10,800 matches
-
din fabricația bijuteriilor și mozaicurilor. Vitraliile, asa cum le cunoaștem azi, se pare că au apărut o dată cu construirea bisericilor, cele mai vechi datând din secolul al X-lea. Tehnica vitraliului, în linii mari neschimbată până astăzi, a fost descrisă de călugărul Teophilus pe la anul 1100. Stilul gotic, cu biserici din ce în ce mai înalte, dar și mai luminoase, a folosit vitraliile la o scară nemaiîntâlnită până atunci. Călugărul Abbot Suger de la mănăstirea St. Denis a reconstruit biserica mănăstirii, oferindu-ne unul din primele exemple
Vitraliu () [Corola-website/Science/320289_a_321618]
-
secolul al X-lea. Tehnica vitraliului, în linii mari neschimbată până astăzi, a fost descrisă de călugărul Teophilus pe la anul 1100. Stilul gotic, cu biserici din ce în ce mai înalte, dar și mai luminoase, a folosit vitraliile la o scară nemaiîntâlnită până atunci. Călugărul Abbot Suger de la mănăstirea St. Denis a reconstruit biserica mănăstirii, oferindu-ne unul din primele exemple de stil gotic în care vitraliul a jucat un rol definitoriu. În jurnalul său, ținut pe tot parcursul lucrărilor, și-a exprimat credința că
Vitraliu () [Corola-website/Science/320289_a_321618]
-
cale. Schitul "Foltea" sau de la "Fântâna Foltii" a fost construit în apropierea izvorului despre a cărui apă se spune că poate să vindece boli. Edificat la o dată necunoscută, se cunoaste că aici a poposit în anul 1744, pentru câteva zile, călugărul Visarion Sarai care a dat semnalul luptei împotriva unirii religioase în Transilvania. Despre acest schit și biserica lui se cunoaște faptul că în urma intervenției armatelor imperiale în zona Săliștei pentru împărțirea bisericilor între ortodocși și uniți, biserica din Grui și
Biserica de lemn de la Schitul Foltea () [Corola-website/Science/320304_a_321633]
-
o zi de vânătoare condusă de Rane Jonsen, regele și câțiva din însoțitorii lor nu au putut găsi drumul înapoi la ferma regelui. Rane a sugerat să se adăpostească pentru o noapte în hambarul bisericii din Finderup. Asasinii, îmbrăcați în călugări franciscani, au fost informați cu privire la locul unde se afla regele și au așteptat ca toată lumea să se stabilească. După ce regele a adormit, ei au ieșit din ascunzătorile lor și l-au înjunghiat până ce acesta a murit. Tradiția spune că el
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
clasificare . Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, actuala localitate Humoreni a făcut parte din satul Comănești, ea fiind atestată în mai multe documente din epocă sub numele de Liuzi și Ludi Homorului. Într-un document austriac din 15 ianuarie 1782, călugărul Pahomie de la Mănăstirea Humor declară că mănăstirea sus-menționată stăpânea printre altele jumătate din satul Comănești, zis și „Ludie-Humora”. Explicația denumirii ar consta în faptul că Mănăstirea Humor a colonizat aici familii de „liuzi”, adică familii care plăteau bir mănăstirii pentru
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
deși a fost oarecum neglijat după secolul 16 nu a fost niciodata complet abandonat,conservarea acestuia fiind în mare parte datorată sântului prevăzut pentru protecția de invadarea junglei. Unul dintre primii vizitatori ai templului a fost Antonio da Magdalena,un călugăr portughez care a vizitat templul în 1586 și a spus că ”este extraordinară construcția, astfel încât nu este posibil să o descrie cu un stilou,în special deoarece arată diferit de toate celelalte clădiri.Ea are turnuri și decoruri și de
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Solca este o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1612-1622 de domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) în orașul Solca (județul Suceava). Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Mănăstirea Solca a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 420, având codul de clasificare și
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
Șandru Gherman. Mitropolitul Gheorghe Movilă a dăruit această așezare Mănăstirii Sucevița. La începutul secolului al XVII-lea, localitatea a fost cumpărată de voievodul Ștefan Tomșa al II-lea. Acesta a înălțat aici o ctitorie domnească, cu rol de mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron Costin, boierul Ștefan Tomșa ""direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei"" a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă nu a plătit birul din acel
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
nu i-au permis domnitorului să finalizeze întreg complexul mănăstiresc. În cea de-a doua sa domnie (1621-1623), Ștefan Tomșa al II-lea a construit zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări. Într-un document din aprilie - iulie 1623, se menționează că fiind ""scos din patria domniei sale"", domnitorul Ștefan Tomșa ""n-a putut-o sfârși"" în prima domnie. Astfel, în a doua domnie ""a sfârșit cu totul și această sfântă mănăstire Solca
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
a ocupat nordul Moldovei, teritoriu pe care l-a denumit Bucovina. Autoritățile ocupante austriece au desființat majoritatea mănăstirilor din Bucovina, menținând doar trei dintre acestea: Dragomirna, Putna și Sucevița. Ctitoria lui Ștefan Tomșa de la Solca a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea Solca deținea în Bucovina următoarele sate: Solca, Arbore, Botoșana și Cajvana cu păduri de fag, brad și stejar, 3
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
și Muntele Botoș. În Moldova, mănăstirea deținea următoarele sate: Mănăstireni (reg. Botoșani) cu 2 heleșteie; Faraoani (reg. Bacău) cu pădure de stejar și 2 mori; un heleșteu în Balta Lucii (Falcei); o vie la Corsaci (reg. Suceava). Din cei 11 călugări, 4 au fost transferați la Dragomirna, 6 au plecat peste graniță și al unsprezecelea, călugărul Gherasim Grosu care avea 80 de ani, a fost tolerat să rămână în Bucovina. Odată cu desființarea Mănăstirii Solca, multe obiecte de cult și cărți menționate
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
Faraoani (reg. Bacău) cu pădure de stejar și 2 mori; un heleșteu în Balta Lucii (Falcei); o vie la Corsaci (reg. Suceava). Din cei 11 călugări, 4 au fost transferați la Dragomirna, 6 au plecat peste graniță și al unsprezecelea, călugărul Gherasim Grosu care avea 80 de ani, a fost tolerat să rămână în Bucovina. Odată cu desființarea Mănăstirii Solca, multe obiecte de cult și cărți menționate în condica lui Vartolomei Măzăreanul au fost duse la cele trei mănăstiri păstrate de austrieci
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ilișești este o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1709-1714 de marele medelnicer Ionașcu Isăcescu în satul Ilișești (județul Suceava). Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până în 1783 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ilișești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 283, având codul de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
un cutremur, care se estimează că a avut o magnitudine de 7,7 grade pe scara Richter, care a provocat nenumărate incendii în Bucureștiul în care majoritatea clădirilor erau din lemn, precum și surparea unei porțiuni din turnul Colței. Dionisie Ecleziarhul, călugăr caligraf și cronicar, autorul unui “Hronograf” care prezintă istoria Țării Românești între 1764 - 1815, scria despre cutremurul din 1802: "“s-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită (Turnul Colței), care
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
până când a fost descoperit în timpul săpăturilor conduse de Sylvain Grébaut în perioada 1886 - 1887 într-o necropolă deșertică la Akhmim din Egiptul de Sus. Fragmentul constă dintr-un pergament în limba greacă care a fost atent depus în mormântul unui călugăr creștin din secolul al VIII-lea sau al IX-lea. Manuscrisul se află la Muzeul Egiptean din Cairo. Versiunea etiopiană a fost descoperită în anul 1910. "Terminus post quem" - momentul după care Apocalipsa lui Petru a fost scrisă - este dezvăluit
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
ajuns până la Phnom Penh, iar populația a început să întrevadă violenta nebunie ce avea să distrugă țara. Se vorbea despre mutarea cu forța a unor întregi sate, execuții sumare ale oricui nu se supuneam interzicerea practicilor religioase, uciderea și caterisirea călugărilor, abandonarea obiceiurilor sexuale și maritale tradiționale. Războiul era un lucru, maniera total contrară valorilor poporului Khmer în care Khmerii Roșii răspândeau moartea era altceva. Relatări ale atrocităților au început să iasă la iveală în aceeași perioadă în care trupele nord-vietnameze
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
(în ; c. 1175 - 27 ianuarie 1235) a fost un prinț sârb a Zahulmiei și călugăr ortodox, primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe autocefale, creatorul literaturii și legislației sârbe, fondatorul Mănăstirii Hilandaru de pe Muntele Athos și un diplomat. S-a călugărit din tinerețe, primind numele monahal Sava. Numele său secular a fost Rastko Nemanici (în sârbă
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]
-
ciclu a fost înlocuit cu scene din Patimi și din Minuni, iar scenele care trebuiau să trezească sentimentul de pocăință și să evoce modelele lumii monahale au fost ilustrate în pridvor, prin scena, neobișnuită în pictura muntenească, a Vieții adevăratului călugăr, având, probabil, aceeași semnificație cu ilustrarea în zona iadului din Judecata de Apoi a numeroși călugări care au păcătuit. Pentru că scena Judecății de Apoi fusese ilustrată în pridvorul bisericii mari, făcând inutilă o reluare în pridvorul bisericii bolniței, s-a
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
trezească sentimentul de pocăință și să evoce modelele lumii monahale au fost ilustrate în pridvor, prin scena, neobișnuită în pictura muntenească, a Vieții adevăratului călugăr, având, probabil, aceeași semnificație cu ilustrarea în zona iadului din Judecata de Apoi a numeroși călugări care au păcătuit. Pentru că scena Judecății de Apoi fusese ilustrată în pridvorul bisericii mari, făcând inutilă o reluare în pridvorul bisericii bolniței, s-a optat aici pentru o amplă ilustrare a hramului Adormirii Maicii Domnului și a unei teme noi
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
Judecății de Apoi fusese ilustrată în pridvorul bisericii mari, făcând inutilă o reluare în pridvorul bisericii bolniței, s-a optat aici pentru o amplă ilustrare a hramului Adormirii Maicii Domnului și a unei teme noi în pictura românească Viața adevăratului călugăr, reprezentată în stânga intrării, pe același perete aflându-se, în dreapta ușii, portretul Arhimandritului Ioan alături de cel al egumenului Pahomie. Viața adevăratului călugăr cuprinde martiriul unui călugăr răstignit, deasupra căruia apare Iisus Hristos încadrat de doi îngeri. La baza crucii, în colțul
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
pentru o amplă ilustrare a hramului Adormirii Maicii Domnului și a unei teme noi în pictura românească Viața adevăratului călugăr, reprezentată în stânga intrării, pe același perete aflându-se, în dreapta ușii, portretul Arhimandritului Ioan alături de cel al egumenului Pahomie. Viața adevăratului călugăr cuprinde martiriul unui călugăr răstignit, deasupra căruia apare Iisus Hristos încadrat de doi îngeri. La baza crucii, în colțul din stânga, un balaur, Iadul cel atotmâncător, amenință cu flăcări, iar în dreapta un călăreț, Lumea cea deșartă, își îndreaptă sulița către călugăr
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
a hramului Adormirii Maicii Domnului și a unei teme noi în pictura românească Viața adevăratului călugăr, reprezentată în stânga intrării, pe același perete aflându-se, în dreapta ușii, portretul Arhimandritului Ioan alături de cel al egumenului Pahomie. Viața adevăratului călugăr cuprinde martiriul unui călugăr răstignit, deasupra căruia apare Iisus Hristos încadrat de doi îngeri. La baza crucii, în colțul din stânga, un balaur, Iadul cel atotmâncător, amenință cu flăcări, iar în dreapta un călăreț, Lumea cea deșartă, își îndreaptă sulița către călugăr. Reprezentarea este însoțită de
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
călugăr cuprinde martiriul unui călugăr răstignit, deasupra căruia apare Iisus Hristos încadrat de doi îngeri. La baza crucii, în colțul din stânga, un balaur, Iadul cel atotmâncător, amenință cu flăcări, iar în dreapta un călăreț, Lumea cea deșartă, își îndreaptă sulița către călugăr. Reprezentarea este însoțită de multe inscripții. Episodul are ca pandant alte trei pictate în timpanele pereților: Adormirea Sfântului Efrem, Lapidarea Sfântului Ștefan și Corabia creștinătății. Prima scena apare la Muntele Athos, în Mănăstirea Dochiariu, unde ocupă un perete întreg, într-
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
fi putut exercita un control prea mare asupra noului stat. Din cauza diferitelor conflicte de interese, a durat ceva timp până când a fost numit un episcop de Lituania. Episcopul de Gniezno l-a numit în această funcție pe Vito (în ), un călugăr al Ordinului Dominican, dar el nu a fost recunoscut de Mindaugas și nu a fost acceptat de populație. Activitățile lui Vito în Lituania nu sunt cunoscute, deși el este uneori pus în relație cu Catedrala lui Mindaugas. În cele din
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
inscripție conținând anul 1234, ceea ce arată că aici a existat o biserică din vremuri străvechi. Conform actului comemorativ din biserica parohială, satul Ionășeni își trage numele de la vornicul Ionaș (Ionașcu) Balș, care nu se știe din ce motive a devenit călugăr. Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea , potrivit tradiției, boierul Ionașcu Balș a înființat aici un schit și a construit actuala biserică de lemn într-o livadă. Acest lăcaș de cult a servit de schit pentru călugări până în anul 1756, când
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]