „Ați putea să le ziceți ceva despre fluxul de conștiință. Despre ce?” Martins e Încurcat chiar și la Întrebarea cu scriitorii care i-au influențat scrisul, pentru că, deși nu duce lipsă de maeștri pe care să-i admire, se află
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Însoți pe cei doi prieteni În prăvălie vorbindu-le de ziarul lui și de al lui Lousteau. Lucien se juca neatent cu manuscrisul. Crezi că Dauriat ți-a citit sonetele, sau că a pus pe cineva să le citească? Îi șopti Etienne la ureche. Da, zise Lucien. Uită-te la sigiliu! Lucien găsi cerneala și sfoara În deplină unire.” Continuându-și comentariile de mai sus, chiar dacă nu a deschis manuscrisul, Dauriat nu dovedește nici o dificultate În a-și dea cu părerea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții, ploaia devenind, mai mult decât un laitmotiv al acestui poem, un personaj, al cărui nume se pare ca poeta nu se mai plictisește să-l pronunțe. Îl șoptește, îl strigă și îl repetă sub toate formele posibile, înnobilându-l, de fiecare dată, cu sensuri noi. Ploile, la feminin, plural, nu sunt numai femeile deși ele par a fi obiectul de referință al poetei, care face un superb periplu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-ți suflu nevasta..., eu doar m-am îndrăgosti de ea... Atât numai... Gh. P. doi: Hm!, numai atât, ai! Gh. P. unu: Da tu ce-ai vrea acum, să-ți spun că m-am culcat cu nevastă-ta..., că-i șopteam pasionat să te lase pe tine și să mă ia pe mine?! Nu, ramolitul meu prieten, eu mă îndrăgostisem de ceea ce..., cum să-ți spun, de ce dăduse amestecul dintre o ființă civilă minunată și o actriță de mare talent... Adică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se consumă un calm amărui) De ce-mi tot șopteai la ureche ce voiai să-mi spui?! Gh. P. doi:...De frică..., îmi era frică să aud ce spun... Gh. P. unu: De ce să-ți fie frică! Doar nu te dă nimeni afară din casă..., din pensie, ai voie să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
contează că logica postmodernismului românesc este una a depășirii, adică specific modernă? Important era, nu-i așa, ca o nouă literatură - nouă pentru noi - să primească un nume, să aibe parte de un botez, dat după modelul cîntecului: mi-a șoptit o viorea... Trecem acum Înspre vestul Europei. Mai precis În Franța. Franța, țara originii Revoluției, țara nostalgiei după Revoluție, țara reflecțiilor asupra Revoluției - și nu e vorba aici numai despre Franșois Furet. În pană de producție culturală de export, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din cabină. Pe nisimțite, privirea mi s-a fixcat pe o oglindă mare din fața ușii ce tocmai se Închisese peste o Întrebare. În oglindă, vedeam ușa din tocul căreia tocmai mă interpelase A***. Pe buze mi-a venit un răspuns șoptit cu un aer visător În tăcerea Încăperii: ‘Te văd Într-o oglindă’.” Oglinda Înseamnă atît derealizare, Îndepărtare, sau chiar fals - făcînd aluzie la Republica lui Platon. Dar poate mai ales intranzitivitate. La moartea lui A***, romanul este doar trecut de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trimite din nou la Psalmii lui Arghezi: biblic, poetul ne spune că la-nceput a fost Cuvântul Și poetul va cerși lumina primară: "Redă-ne prototipul, dă-ne prima sămânță/ și ca pe un păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel cuvânt originar!". În poemul "Instanță" este bolnav de cunoaștere și este chemat la judecată în fața absolutului. Simte nevoia unui abis justițiar. Divina comedie este divina aventură "Rai altoit pe iad tânjind spre purgatoriu/ Ce însemnăm în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
L-a înșelat întîi nevasta...” 9) în aceeași perioadă (adică între 1907 și 1910), fiorii intră în lexicul poetic al lui Topîrceanu, ca agenți ai schimbării ori ca semne ale unor emoții mai adînci: „Dar ce fior prin noapte trece./ Șoptesc copacii îngroziți./ Un tainic murmur, - ca o apă/ Coboară-n codrii adormiți.// Vin freamăte nelămurite,/ Prevestitoare de furtună,/ Și nouri vineți colo-n zare,/ Deasupra munților s adună...” 10) Cuvîntul e prezent, de asemenea, la prozatorii epocii: la Sadoveanu, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]