10,234 matches
-
stările, care vor dobândi, în virtutea privilegiilor, caracter corporativ: principii laici și ecleziastici (Fürsten), seniorii (Herren) și cavalerii (Ritter). Acestor trei stări privilegiate li se vor adăuga orașele, care, unite în Ligi puternice, vor revendica dreptul de reprezentare în Reichstag. Doar cavalerii, deși constituiți într-o "stare" distinctă, nu au avut privilegiul de fi reprezentați în Dietele imperiale. Reprezentarea nu a fost identică în toate țările Imperiului. O primă distincție fundamentală se poate face în privința reprezentării clerului în Dietele principatelor ecleziastice și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
stărilor Dietei.97 În multe țări, de altfel, Reforma religioasă a determinat schimbări fundamentale în structura stărilor, a Dietei și în modul de reprezentare, chiar o separare pe curii ale catolicilor și protestanților. Starea nobilimii distingea între seniori (Herrenstand) și cavaleri (Ritterstand), cu aspecte specifice privind reprezentarea în privința provinciilor de la est sau vest de Elba: în cele dintâi, prelații, seniorii și cavalerii participau la adunare în aceeași curie; la vest de Elba se menținea diviziunea clasică în trei curii (camere) cler
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
modul de reprezentare, chiar o separare pe curii ale catolicilor și protestanților. Starea nobilimii distingea între seniori (Herrenstand) și cavaleri (Ritterstand), cu aspecte specifice privind reprezentarea în privința provinciilor de la est sau vest de Elba: în cele dintâi, prelații, seniorii și cavalerii participau la adunare în aceeași curie; la vest de Elba se menținea diviziunea clasică în trei curii (camere) cler, nobilime și orașe 98. Cavalerii participau la Dietele provinciale, dar nu erau reprezentați în Reichstag. Dependența lor de puterea imperială excludea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
privind reprezentarea în privința provinciilor de la est sau vest de Elba: în cele dintâi, prelații, seniorii și cavalerii participau la adunare în aceeași curie; la vest de Elba se menținea diviziunea clasică în trei curii (camere) cler, nobilime și orașe 98. Cavalerii participau la Dietele provinciale, dar nu erau reprezentați în Reichstag. Dependența lor de puterea imperială excludea posibilitatea participării chiar și în Dieta imperială. În unele principate teritoriale cavalerii dețineau majoritatea, ca de pildă în Macklenburg, iar în Bavaria alcătuiau o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
reprezentativă, împreună cu nobilii. Regula admisă pentru reprezentare prevedea obligația întregii nobilimi de a participa la Adunările de stări. Deosebirile persistau doar în privința modalității de convocare. În Saxonia și Prusia se făcea distincție între cei convocați individual, prin scrisoare (Schriftsässige), și cavaleri, care desemnau câte doi deputați de circumscripție 99. Orașele nu au avut de la început, și nici pe tot cuprinsul țării, aceeași importanță și aceeași reprezentare în Landtag. Cele aflate în dependență directă de puterea imperială nu participau la lucrările Dietei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Orașele nu au avut de la început, și nici pe tot cuprinsul țării, aceeași importanță și aceeași reprezentare în Landtag. Cele aflate în dependență directă de puterea imperială nu participau la lucrările Dietei provinciale, situație întâlnită și în cazul clerului și cavalerilor. Dar în multe alte cazuri reprezentanții orașelor au dominat Dietele: în Flandra, în Țările de Jos și Würtenberg (doar după ieșirea cavalerilor). Dreptul de convocare aparținea principelui suveran. Dietele se reuneau neregulat, funcție de necesități. Lucrările se desfășurau separat, pe curii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
dependență directă de puterea imperială nu participau la lucrările Dietei provinciale, situație întâlnită și în cazul clerului și cavalerilor. Dar în multe alte cazuri reprezentanții orașelor au dominat Dietele: în Flandra, în Țările de Jos și Würtenberg (doar după ieșirea cavalerilor). Dreptul de convocare aparținea principelui suveran. Dietele se reuneau neregulat, funcție de necesități. Lucrările se desfășurau separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și la închiderea adunării. Raporturile stărilor cu principele suveran au urmat linia generală a evoluției
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
rămas un drept al împăratului. Nu exista însă o periodicitate a adunărilor, și nici un loc oarecum stabil, determinat, pentru desfășurarea Dietei. Nu se cunoaște cu exactitate nici modul de reprezentare. La adunări participau principii, prelații și ministerialii care dețineau demnități. Cavalerii (Ritter) nu erau convocați în Dietele imperiale, iar delegații orașelor au participat numai din anul 1255. Pe măsură ce Dietele se dezvoltau, s-a stabilit și aici, treptat, acea problemă comună instituțiilor similare europene: mandatul limitat. Deputații principatelor teritoriale care nu depindeau
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Curtea supremă a Imperiului (Reichskammergericht) urma să fie alcătuită din membri aleși de împărat de pe o listă a Dietei și prezidată de un magistrat numit de suveran. Cele trei curii ale adunării vor lua forma definitivă: electorii, principii și orașele. Cavalerii, deși reprezentați în Dietele provinciale, continuau să nu fie admiși în Reichstag. Fiind acceptate condițiile lor, stările privilegiate reprezentate în Dietă au consimțit impozitul general imperial de "un pfening de la toți" (gemeine Pfenning)155, administrat de propria lor comisie, în conformitate cu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
dorința lor de a profita de acest guvern în interesul propriei stări. Orașele nu mai erau reprezentate în această instituție, participarea lor la viața politică fiind declarată "nu un drept, ci o grație care poate fi revocată oricând"158. Ordinul cavalerilor era în continuare desconsiderat. Nemulțumiți de creșterea puterilor principilor teritoriali, în 1523 ei au declanșat războiul contra acestora. La rândul lor, principii, neputând să transforme Reichsregiment într-un instrument permanent al puterii lor, au refuzat să mai colaboreze cu acesta
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acțiunii de aservire duse de arhiepiscopii de Bremen și conții de Oldenburg. Organizați într-o "obște a Stedingerilor", rezistența lor a luat amploare, distrugând castele și mânăstiri. Arhiepiscopul de Bremen a organizat adevărate cruciade împotriva Stedingerilor, la care au participat cavaleri din Flandra, Brabant, Olanda și Westfalia. Prima dintre acestea a eșuat la Hemmelskamp, în vara anului 1233; cea de-a doua a sfârșit prin înfrângerea totală a țărănimii, la Altenesch, în primăvara anului 1234. La sfârșitul secolului al XV-lea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
apt pentru destinul ce i se pregătea 174. Se impuneau în această perioadă și măsuri ferme care să îngrădească anarhia provocată de războaiele interne, iar Biserica, prin forța sa morală, era atunci singura în măsură să ia asemenea măsuri contra cavalerilor războinici. După mai multe încercări, conciliul de la Poitiers (anul 1000) a proclamat "pacea lui Dumnezeu"175, stabilind pedeapsa cu excomunicarea pentru orice creștin care ucide alt creștin în intervalul celor patru zile interzise din săptămână (de miercuri seara până luni
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
retrage, o mică parte dintre feudalii germani au rămas alături de Frederic, fiul împăratului, în așteptarea francezilor, alături de care vor participa la asediul orașului Acra185. Memoria cruciadelor reține tragismul morții unui mare număr din cei înrolați în rândul mulțimii, a multor cavaleri, dar unul din cele mai triste episoade este cel marcat de cea de-a patra cruciadă, numită și "cruciada copiilor" (1213). Originea acestei cruciade se află în cultul inocenților: prin puritatea lor, copiii trebuiau să îmbuneze divinitatea, pentru că jertfa lor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Martin Luther. Pentru aceasta el va fi excomunicat de papa Leon X și de Universitatea din Paris 189. Consecințele acestei mișcări s-au manifestat cu precădere în domeniul spiritual. Este cuprins ansamblul structurilor sociale. În anii 1522-1523190, se produce ridicarea cavalerilor imperiali, iar doi ani mai târziu, der Große Deutsche Bauernkrieg (1524-1526), cea dintâi mare ridicare a țărănimii din istoria germană, în sânul căreia s-au conjugat diverse tendințe politice și sociale 191. Aceste două mișcări se sting sau sunt înecate
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
nuova storia costituzionale e sociale, Milano, 1970, pp. 42-43, 109, 201-204. G. de Lagarde, Individualisme et corporatisme au Moyen Âge, "Etudes" II, 2e s(rie, 44e fasc. Louvain, 1937, p. 33. 83 Asupra evoluției acestor ordine, în special cel al cavalerilor, a se vedea Jacques Le Goff (coord.), Omul medieval, Polirom, Iași, 1999, pp. 98-100. 84 În acest sens, a se vedea M. Bloch, op. cit., pp. 84, 95. 85 Gh. Bichicean, op. cit., pp. 46-49. 86 J. Fleckenstein, Istoria Germaniei, p. 27
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Române erau la curent cu desfășurarea Congresului, primind informații asupra evoluției tratativelor de la Viena. Interesul lor era justificat, cunoscut fiind că se manifestau încă intenții pentru cedarea unor teritorii ale Principatelor. Domnitorul I. Caragea (1812-1818), de pildă, primea informații prin intermediul cavalerului de Gentz. În capitala Austriei se afla și Tudor Vladimirescu (Gh. Bichicean, Istorie europeană, p. 55). 315 G. Hermet, op. cit., pp. 171-172. M. Tymowski, op. cit., p. 73. 316 Contele Klement Metternich (1773-1859) a fost numit ministru de externe al Imperiului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și cavaler Cucoș, unde e creionată figura grotescă a unui avar. I s-a atribuit și piesa Sfatul familiii (publicată de Șerban Cioculescu în 1961), una dintre primele comedii românești originale. Din câteva linii mai îngroșate, autorul știe să surprindă un profil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
s-a atribuit și piesa Sfatul familiii (publicată de Șerban Cioculescu în 1961), una dintre primele comedii românești originale. Din câteva linii mai îngroșate, autorul știe să surprindă un profil. SCRIERI: Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și cavaler Cucoș (în colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman), în Începuturile teatrului românesc, îngr. și pref. Tiberiu Avramescu, București, 1963, 40-46; Poezii, în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, îngr. Al. Piru și Ioan Șerban, pref. Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
fond, doar dacă ar fi disonante vocile divinității ne-ar atrage atenția, nu-i așa? Păcat ar fi să nu vă împărtășiți și dumneavoastră săptămâna viitoare din această hostie eterată, inconfortabilă și dulce-efervescentă, pe care v-o oferă "Cei Patru Cavaleri ai Desăvârșirii Muzicale" interpretând capodopera lui Haydn în magnifica sala a Fundației Regale de la Iași. 29 aprilie 2014 Săptămâna viitoare, pe 8 mai, la Pavilionul Central al Romexpo din București, cântă, pentru prima oară în România, Peter Gabriel. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aproape gata, armurile În culori reci, albastru-cenușiu și albastru-violet, colțurile și muchiile armelor străluceau, trasate cu tușe fine pe bază de alb, albastru de Prusia și un pic de roșu și galben. Pictorul de război lucrase mai ales la privirea cavalerului din prim-plan, care, fiindcă avea viziera coifului ridicată, era singurul căruia i se vedea fața - mai bine zis, o parte din ea (ceilalți o aveau acoperită de chivărele coborâte): ochi Îngândurați, absenți, Înfipți Într-un loc neștiut, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
picturii pe lemn, una dintre cele trei care reprezentau episodul militar din 1 iulie 1432 de la San Romano, o vale de lângă râul Arno, Între oștile Florenței și Sienei. Olvido Îi atrăsese atenția lui Faulques asupra liniei orizontale care culmina cu cavalerul doborât de lance și Îi arătase celelalte lănci rupte, care, În țărână, lângă trupurile celor doi cai căzuți, se Încrucișau, simulând o rețea, un pavaj pictural În perspectivă, cu care se potrivea, proiectându-se spre fundal și spre zarea plină
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un grup de lănci pictate ceva mai la stânga, unde pe tencuiala peretelui nu se vedea decât schița În cărbune, negru pe alb, a siluetelor confuze care, În pictura terminată, aveau să fie avangarda unei oști. Modul cum Îl reprezentase pe cavalerul solitar - la Început urma să aibă o atitudine liniștită, În stilul cunoscutei Cavalerul, moartea și Diavolul de Dürer - Îi fusese sugerat lui Faulques de o scenă din Micheletto da Cotignola În luptă, unul dintre cele trei tablouri pe lemn din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se vedea decât schița În cărbune, negru pe alb, a siluetelor confuze care, În pictura terminată, aveau să fie avangarda unei oști. Modul cum Îl reprezentase pe cavalerul solitar - la Început urma să aibă o atitudine liniștită, În stilul cunoscutei Cavalerul, moartea și Diavolul de Dürer - Îi fusese sugerat lui Faulques de o scenă din Micheletto da Cotignola În luptă, unul dintre cele trei tablouri pe lemn din tripticul consacrat bătăliei de la San Romano: cel de la Luvru. Acolo, ravagiile timpului estompaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Micheletto da Cotignola În luptă, unul dintre cele trei tablouri pe lemn din tripticul consacrat bătăliei de la San Romano: cel de la Luvru. Acolo, ravagiile timpului estompaseră contururi și imprimaseră o modernitate insolită scenei originare, transformând ceea ce la Început erau cinci cavaleri călare, cu tot atâtea lănci În cumpănă, Într-o secvență de o extraordinară mișcare, ca și cum avea un singur personaj, a cărui Înaintare era descompusă vizual: un anunț uimitor al distorsiunilor În timp ale lui Duchamp și ale futuriștilor ori al
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
recipientului cu apă, și-a frecat șalele și a făcut câțiva pași Înapoi. Era corect. Nu un Uccello conștient de sine, firește, ci un umil Faulques, care nici măcar n-avea să fie semnat la sfârșit. Dar arăta bine. Ceata de cavaleri era acum completă, doar fără câteva finisări pe care avea să le aplice mai târziu. Deasupra capetelor lor, În punctul de fugă stabilit Între ei și călărețul care Închidea, solitar, pădurea de lănci dușmane, se ridicau - aveau să se ridice
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]