10,353 matches
-
asemănător cu cel al oxidului de azot (gazului ilariant), dar ceva mai slab. De la adâncimea de 30 m, narcoza azotului își face deja simțită prezența afectând capacitatea de gândire și de luare a deciziilor. La adâncimea de 50 m, narcoza azotului se manifestă și prin apariția amețelii. Peste adâncimea de 58 m narcoza azotului se poate manifesta prin vertije, stare de euforie uneori însoțită de o impresie falsă de mărire a forței musculare, de pierderea din ce în ce mai accentuată a instinctului de conservare
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
De la adâncimea de 30 m, narcoza azotului își face deja simțită prezența afectând capacitatea de gândire și de luare a deciziilor. La adâncimea de 50 m, narcoza azotului se manifestă și prin apariția amețelii. Peste adâncimea de 58 m narcoza azotului se poate manifesta prin vertije, stare de euforie uneori însoțită de o impresie falsă de mărire a forței musculare, de pierderea din ce în ce mai accentuată a instinctului de conservare, urmată în cazuri grave de pierderea cunoștinței, scafandrul fiind expus celor mai grave
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
euforie uneori însoțită de o impresie falsă de mărire a forței musculare, de pierderea din ce în ce mai accentuată a instinctului de conservare, urmată în cazuri grave de pierderea cunoștinței, scafandrul fiind expus celor mai grave pericole. Singura metodă de prevenire a narcozei azotului la scafandrul cu aer este aceea de a limita scufundarea la o adâncime la care presiunea parțială a azotului este mai mică decât valoarea limită. Scafandrii avansați pot efectua scufundări până la maximum 58 m adâncime, în timp de scafandrii începători
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
conservare, urmată în cazuri grave de pierderea cunoștinței, scafandrul fiind expus celor mai grave pericole. Singura metodă de prevenire a narcozei azotului la scafandrul cu aer este aceea de a limita scufundarea la o adâncime la care presiunea parțială a azotului este mai mică decât valoarea limită. Scafandrii avansați pot efectua scufundări până la maximum 58 m adâncime, în timp de scafandrii începători sau cu predispoziție mai ridicată la narcoză trebuie să-și limiteze scufundările la 40 m adâncime. Predispoziția la narcoza
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
mai mică decât valoarea limită. Scafandrii avansați pot efectua scufundări până la maximum 58 m adâncime, în timp de scafandrii începători sau cu predispoziție mai ridicată la narcoză trebuie să-și limiteze scufundările la 40 m adâncime. Predispoziția la narcoza cu azot variază de la individ la individ. Există mai mulți factori care pot micșora rezistența la narcoza azotului: Oricare ar fi simptomele, ridicarea la o adâncime mai mică este metoda cea mai eficientă în tratarea narcozei cu azot. Urcarea către o adâncime
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
timp de scafandrii începători sau cu predispoziție mai ridicată la narcoză trebuie să-și limiteze scufundările la 40 m adâncime. Predispoziția la narcoza cu azot variază de la individ la individ. Există mai mulți factori care pot micșora rezistența la narcoza azotului: Oricare ar fi simptomele, ridicarea la o adâncime mai mică este metoda cea mai eficientă în tratarea narcozei cu azot. Urcarea către o adâncime mai mică va conduce la o diminuare a simptomelor sau chiar la dispariția totală a lor
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
Predispoziția la narcoza cu azot variază de la individ la individ. Există mai mulți factori care pot micșora rezistența la narcoza azotului: Oricare ar fi simptomele, ridicarea la o adâncime mai mică este metoda cea mai eficientă în tratarea narcozei cu azot. Urcarea către o adâncime mai mică va conduce la o diminuare a simptomelor sau chiar la dispariția totală a lor. Testul de narcoză este o probă de rezistență fiziologică la acțiunea azotului hiperbar, la care sunt supuși candidații la meseria
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
metoda cea mai eficientă în tratarea narcozei cu azot. Urcarea către o adâncime mai mică va conduce la o diminuare a simptomelor sau chiar la dispariția totală a lor. Testul de narcoză este o probă de rezistență fiziologică la acțiunea azotului hiperbar, la care sunt supuși candidații la meseria de scafandru profesionist. Proba constă dintr-o scufundare simulată cu aer în barocameră un anumit timp la adâncimea de 80 m (9 bar sc. abs.), unde candidații trebuie să efectueze mai multe
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
cuprindă alimente care produc gaze în timpul digestiei precum și interdicția de a efectua scufundări la mai puțin de două ore după o masă consistentă. Accidentele biofizice sunt accidentele de decompresie. În timpul scufundării către adâncimea de lucru, apare fenomenul de dizolvare a azotului în țesuturi și în lichidele interstițiale. Dizolvarea azotului este cu atât mai importantă cu cât presiunea (adâncimea) este mai mare. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. Accidentele biochimice sau accidentele toxice sunt accidente datorate efectelor biochimice
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
interdicția de a efectua scufundări la mai puțin de două ore după o masă consistentă. Accidentele biofizice sunt accidentele de decompresie. În timpul scufundării către adâncimea de lucru, apare fenomenul de dizolvare a azotului în țesuturi și în lichidele interstițiale. Dizolvarea azotului este cu atât mai importantă cu cât presiunea (adâncimea) este mai mare. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. Accidentele biochimice sau accidentele toxice sunt accidente datorate efectelor biochimice ale presiunii și se referă la acțiunea diferitelor
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
mai frecvente accidente de scufundare. Accidentele biochimice sau accidentele toxice sunt accidente datorate efectelor biochimice ale presiunii și se referă la acțiunea diferitelor gaze asupra organismului scafandrului. Pentru scufundarea cu aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia). Narcoza azotului, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
biochimice ale presiunii și se referă la acțiunea diferitelor gaze asupra organismului scafandrului. Pentru scufundarea cu aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia). Narcoza azotului, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m. Apare ca urmare a respirării de oxigen
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
presiunii și se referă la acțiunea diferitelor gaze asupra organismului scafandrului. Pentru scufundarea cu aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia). Narcoza azotului, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m. Apare ca urmare a respirării de oxigen la o
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia). Narcoza azotului, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m. Apare ca urmare a respirării de oxigen la o presiune parțială ridicată aceasta având un efect toxic asupra organismului. Toxicitatea oxigenului se manifestă
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
În timpul urcării (conform cu legea Boyle-Mariotte), aerul aflat în cavitatea dentară se dilată iar presiunea puternică asupra peretelui intern conduce la apariția durerilor urmate de ruperea pulpei dentare și chiar de explozia dintelui. De asemenea există posibilitatea formării de bule de azot în cavitatea pulpară ceeace constituie un accident de decompresie și trebuie tratat ca atare. Pentru a preveni apariția unui barotraumatism dentar se recomandă următoarele măsuri preventive:
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
motoarele rachetă: 2 + → 2(v) + căldură În practică, arderea combustibililor se face folosind oxigenul din aer. Deoarece din punct de vedere al arderii doar oxigenul contează, în termodinamică aerul este considerat ca un amestec volumic de 21 % oxigen și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de oxigen, în reacția de ardere să intre și 0,79/0,21 = 3,76 moli de azot. a metanului în aer este deci: Azotul nu participă la reacțiile chimice de ardere, dar preia
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
oxigenul contează, în termodinamică aerul este considerat ca un amestec volumic de 21 % oxigen și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de oxigen, în reacția de ardere să intre și 0,79/0,21 = 3,76 moli de azot. a metanului în aer este deci: Azotul nu participă la reacțiile chimice de ardere, dar preia din căldura degajată prin ardere, răcind flacăra. De aceea, dacă este nevoie de temperaturi mari, de exemplu în metalurgie, arderea se face în atmosferă
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
ca un amestec volumic de 21 % oxigen și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de oxigen, în reacția de ardere să intre și 0,79/0,21 = 3,76 moli de azot. a metanului în aer este deci: Azotul nu participă la reacțiile chimice de ardere, dar preia din căldura degajată prin ardere, răcind flacăra. De aceea, dacă este nevoie de temperaturi mari, de exemplu în metalurgie, arderea se face în atmosferă îmbogățită în oxigen. Termenul generic pentru produsele
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
de ardere rezultate din arderea carbonului (cum ar fi arderea cărbunelui, hidrocarburilor sau a lemnului) apare carbon nears sub formă de funingine sau ars incomplet, până la monoxid de carbon (CO), în loc să fie ars până la dioxid de carbon (CO). De asemenea, azotul poate forma diverși oxizi de azot (NO). Mecanismele arderii combustibililor reali sunt foarte complicate și nu sunt încă bine cunoscute. Tehnica arderilor obține însă rezultate satisfăcătoare luând în considerare doar compușii rezultați din ardere și efectele energetice, aspecte relativ simple
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
cum ar fi arderea cărbunelui, hidrocarburilor sau a lemnului) apare carbon nears sub formă de funingine sau ars incomplet, până la monoxid de carbon (CO), în loc să fie ars până la dioxid de carbon (CO). De asemenea, azotul poate forma diverși oxizi de azot (NO). Mecanismele arderii combustibililor reali sunt foarte complicate și nu sunt încă bine cunoscute. Tehnica arderilor obține însă rezultate satisfăcătoare luând în considerare doar compușii rezultați din ardere și efectele energetice, aspecte relativ simple. În tehnica arderilor se consideră că
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
compușii rezultați din ardere și efectele energetice, aspecte relativ simple. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor solizi și lichizi este, în mod convențional, formată din cinci elemente chimice pure: carbon (C), hidrogen (H), sulf (S), oxigen (O) și azot (N), la care se adaugă două componente care formează "balastul": apa (W - notația provine din ) și cenușa (A - notația provine din ). Se consideră că elementele C, S și H ard, conform reacțiilor: Oxigenul se consideră că se adaugă la cel
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
componente care formează "balastul": apa (W - notația provine din ) și cenușa (A - notația provine din ). Se consideră că elementele C, S și H ard, conform reacțiilor: Oxigenul se consideră că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente: azotul, apa și cenușa nu reacționează. Erorile introduse de aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din punct de vedere energetic. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este formată din hidrocarburi CH, hidrogen (H), oxizi de carbon (CO și
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
reacționează. Erorile introduse de aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din punct de vedere energetic. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este formată din hidrocarburi CH, hidrogen (H), oxizi de carbon (CO și CO), hidrogen sulfurat (HS), azot (N), oxigen (O) și vapori de apă (HO). Elementele combustibile ard conform reacțiilor: Oxigenul se consideră de asemenea că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente nu reacționează.
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
bile cu vopsea). Aceste proiectile sunt propulsate cu ajutorul unor arme cu aer comprimat, denumite marcatoare sau "arme de paintball". Aceste marcatoare funcționează, la rândul lor, cu butelii (miniatură) de dimensiuni reduse, umplute cu aer comprimat, dioxid de carbon (CO) sau azot sub presiune. La impactul cu un obiect, bila proiectată se sparge iar conținutul se împrăștie și marchează cu vopsea locul atins respectiv. Acest joc este practicat și la nivel de sport profesionist. Acest lucru implică competiții naționale și internaționale, echipe
Paintball () [Corola-website/Science/313365_a_314694]
-
respirat sub apă, cât și scafandrilor profesioniști alimentați de la suprafață, respirând aer comprimat sau un alt amestec respirator. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. În timpul scufundării, la coborârea scafandrului către adâncime, apare fenomenul de dizolvare a azotului în țesuturi și în lichidele interstițiale. Dizolvarea azotului este cu atât mai importantă cu cât presiunea (adâncimea) este mai mare. În timpul urcării la suprafață, scafandrul trebuie să respecte programul de ridicare impus de tabelele de decompresie. Urmând programul de decompresie
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]