13,008 matches
-
mijlocul secolului XV, probabil chiar în timpul domniei lui Vlad Dracul, cum reiese dintr-un document al lui Radu cel Mare, sau chiar spre începutul aceluiași secol, cum reiese din pomelnicul mănăstirii, care începe cu Mircea cel Bătrân. De altfel materialul arheologic cel mai vechi scos la lumină poate fi datat tot cam din acea perioadă, excepția făcând zidul enigmatic de care am vorbit mai sus. În timpul domniei lui Vlad Țepeș se consumă un moment important, răzvrătirea lui Albu cel Mare, puternic
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
2,39). Nazaretul pare cea mai bună aproximare a locului nașterii lui Isus. Ca alternativă unii numesc Betleem de Galileea, o așezare la 10 km de Nazaret, deoarece Betleemul Iudeei nu poate fi luat în seamă din lipsă de dovezi arheologice că ar fi fost locuit în timpul lui Isus. În ortodoxism Dumnezeu este unul în ființă și întreit în persoane (Tatal, Fiul și Sfântul Duh). Acestă dogmă arată că Iisus ca ființă divină a existat în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh, înainte de
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
de est înainte de secolul al IX-lea. Motivele principale sunt lipsa documentelor scrise (alfabetul chirilic a fost creat pe la anul 863 pentru popoarele slave) și relativa depărtare a teritoriilor locuite de slavii estici. Puținul care se cunoaște este datorat săpăturilor arheologice, mărturiilor călătorilor străini care au vizitat Rutenia și analizei comparative a limbilor slave. În afară de controversata Carte a lui Veles, se cunosc foarte puține documente ale rușilor datate mai înainte de secolul al XI-lea (și nici unul de dinaintea secolului al IX-lea
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
începând cu secolul al IX-lea într-o zonă vastă, între Marea Baltică și Marea Neagră. Aceste "plemena" sunt: "polianii", "drevlianii", "dregovicii", "radimicii", "viaticii", "krivicii", "slovenii", "duliobii" (cunoscuți mai târziu ca volinianii și bujanii), "severianii", "uglicii" și "tiverții". Bazându-se pe dovezile arheologice și lingvistice. Istoricii consideră că slavii au format un grup etnic în mileniul al II-lea î.Hr. în zona în care astăzi se află următoarele țări: Polonia, Belarusul de vest și nord-vestul Ucrainei. Prin secolul al VIII-lea î.Hr., slavii
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
în comuna Dăbâca din județul Cluj, Transilvania, România. Odată cu secolul al XIV-lea Luna de Jos apare menționată în documentele timpului - "Lona" (1315), "Loona" (1340), "Lonay" (1348), "Lonya" (1536), "Kendi-Lona" (1733), "Kendilona" (1750), "Kendi" (1760), "Kendi-Lona" (1854), "Lona" (1967). Cercetările arheologice arată că zona satului Luna de Jos a fost locuită din cele mai vechi timpuri. În zona Doman au fost descoperite urmele unei așezări preistorice; există o altă locație în care s-a descoperit ceramică de tip Hallstatt. În secolul
Luna de Jos, Cluj () [Corola-website/Science/299174_a_300503]
-
datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier si apoi de o cercetare arheologică amanuntită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m.
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier si apoi de o cercetare arheologică amanuntită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului. În lucrarea "Gesta Hungarorum" a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi nationalitatea populatiei din zona cetății Dăbâca. În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
comuna Vărsătura a dispărut, fiind inclusă în comuna Jariștea. Din 1968, comuna Jariștea face parte din județul Vrancea. Două obiective din comuna Jariștea sint incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic de la „Pițigoi” din satul Pădureni, unde s-au descoperit urmele unei așezări din perioada Latène III, cultura geto-dacică; iar celălalt, clasificat ca monument de arhitectură, este biserica de lemn „Sfânta Treime”-Schitul Buluc din zona satului Pădureni.
Comuna Jariștea, Vrancea () [Corola-website/Science/299234_a_300563]
-
Dispunerea zonelor intravilane este una foarte răsfirată, specifică așezărilor de munte. Din structura orașului Broșteni fac parte fostele sate (devenite cartiere) Hăleasa, Lungeni și Neagra, iar Cotârgași, Dârmoxa, Frasin, Holda, Holdița și Pietroasa au statutul de sate afiliate orașului. Descoperirile arheologice, precum și documentele istorice pledează pentru existența unor populații vechi în bazinul Bistritei, încă din epoca paleolitică. Date asupra populației din bazinul inferior al Bistriței au rămas de la Ptolomeu, care menționează existența unei populații de carpi și carpodaci, în partea vestică
Broșteni () [Corola-website/Science/299253_a_300582]
-
liceul s-a făcut cunoscut ca o unitate școlară de prestigiu atât pe plan local cât și național, prin rezultatele obținute de elevii săi la olimpiadele școlare și examenele de admitere în învățământul superior. Dacă vorbim despre satul Trușești, săpăturile arheologice efectuate în anul 1943 au scos la iveală aici urme materiale de viață omenească încă din vremea orânduirii primitive. În urma săpăturilor pe înălțimea Țuguieta și pe locurile ridicate din albia majoră a Jijiei, denumită „la movilă” și la ”copac”, efectuate
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]
-
morminte, majoritatea indivuale, doar două fiind duble, cu 129 schelete (50 schelete prezintă lipsuri considerabile, 10 prezintă lipsuri, iar 67 sunt în mare parte bine păstrate). De asemenea, s-au găsit diverse obiecte din lut, din cultura Cucuteni, reprezentând: Situl arheologic este situat la 1,5 km NE de satul Ionășeni. Conform Listei Monumentelor Istorice din România, publicată, în anul 2004, de Institutul Național al Monumentelor Istorice, monumentul are numărul de ordine 01797.
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]
-
geografic al localității, condițiile deosebite de habitat au condus la continuitatea de locuire a acestor meleaguri, din paleolitic până în prezent, motivantă fiind nu numai continuitatea, dar și densitatea și dinamica de locuire. Această permanență de locuire este dovedită de izvoarele arheologice și în secolele VII-XII pe când sub numele de „câmp” se înfiripa obștea sătească medievală. Primii stăpâni ai acestor meleaguri au fost Stoian care primea dania de la Alexandru cel Bun, apoi Vlad Negrul și Sandru Gherman. În timpul lui Ștefan cel Mare
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
Pe cale rutieră sau cale ferată orașuleste situat la 650 km de Berlin. Peninsula Samland din regiune este cunoscută prin localitățile balneare Cranz, Neukuhren, Palmnicken, Rauschen. Deja din epoca de piatră sunt descoperite urme istorice ale așezărilor omenești. Astfel de urme arheologice s-au găsit în satele prusace: Juditten (în limba prusacă = negru), Kosse (prusacă: pomi mici), Tragheim (prusacă: poiană), Sackheim (pusacă: rășină de pin), Laak (prusacă: tufișul iepurelui) ș.a.m.d. Insula Dom a fost consolidată din cauza inundațiilor dese, în anul
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
5,13% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Teritoriul actualei localități Dolhasca a fost locuit din cele mai vechi timpuri, zona oferind condiții favorabile sub aspectul alimentării cu apă, existenței pădurilor și a terenurilor potrivite desfășurării activităților agricole. Dovezile arheologice atestă clar că acest teritoriu a fost locuit de timpuriu (perioada paleolitic-neolitic). Săpăturile arheologice efectuate în anul 1972 de către arheologul Silvia Teodor (în zona înaltă a dealurilor Budeni și Siliștea sunt dovezi de necontestat ale unei vechi populări a acestui
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
fost locuit din cele mai vechi timpuri, zona oferind condiții favorabile sub aspectul alimentării cu apă, existenței pădurilor și a terenurilor potrivite desfășurării activităților agricole. Dovezile arheologice atestă clar că acest teritoriu a fost locuit de timpuriu (perioada paleolitic-neolitic). Săpăturile arheologice efectuate în anul 1972 de către arheologul Silvia Teodor (în zona înaltă a dealurilor Budeni și Siliștea sunt dovezi de necontestat ale unei vechi populări a acestui teritoriu. Aici au fost scoase la iveală fragmente ceramice și unelte ale unei așezări
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
punctul Malu Roșu, la aproximativ 300 m NE de sat, se află o așezare eneolitică de tip tell și necropola aferentă acesteia atribuită culturii Gumelnița având o vechime de 6.000 de ani. Este unul din cele mai cunoscute situri arheologice din sud-estul Europei. Primele cercetări au fost realizate în anul 1923, de către profesorul Ioan Andrieșescu și studentul de atunci, Vladimir Dumitrescu și au fost continuate de Niță Angelescu, Barbu Ionescu, Constantin Isăcescu, Cornel Hălcescu. Între anii 1955-1966 au fost întreprinse
Sultana, Călărași () [Corola-website/Science/299771_a_301100]
-
Barbu Ionescu, Constantin Isăcescu, Cornel Hălcescu. Între anii 1955-1966 au fost întreprinse trei campanii de săpături, dar rezultatele au rămas necunoscute. Lucrările de îmbunătățiri funciare și de amenajare a cursului Mostiștei începute în anul 1972 au afectat mai multe situri arheologice printre care și Sultana-Malu Roșu. În perioada 1974-1982 așezarea a fost cercetată aproape în întregime de către Constantin Isăcescu și Cornel Hălcescu, dar rezultatele acestor cercetări au fost publicate doar parțial. Au fost scoase la lumină 9 locuințe aparținând fazei Gumelnița
Sultana, Călărași () [Corola-website/Science/299771_a_301100]
-
toate acestea, sursele scrise nu menționează daunele aduse de foc, cu excepția grădinilor lui Salustiu, care s-au situat aproape de poarta prin care goții au intrat. Basilica Aemilia din Forumul Roman a ars, faptă care poate fi atribuită lui Alaric: dovezile arheologice au fost furnizate de monede topite, datând din anul 410, găsite în podea. Mormintele împăraților păgâni din Mausoleul lui Augustus și Castelul Sant'Angelo au fost jefuite, iar cenușa împrăștiată. Alaric a mărșăluit spre sud în Calabria. A dorit să
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
februarie. Fenomenul de secetă se produce rar și are un caracter relativ. • Teritoriul administrativ al comunei cuprinde un numar de 5 localități: localitatea reședința Vaideeni și un nr. de 4 sate aparținătoare: Izvoru Rece, Mărită, Cornet și Cerna • Primele mărturii arheologice: Topor de piatră, drumuri vechi, toponimie, etc. • Prima mențiune documentara (anul și sursa - documentul): Hrisovul lui Radu cel Mare -1504, Judecată la Divan despre hotarele muntelui Vai de Ei. Vechi locuitori ai satului Vai de Ei • Monumente istorice: a. Biserică
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
mai adaugă și cetatea de lângă Râmnicu Vâlcea, ca posibil centru al voievodatului lui Litovoi. Ion Conea și Andrei Pandrea consideră că de fapt „castro Argias” din Cronica pictată s-ar referi la Cetatea Poenari, nu la fortificațiile din Curtea de Argeș. Dovezile arheologice relevă însă faptul că în preajma lui 1330 curtea argeșeană a suferit un incendiu devastator. Arta militară românească din acele vremuri este reliefată în special în timpul bătăliei din 1330. Pus în fața unei armate ungurești superioare numericește, Basarab adoptă o tactică având
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
România. Se află în partea de est a județului, în Podișul Târnavelor. Apoș este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Așezarea, amplasată în Podișul Hârtibaciului, a fost locuită încă din epoca bronzului, fapt confirmat de o serie de descoperiri arheologice, între care o secure de luptă din serpentin, o altă secure, un inel răsucit în formă de șarpe, o seceră cu cârlig și două celturi, toate din bronz, precum și greutăți de țesut din lut și un ac de argint din
Apoș, Sibiu () [Corola-website/Science/299825_a_301154]
-
satele Apoldu de Sus și Dobârca. În anul 2004 a devenit oraș. Localitatea Miercurea Sibiului este situată pe valea râului Secaș, în partea vestică a județului Sibiu la limita cu județul Alba, în Podișul Secașelor, pe DN1 Sibiu - Sebeș. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei localități au scos la suprafață dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în locul numit "Pietriș" s-a descoperit o așezare aparținând culturilor Starcevo-Criș -neolitic, "Petrești"-eneolitic și
Miercurea Sibiului () [Corola-website/Science/299823_a_301152]
-
zonă se caracterizează printr-o zonă de dealuri joase sub formă de gruiuri prelungi și suprafețe netezite, zonă care face trecerea de la dealurile sculptate pe formațiunile cristaline de la poalele Munților Cindrelului la Podișul Secașelor și lunca aluvionară a Secașului. Urmele arheologice descoperite pe teritoriul Apoldului de Jos atestă un fapt de necontestat: oamenii paleoliticului, ocupându-se cu vânătoarea, pescuitul și o agricultură primitivă, au trăit în Depresiunea Apold-Miercurea. Bogatul material arheologic recoltat prin cercetări științifice sistematice și descoperiri fortuite au completat
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Cindrelului la Podișul Secașelor și lunca aluvionară a Secașului. Urmele arheologice descoperite pe teritoriul Apoldului de Jos atestă un fapt de necontestat: oamenii paleoliticului, ocupându-se cu vânătoarea, pescuitul și o agricultură primitivă, au trăit în Depresiunea Apold-Miercurea. Bogatul material arheologic recoltat prin cercetări științifice sistematice și descoperiri fortuite au completat cunoașterea vieții umane pe aceste meleaguri, dărnicia naturii contribuind din plin la procesul de stabilizare a omului primitiv în acest ținut. Creșterea demografică, diversificarea uneltelor și, de ce nu, multitudinea ocupațiilor
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]