144,219 matches
-
căutate, așa cum am spus deja în primul volum, chiar în epoca nașterii noii religii, avea nevoie de o poezie nouă. Firește, prin „poezie” înțelegem aici „conținutul” acelor „cântări de laudă și duhovnicești” pe care chiar Apostolul Pavel le recomanda pentru adunările în care credincioșii îl slăveau pe Dumnezeu (Col. 3, 16; Ef. 5, 19). Așadar, nouă este cererea de „poezie”, nouă și destinația acesteia (adunarea de creștini și liturghia care trebuia celebrată acolo; creștinii se puteau aduna pentru a cânta imnuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aici „conținutul” acelor „cântări de laudă și duhovnicești” pe care chiar Apostolul Pavel le recomanda pentru adunările în care credincioșii îl slăveau pe Dumnezeu (Col. 3, 16; Ef. 5, 19). Așadar, nouă este cererea de „poezie”, nouă și destinația acesteia (adunarea de creștini și liturghia care trebuia celebrată acolo; creștinii se puteau aduna pentru a cânta imnuri și în case private); în consecință, noi sunt structura și forma. Același proces are loc și în Occident unde am văzut cum s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
își fac loc Adrian Marino (În critica și istoria literară) și Ben Corlaciu, al cărui roman, Baritina, beneficiază de o cronică a lui Valeriu Cristea. Anii 1966, 1967 și până 1968, când între 14 și 16 noiembrie se țin lucrările Adunării Generale a Uniunii Scriitorilor și când G.l. se transformă în „România literară”, reprezintă o perioadă de maximă efervescență. Este vorba de afirmarea unei literaturi ce se simțea din nou stăpână pe mijloacele sale, căutând să se impună cu o grabă
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
august ca sărbătoare naționala, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abroga. Această lege a fost adoptată de Senat în ședința sa din ziua de 30 iulie 1990. PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților în ședința sa din ziua de 30 iulie 1990. PREȘEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României, promulgăm Legea privind proclamarea zilei naționale a
LEGEA nr. 10 din 31 iulie 1990 privind proclamarea zilei naţionale a României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106791_a_108120]
-
abroga. Această lege a fost adoptată de Senat în ședința sa din ziua de 30 iulie 1990. PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților în ședința sa din ziua de 30 iulie 1990. PREȘEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României, promulgăm Legea privind proclamarea zilei naționale a României și dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU
LEGEA nr. 10 din 31 iulie 1990 privind proclamarea zilei naţionale a României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106791_a_108120]
-
Isaccea. În anii războiului rămâne în țară. În 1945, în plină agitație politică stârnită de comuniști, ține conferințe despre unitatea Bisericii. În timpul foametei din 1947 duce ajutoare mănăstirilor ortodoxe din Moldova, în special la Văratic și Agapia. Ținea conferințe la adunările studențești, celebra liturghia în spitale și în cămine de bătrâni, le vizita săptămânal pe deținutele din închisoarea Văcărești. În 1947, când fratele său însoțește în exil familia regală, la intervenția cancelariilor apusene ministrul român de Interne părea dispus să-i
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
Moldovei (martie-aprilie 1859). După un timp, în octombrie 1859, G. formează, tot pentru scurtă vreme, un alt cabinet, el fiind prim-ministru și ministru de Interne în Țara Românească până în mai 1860. Între 1860 și 1864, combate ca deputat în Adunarea Legislativă, al cărei vicepreședinte va fi de mai multe ori. E director în Departamentul Lucrărilor Publice (1861), membru în Consiliul Superior al Instrucțiunii Publice (1862), membru al Comisiei pentru Înființarea de Bănci (1863) ș.a. Din cauza ostilității multora, G. trece printr-
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
priveliști din trecut se arcuiește, discret, un nimb de poezie. Pe alocuri evocarea alunecă în zona ironiei. G. își mai numește încă eroii potrivit profesiunii sau defectelor (Paraponisescu, Măslescu, Fluturescu), în maniera Alecsandri, dar modul în care ia în râs adunarea pestriță din saloanele târgoviștene sau întrunirile gălăgioase din Cișmigiu, unde se înfiripă miticismul bucureștean, îl apropie de I. L. Caragiale. Scrisorile a început să le redacteze târziu, în 1879, la îndemnul prietenului său V. Alecsandri. Dar el se mai încercase în
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
de îndeletniciri aveau să-l absoarbă, după absolvire. E mare vornic, după ce deținuse pe rând dregătoriile de mare stolnic și mare logofăt. În 1829 intră în Divanul Săvârșitor al Regulamentului Organic, iar după doi ani face parte din Obșteasca Extraordinară Adunare pentru revizuirea Regulamentului Organic. Cam tot de pe atunci este mare logofăt al Dreptății. În 1838 devine prezident al Sfatului Consultativ, în 1844 - membru al Înaltului Divan. Destituit de domnitorul Gheorghe Bibescu, injustiția avea să se repare în 1847, când va
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
de o influență politică semnificativă, reușind astfel să-și consolideze poziția prin stimularea unei legislații care le era favorabilă. Mai ales două prevederi legale au reușit să impună în avantajul managementului. Prima se referea la posibilitatea legală ca, prin decizia „adunării acționarilor” - care era alcătuită dintr-un număr infinitezimal de acționari -, să transforme în acțiuni dividendele pe care populația nu dorea, nu se pricepea sau nu știa că trebuie să le încaseze, ceea ce a permis capitalizarea suplimentară a SIF-urilor și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
la Cartierul General, și are o contribuție importantă la redactarea ziarului „România” (1917-1918). După semnarea Păcii de la București-Buftea, pleacă la Paris și Londra, ca membru al Consiliului Național Român, care lupta pentru realizarea Unirii. Când aceasta se înfăptuiește prin Marea Adunare de la Alba Iulia, e numit membru al Consiliului Dirigent. Angajat din ce în ce mai mult în politică, în 1919-1920 va fi ministru al Instrucțiunii și Cultelor, portofoliu pe care îl va deține și în alt guvern, în 1920-1921; în 1926 este ministru de
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
folclor „Izvorul” din Gyula, H. este un veritabil animator al vieții culturale românești din județul Békés. A cules și a publicat un bogat material folcloric din acest județ, afirmându-se ca bun cunoscător în domeniu. Are o contribuție importantă în adunarea literaturii paremiologice, volumul bilingv Proverbe și zicători din Micherechi - Méhkeréki szólások és közmondások (1974) remarcându-se prin ambiția de a epuiza întregul repertoriu al satului în care s-a desfășurat cercetarea folclorică. Culegând peste o mie de proverbe și zicători
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
de fapte și încărcată de surprize care fac lectura pasionantă” , ca un roman „smuls din miezul vieții noastre contemporane, optimist fără să fie idilic și fără să evite umbrele care apar adesea în existența noastră”. Subiectul este caracteristic epocii (o adunare de primire în partid), tematica e moral-politică, iar tratarea se arată a fi una alertă și bine condusă. Desigur, modul de a vedea lucrurile rămâne tributar ideologiei vremii, însă clișeul propagandistic e de cele mai multe ori prevenit și evitat printr-un
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
a caracterului inaccesibil sau foarte restrictiv la o anume literatura, din Occident În special. (idem) Participarea la proiecte europene suscita și ea un anume număr de critici din partea sociologilor bulgari și români: exploatarea colegilor că «mâna de lucru» tehnică pentru adunarea de date sau ca sursă de idei ar fi frecvență. Unora li se pare interesant acest gen de schimburi, chiar dacă sunt dezechilibrate, căci unii cercetători se pot face remarcați și recrutați, ca urmare, În calitate de experți pentru țările vecine (interviu cu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu elemente ale emigrației reacționare, diplomați sau alți cetățeni străini. Ei se adaugă celor 37 de persoane care prezintă antecedente politice care făceau deja parte din consiliul anterior. [Dimpotrivă], numărul scriitorilor membri ai CC al PCR sau deputați În Marea Adunare Națională, care dețin Înalte funcții În aparatul politic sau de stat sau sunt cunoscuți pentru susținerea activă a politicii culturale a partidului a scăzut. Nu au fost aleși, desi fuseseră candidați, Titus Popovici, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Virgil Teodorescu, Ion Brad, Ion
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Piscului de excelență ale reginei Elisabeta a II-a”, acordate de provincia Ontario etc. Există de asemenea un Program al burselor de excelență Eiffel al Ministerului francez al Afacerilor Străine. Precum În acest „Congres al Excelentei” organizat În 1998 de Adunarea Constituțională Democratică, partidul tunisian de la putere. Pe site-ul congresului, care a păstrat iconografia revoluționară, cuvîntul „excelentă” este utilizat cu vechea retorica mobilizatoare: se vorbește despre o „cotitură a excelentei” intervenite după «Era schimbării”, care anunță o „Nouă Eră”, urmare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a participat direct și cu un rol de frunte la mișcarea revoluționară de la 1848, îndeosebi în Transilvania, unde a fost unul dintre conducători. S-a implicat în redactarea programului revoluționarilor români ardeleni, pe care l-a citit el însuși la adunarea de la Blaj, și a făcut parte din delegația care a prezentat revendicările românilor în fața împăratului Franz Joseph. După înfrângerea revoluției rămâne la Viena, unde își continuă cercetările istorice și filologice până în 1852, când este chemat la Iași și numit inspector
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
decât Letopisețul de la Bistrița, cronica prezintă unele lacune, dar și evenimente care nu au fost consemnate acolo. Episodul luptei din Codrii Cosminului împotriva polonezilor lipsește aici, la fel amănuntele despre domnia lui Bogdan III. În schimb, sunt furnizate date despre adunarea de la Direptate și despre a doua luptă purtată de Ștefan cel Mare cu asasinul părintelui său, Petru Aron, la Orbic în 1457, despre victoria lui Ștefan I împotriva lui Sigismund I de Luxemburg, regele Ungariei (1395), despre Conciliul de la Florența
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
cu cei de rang mare (episcopul Varlaam de Huși era înfruntat fără reverență: „Popo, [...] ți-oi rade pletele”), era iubitor de dreptate și un bun domnitor. Constantin Duca își dezvăluie înalta învățătură în intervențiile ceremonioase pe care le face în adunările divanului. Epoca e zguduită deopotrivă de evenimente sângeroase și de calamități naturale. În timpul lui Dumitrașcu Cantacuzino a bântuit o foamete mare, urmată de ciumă și de năvălirea fiarelor; lupii ajunseseră până la Iași, atacând în plină zi. Letopisețul se încheie cu
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Debutează cu versuri în suplimentul cultural al ziarului „Lupta Ardealului”, în 1948. Va fi redactor la „Almanahul literar” (1949-1953), iar când publicația devine „Steaua” e promovat redactor-șef adjunct (1954-1959), apoi redactor-șef (1959-2000). Ales în 1966 deputat în Marea Adunare Națională, îndeplinește totodată diverse funcții în forurile de conducere din cadrul Uniunii Scriitorilor. A călătorit în Iugoslavia, Mongolia, Grecia, Japonia, Franța, Italia, SUA, Elveția, participând la reuniuni literare. Prima carte, Mesteacănul, apărută în 1953, va fi urmată de numeroase volume de
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
fost internat o perioadă, în timpul războiului, în lagărul de la Târgu Jiu. După 1944 ocupă o serie de înalte funcții politice: ministru al Artelor în guvernul Petru Groza, ministru al României la Washington (din 1946 până în 1948), vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, apoi primește însărcinări din ce în ce mai decorative: președinte al Comisiei Naționale pentru UNESCO, președinte al grupului român pentru Uniunea Interparlamentară. Membru al Academiei RPR (1948), devine director al Institutului de Psihologie al Academiei și șeful Catedrei de psihologie la Universitatea din
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
sub președinția lui Constantin Vișoianu. Gazetă consacrată problemei naționale, R. urmărește evoluția evenimentelor din țară și în plan internațional. Cuprinde informații de politică internațională, despre activitatea Comitetului Național Român și poziția reprezentanților săi (C. Vișoianu, Grigore Gafencu ș.a.) la sesiunile Adunării Națiunilor Captive, știri referitoare la Casa Regală, informații despre Fundația Regală Universitară „Carol I”, articole dedicate sărbătorilor naționale, aniversării și comemorării personalităților politice și culturale (Unirea Principatelor, 44 de ani de la reunirea Basarabiei, Omagiu lui Iuliu Maniu etc.) și multe
ROMANIA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289346_a_290675]
-
Va fi profesor de teologie la Karlowitz și, mai târziu, la Vârșeț. În 1846 ajunge vicar general al Episcopiei Sibiului, iar în 1848 se vede confirmat episcop. În mai, același an, împreună cu episcopul unit Ioan Lemeni, se află în fruntea adunării de la Blaj. În 1864, la reînființarea vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei, va fi numit arhiepiscop și mitropolit. În 1850 primește titlul de baron, iar în 1871 este ales membru de onoare al Societății Academice Române. Meritele lui Ș. țin, în
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
mitropolitului cuprind însemnări de la 1846, anul sosirii lui în Transilvania, până la 1871. Notațiile evocă luptele pe care le-a purtat pentru apărarea Bisericii Ortodoxe de „duhul batjocoritor” și de ingerințele care ar fi putut să îi vatăme autonomia, despre marea adunare din 1848 de la Blaj și strădaniile depuse pentru cauza națională, despre înființarea de școli și imprimarea de cărți, atât de folositoare unui neam trezit din „somnul cel adânc” la conștiința de sine. SCRIERI: Adaos de cuvântări bisericești pentru sărbătorile domnești
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
Paris, face parte din conducerea emigrației. Cu N. Bălcescu și N. Golescu, semnează un Apel către români, iar împreună cu I.C. Brătianu un catehism pentru săteni. După o infructuoasă misiune politică la Istanbul, în 1857 revine în țară. Ales deputat în Adunarea Electivă, va participa în toate legislaturile de după 1857, fiind susținut și de negustori și meseriași. De altfel, e desemnat staroste al Corporației de negustori marchitani și prim-staroste al comercianților. Între 29 mai 1859 și 9 iunie 1860 a fost
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]