10,368 matches
-
ciobănii și-au păstrat și îngrijit locurile de peste munți unde își aduceau "tîrla". Tîrla rămânea de multe ori la câmpie și pe timpul verii. Locul preferat de către pastorii transilvăneni era cîmpia cuprinsă între Buzău și Siret. Astfel, în anul 1845 sunt atestate un numar de 63 de târle așezate la iernat, însumând 57000 de oi, dar și bivine, căi și capre. Majoritatea tîrlelor își aveau locația în valea Râului Râmnic de la Ciorăști la Râmniceni. Potrivit vameșilor, în plasă Marginea de Jos sunt
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
fusese înființată în 1898 sau la cea din Mărășeni care-și deschisese porțile prin strădania preotului Constantin I. Manoilescu la 15 septembrie 1900. În anul 1971 s-a construit un local nou de școală cu clasele I-X. Prima bibliotecă (atestată documentar) s-a înființat în anul 1951 cu cărțile de propagandă specifice acelei epoci. În localul școlii vechi care a funcționat între anii 1924-1971, s-a mutat căminul cultural unde erau difuzate și filme o dată sau de două ori pe
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
Suceava, Bucovina, România. Satul Botoșanița Mare (numit adesea și Botoșenița Mare) face parte din comuna Calafindești, județul Suceava. Cea mai mare parte a satului se află sub coama unui deal orientat spre NE, de unde izvoraște râul Verehia. Botoșanița Mare este atestata la 30 martie 1492 printr-un document de danie a lui Ștefan cel Mare. Domnitorul Moldovei cumpăra jumătate din satul Botoșenița de pe Horăit de la un anume Luca, parte pe care apoi o dăruia slugii sale Stanciul și surorilor sale. În
Botoșanița Mare, Suceava () [Corola-website/Science/301933_a_303262]
-
Viișoara este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vaslui, Moldova, România. Numele său istoric a fost Băsești. Atât satul Viișoara cât și celelalte sate ale comunei sunt așezări de răzeși, atestate încă din secolul al XV-lea. În 1463 Ștefan voevod emite un ispisoc întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lângă Băsești. Într-un extras din hrisovul lui I. Sandu Sturza din 22 iunie 1824 în pricina dintre Ioniță Anton Ciolpan
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
DN54 sunt 3 km pe o porțiune de drum comunal - DC131, parțial betonată (varianta spre Gara Vișina) și circa 4,5 km (varianta sat Crușovu). Cele mai apropiate orașe sunt Corabia (20 km) și Caracal (30 km). Localitatea Brastavățu este atestata documentar la 5 iulie 1550. Are numele de origine slavă, însemnând "ulmișor", nume luat de la pădurile de foioase existente în zonă. Până în 1830 a depins administrativ de localitatea Crușov, astăzi sat din componenta Brastavățului, alături de Gara Vișina. Crușovul sau Crusia
Comuna Brastavățu, Olt () [Corola-website/Science/301953_a_303282]
-
nici-o legătură cu așa-zisul haiduc, un aventurier care a ajuns doar până la Mănăstirea Călui, pe care a prădat-o, denumirea respectivă fiind dată de conducerea comunistă a localității, în 1953). Cepturoaia - Ciuturoaia, adevărata denumire a localității, așa cum este ea atestată documentar, se pare că vine de la numeroasele fântâni cu ciutură, existente aici. Apoi a fost denumită "Știrbei", deoarece aici își avea prințul moșii întinse și un palat pe dealul unde acum este liceul. A mai rămas din toata averea prințului
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
anul 1935 până în anul 1945 acesta s-a mutat din nou în Floru, iar după anul 1940 se mută la Icoana unde există și astăzi. În anul 1950 Ursoaia este atașată de comuna Icoana. Ursoaia este cel mai vechi sat atestat documentar; apare în documentele din 16 ianuarie 1655, când domnitorul Constantin Șerban dăruiește lui Pătrașcu Pârcălabul moșia Stanislaveștilor după cum reiese din monografia județului Olt. Denumirea satului Ursoaia nu reiese din documente scrise, dar se păstrează de la bătrâni mai multe versiuni
Comuna Icoana, Olt () [Corola-website/Science/301984_a_303313]
-
din secolul al XIII-lea. Este o cronică a orașului scrisă de Jans der Enikel. Descoperirile arheologice au demonstrat că bazinul Vienei a început să fie locuit din epoca pietrei. În epoca bronzului, teritoriul a continuat să fie locuit, fapt atestat și de mormintele de incinerare descoperite aici. Epoca fierului - Cultura Hallstatt - s-a bucurat de o și mai bună reprezentare arheologică în această zonă, dovezile locuirii în perioada respectivă fiind de necontestat (necropole și alte urme). Din perioada celtică provin
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
de apă pentru alimentare la incendiu, pe care la nevoie îl puteau da jos pentru a transporta formația la diferite concursuri și manifestații. Activitatea pompierilor din Zăbrani s-a desfășurat și pe plan sportiv în cadru concursurilor profesionale. Primul concurs atestat documentar la care a participat formatia din Zăbrani este cel din 29 iunie 1913 ținut în orașul Lipova cu participarea formațiilor din jur: Lipova gazda, Chesinț, Aluniș, Neudorf, Radna, Zăbrani, Zădăreni. La acest concurs, «Echipa de urcări la turn» Zăbrani
Zăbrani, Arad () [Corola-website/Science/300313_a_301642]
-
există și ruinele unei băi române. Pe langă castru, pe malul opus al râului Săcuieu se află o fortăreața, menționată pentru timp de mai multe secole că Sebesvár și apărând pe majoritatea harților Evului Mediu ale zonei. Bologa a fost atestata pentru prima oara documentar în 1304 că "Sebuswar", apoi apărând nominalizată cu diverse nume, cum ar fi "Sepuswar" din 1324, "Sebeswar" - 1329, "Sebeswar alio nomine Hunyadwar" - 1398, "Castrum regis Sebeș" - 1393, "Castrum regis Hunyad" - 1397, "Sebeș Varallya" - "1760". Regele Sigismund
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]
-
Bobohalmei, care, după ce adună câteva pâraie coborâtoare de pe dealurile din jur, își conduce firul subțirel, mai ales vară, în valea Cucerzii, aceasta pierzandu-se în apele domoale ale Mureșului. Satul Bobohalma, veche așezare pe aceste meleaguri, își are istoria să atestata în documente emise în urmă cu peste 650 de ani. Câteva din aceste documente păstrate în Arhivele de Stat ale județului Mureș sunt și cele emise în anii 1332, 1348, 1461, 1733, 1750, 1805. Potrivit acestor documente, sătul apare cu
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
comun "babă" = bătrână) plus cuvântul maghiar "halma" care înseamnă "dealul babei". Populația localității pare a fi fost mixtă, adică români în marea majoritate și câteva familii de maghiari și evrei care au locuit vremelnic în sat. În anul 1332 este atestata parohia catolică, iar documentul din 1461 atestă prezenta populației românești care plătea impozitul caracteristic românilor "censusquinquagesimalis". În epoca medievală, mai precis în secolele XIV-XV, si, probabil, până în anul 1848, Bobohalma a fost un sat de iobagi, fiind proprietatea familiilor de
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
Târnăveni), avea biserică de lemn (1877) și casa parohiala de lemn din 1899. Există școală comună pentru catolici și ortodocși. Pe timpul conscripției episcopului Klein, parohia era curat greco-catolica și numără 320 de suflete. Fosta biserică greco-catolica, cu hramul "Sfinții Arhangheli", atestata în anul 1733, a fost reconstruită în 1877, când a fost pictată de pictorul Dionisiu Iuga de la mănăstirea Necula. În anul 1884, meșterul Webern, din Mediaș, a construit, alături de biserică de lemn, o biserică nouă de cărămidă, biserica ortodoxă cu
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
unor “centre” de tratament (dar și de turism), cum ar fi Baden Baden, Karlovy Vary ș.a., au început să fie remarcate și apele minerale din Transilvania (Borsec, Malnaș, Vâlcele, Biborțeni, ș.a.). Pentru apele minerale din zăcământul Biborțeni, prima analiză fizico-chimică, atestată documentar, a fost făcută în anul 1871 (pentru exemplificare se oferă fig. 1. de mai jos situată în partea stângă) . Această analiză a fost făcută la Budapesta în anul 1871 de chimistul Molnar Janos, în calitate de membru al Societății de Științe
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
din Dobridor: Lunguleștii, Măgurenii, Negrețeștii, Dinuleștii, Zamfireștii, Marineștii ș.a. Mai mult, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea dobridorenii se considerau, cu convingere, a fi toți rude mai mult sau mai puțin apropiate. Legenda se bazează pe o realitate certă, atestată documentar, care nu are însă deloc vechimea invocată de dobridoreni. Faptul respectiv s-a produs, în realitate, abia în secolul al XVIII-lea. Într-adevăr cei doi frați Lungulești au poposit în trashumanță pe malurile Cristalinului pe la 1620 și au
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ca dascăl pe Mieiță, cel care îi învăța carte pe copii în tinda bisericii până prin 1889, când s-a înființat oficial școala din Covei. Învățătorii Dinu Hurhuți, Dinu Lofofătul și Mieiță, oficial numindu-se Mihai N. Ion nu erau învățători atestați. Ca să urmeze cursurile unei școli adevărate, copii din Covei trebuia să meargă la Catane, unde preda un dascăl vestit în epocă, pe nume Ștefan Ghinea. După înființarea oficială din 1889, în anul următor, 1890, Casa Școalelor a zidit primul local
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Piscuri, Grozav”. Satul Piscuri este atestat documentar în anul 1601.Începând cu anul 1750 numărul locuitorilor satului a crescut aceștia migrând din Transilvania de sub stăpânirea austro-ungară. În satul Strâmba Jiu,Biserica veche cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, este atestata că existând din anul 1870, când a fost cumpărată de credincioșii din sat împreună cu primarul Bala Lădaru de la meșterii tâmplari din satul Piscuri , având aceeași formă constructivă că actuala biserică din lemn din satul Piscuri cu hramul Sf.Paraschiva. De la
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
pridvor deschis susținut de stâlpi din lemn, continuând cu pronaos, naos și altar. Puțină pictură care există a fost executată în anul 1871, de David Clopotaru un evreu din Transilvania încreștinat în Biserică Ortodoxă din Piscuri.In anul 1930 este atestata comună Piscurile într-un act întocmit de prefectul județului Gorj Petre Petrescu și C.D. Piscureanu primarul comunei Piscurile. În anul 1945 este atestat la reforma agrara, sătul Piscuri aparținător de comună Sardanesti având primar pe Grigorie Bratu din Piscuri. Locuitorii
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
și 220 în anul 1977. Recensământul din anul 2002 consemnează existența unui număr de 589 locuitori, din care cca. 80 % sunt maghiari, 19 % români și 1 % rromi. Biserica Reformată-Calvină a fost zidită în anul 1802, pe amplasamentul unei biserici medievale, atestată documentar din anul 1450. În ea se află o orgă - monument istoric - din anul 1875 și numeroase obiecte de cult, vechi, deosebit de valoroase.. Clopotul cel mare din turnul bisericii, a fost turnat în anul 1592 iar cel mic în 1907
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
cel mare din turnul bisericii, a fost turnat în anul 1592 iar cel mic în 1907. Biserica Ortodoxă, construită în anul 1812, care până în 1948 a fost biserică Greco-catolică, a fost zidită pe amplasamentul unei vechi biserici greco-catolice din lemn, atestată documentar din anul 1733. În ea se găsesc câteva icoane vechi, prețioase. În Vișea anului 1733 era recenzat un preot greco-catolic, cu numele de Ilyia (Ilie). În localitate exista o casă parohială ("Domus parochialis"). De pe fânețele Bisericii se adunau "7
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
din secolul al XIV-lea. "Jucu de Jos" apare menționat în documente scrise din anul 1314, iar Jucu de Sus din 1325. În partea stângă a râului Someș se află "Jucu Nobil", domeniu reședința a familiei Suky. Aici a fost atestata în 1332 cea mai veche școală săteasca din Transilvania. De cealaltă parte a râului (Jucu de Jos și Jucu de Sus, unificate în 1966 în Jucu de Sus) se întindea în continuare domeniul Suky. Familia nobiliara Suky, de origine germană
Comuna Jucu, Cluj () [Corola-website/Science/299559_a_300888]
-
slavă veche: „juc” înseamnă “gândac” sau “goanga”. Tudor Sălăgean, șef al secției Istoria Transilvaniei la muzeul cu același nume, precizează că primele atestări documentare datează din secolul XIV. În stânga Someșului se află „Jucu Nobil”, reședință familiei Suky, unde a fost atestata, în 1332, cea mai veche școală săteasca din Transilvania. Dincolo de rău se aflau „Jucu de Jos” și „Jucu de Sus”, părți ale vastului domeniu Suky. De origine germană, familia nobiliara Suky s-a așezat în Transilvania în secolul XIII. Un
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
trei morminte de incinerație, precum și diverse construcții române, folosite de către muncitorii carierei de piatră existente aici. Totodată au fost descoperit și porțiuni ale drumului român pavat cu pietre "Napoca"-"Porolissum" și un cimitir român din imediata să apropiere. Localitatea apare atestata documentar sub numele "Boach" încă din anul 1263, majoritatea locuitorilor săi fiind iobagi. Primul recensământ oficial, efectuat în perioada 1784-1787, a relevat faptul că în Baciu existau 81 case și 483 de locuitori. Localitatea a avut o bază economică agrara
Comuna Baciu, Cluj () [Corola-website/Science/299569_a_300898]
-
axa mică de 0,8-1 km și grosimea de 0,5-1 km. Sarea se găsește foarte aproape de suprafață (stratele acoperitoare au grosimi maxime de 6-10 m). Aici se află lacuri saline formate deasupra ocnelor părăsite ale unor mine de sare, atestate documentar din secolul al XII-lea și folosite din perioada romană până în Evul Mediu. În anul 1780 la Cojocna existau următoarele ocne ogivale de sare: - "Die grosse Grube" ("Ocna Mare"): 89 m adâncime, 184 m perimetru bazal. - "Die kleine Grube
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
a originii numelui satului Cubleș o unitate de măsură folosită în vechime. Un sat cu numele Cubleș, numit în documentele medievale și moderne Cubleșu Românesc, iar după 1918 - Cubleș, se află azi în componența comunei Cuzăplac din județul Sălaj. Panticeu. Atestat documentar în 1314 (poss. Cheh), satul Panticeu (mag. Páncélcseh) este menționat în documente în forma Pancelus de Cheh (1355), Pancher (1434), Pánczélcseh (1547), Panczell Czzeh (1587-1589), Panczelcseh (1589), Pánczel Cseh (1721), Panczelseh (1733), Panczebcse (1750), Pancsecseu (1831), Pantyitso (1850), Pánczél
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]