13,496 matches
-
nou să pună mâna pe carabină: parcă filmată cu încetinitorul, văd arma cum cade și se lovește de pământ, ridicând un nor de praf. La început îi puneam întrebări, încercam cu binișorul, căci de fapt ne plăcea de el, de „ciudatul de Heini“: „Apuc-o și gata, strânge și tu mâinile pe ea!“. Răspunsul lui se limita la puține cuvinte, care au intrat curând în circulație în chip de citat rostit în șoaptă. Dar, atunci când din cauza lui s-a ordonat serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Alsacia sau Lorena, care produceau o bălmăjeala de neînțeles, care în orele libere se țineau scai unii de alții și care, cu prima ocazie - după marșuri cu ranița în spate pe ploi interminabile - se dădeau bolnavi într-o germană literară ciudată, șușoteau în franceză, ceea ce le era interzis, ceva ce ar fi putut însemna „ieșit din comun“. Insul care refuza să pună mâna pe armă se situa mai sus, ca pe un podium. Mai mult chiar: din perspectiva superiorilor noștri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și la calorii. Dar fotografiile? Ne certam cu evreii de aceeași vârstă cu noi. „Naziștilor, naziști ce sunteți!“ strigau ei. Noi le răspundeam: „Cărați-vă în Palestina!“. După care iar râdeam la unison de americanii care nouă ni se păreau ciudați, chiar comici, mai ales acel education officer care-și dădea toată silința, neajutorat, pe care-l făceam să se simtă încurcat cu întrebări despre tratamentul disprețuitor la care auzeam cu urechile noastre cum erau supuși nigger-ii. De îndată ce ne săturam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
n-a crâcnit. Am priceput Întregul sens al moralei pe care ne-o făcuse parohul abia când am aflat că Bibiloni Își luase tălpășița În noaptea aceea; soldățoiul Îl agresase pe nefericitul scriitor. — Lămurește-mă, prietene Montenegro, a intervenit Parodi. Ciudatul vostru tren nu oprea nicăieri? — Dar de unde-ați căzut, don Parodi? Domnia voastră nu știți că Panamericanul merge direct din Bolivia la Buenos Aires? Continuu. În după-amiaza aceea, șueta a fost fără sare și fără piper. Toți voiau să comenteze numai dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dase jos, cât c-o băgase pă mânecă. Da Într-un târziu, când cafetu o-ntărise, i-am pus Întrebarea că care iera baiu d-o năcăjea. Mi-a zis că În ajun zărise În beci o chestie-trestie, un șoz ciudat care nu putea zice cum iera, decât că avea tuiuri. Mie mi-a fluturat În scăfârlie că nu dân năzăreala cu bărbi avea călduri, care orice gogeamitea practicianu le zice sinton, și i-am tras atenția dă la ele, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Boy Scouts, tombola și alte grupări nu mai puțin utile doar pentru că nu-s cunoscute, care aparțin domeniului public. În schimb, radioul lansează În goana mare bomba că doctrina breslistă se dovedește nepractică, din cauza instabilității breslelor. Unuia ideea Îi pare ciudată; altul o știa deja. Este de netăgăduit faptul că doctrina breslistă e prima Încercare planificată de a aglutina În apărarea persoanei toate afinitățile latente care au brăzdat până acum istoria precum râurile subterane. Structurată perfect și condusă de un timonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru totdeauna, naratorul lasă să cadă chiștocul unei țigări aprinse, care dă foc casei de țară, și nu va ști dacă a făcut-o Înadins sau din pură Întâmplare. Așa se sfârșește povestirea lui Huergo, care În vremea lui era ciudată, dar pe care astăzi o depășesc cu vârf și Îndesat rachetele și astronauții oamenilor de știință. O dată compus așa, din vârful peniței, dezinteresatul compendiu al fanteziei unui mort, de la care de-acum nu mai pot aștepta nimic, revin la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ăl dă zice adio pertujur; am Îndesat Într-o sacoșă tot ce m-a lăsat graba să prăduiesc, am pus-o pă umăr, am făcut otostopu la colț dă stradă și m-am reintegrat În Buenos Aires. Se petrecuse un șoz ciudat, care mie nu-mi cădea fisa, da plutea În văzduhu metropolei, un nușce cețos, un iz care mă pândea și fugea pă vechile mele urme: frontispiciu dân colțu casei Îmi părea mai mic și cutia poștală mai mare. Atracțiile dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Las montañas de oro (Munții de aur, 1897) și Los crepúsculos del jardín (Apusuri În grădină, 1905), volumele de proză El imperio jesuítico (Imperiul iezuit, 1904) și de proză narativă La guerra gaucha (Războiul gaucho, 1905), Las fuerzas extrañas (Forțe ciudate, 1906), Historia de Sarmiento (Povestea lui Sarmiento, 1911) și El payador (Payador, 1916). Volumul de poeme Lunario sentimental (Luni sentimentale, 1909) este considerat capodopera sa. Tot la maturitate, scrie Poemas solariegos (1927). Este cel mai elocvent exemplu de scriitor „pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că gătește foarte bine. Săltă din umeri. — Oricum, treaba Îmi merge bine. În ultimul an am lucrat cu cefalopodele: calmari și caracatițe. — Și cum a fost? — Interesant. Inteligența blândă a acestor vietăți, În special a caracatițelor, Îți dă un sentiment ciudat. Să știi că o caracatiță e mai deșteaptă decât un câine și, probabil, ca animal de casă ar fi fost mai nimerită. E o ființă minunată, inteligentă și foarte emotivă. Din păcate, noi nu gândim niciodată În felul ăsta despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Tocmai vorbeam despre asta cu Norman. Este un eveniment grandios, primul nostru contact cu viața extraterestră. Va trebui să pregătim un mic discurs pentru această ocazie. — Va fi timp și pentru asta, spuse Barnes, aruncându-i lui Ted o privire ciudată. Mai Întâi să vă arăt habitatul. Pe aici, vă rog. Le explică apoi că habitatul DH-8 era construit din cinci cilindri mari, notați de la A la E. — Cilindrul A este sasul, În el ne aflăm acum. Îi conduse Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e, Norman. Și pe deasupra și arogant. Probabil pentru că e negru. În compensație, nu crezi? — Nu știu. — Aș zice că din cauza asta are o atitudine provocatoare. Pare să deteste tot ce e legat de această expediție. Oftă. — Firește, toți matematicienii sunt ciudați. Probabil că nu are nici un fel de viață particulară, femei sau ceva de genul ăsta. Ți-am spus că m-am recăsătorit? — Parcă am citit undeva, spuse Norman. E reporter TV. O femeie minunată. Zâmbi și continuă: — Când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
unui asemenea braț se afla o sferă argintie, perfect lustruită, de aproximativ zece metri În diametru. Sfera nu avea nici un fel de marcaje sau semne distinctive. Învârtindu-se În jurul sferei, Își văzură siluetele reflectate de suprafața acesteia. Norman remarcă o ciudată irizație unduitoare, nuanțe palide de albastru și roșu, scânteind pe suprafața metalică. — Parc-ar fi o bilă de rulment supradimensionată, spuse Harry. — Plimbă ursul, istețule! Pe partea opusă celei de unde Începuseră explorarea, descoperiră o serie de șanțuri spiralate, săpate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-nțelegem cum, dar e evident ce face. Încearcă să comunice, folosind diferite reprezentări. Faptul că Încearcă prin spirale poate fi semnificativ. Poate crede că gândim În spirală. Sau că scriem În spirală. Chiar așa! făcu Beth. Cine știe ce soi de creaturi ciudate om fi? — Dacă Încearcă să comunice cu noi, spuse Ted, de ce nu Încercăm să-i răspundem? Harry Își pocni degetele: — Bună idee! Și se duse la tastatură. — Primul pas este evident, spuse el. Pur și simplu transmitem Înapoi mesajul originar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gândindu-mă la mesajele spiralate, și deodată mi-a sărit În ochi tastatura. M-am Întrebat ce ar putea să Înțeleagă o inteligență extraterestră dintr-o asemenea claviatură: niște șiruri de simboluri pe niște butoane ce trebuie apăsate. Cât de ciudată trebuie să-i pară unei asemenea creaturi! Priviți: la o claviatură standard, literele se succed astfel, spuse Harry, arătându-le blocnotesul: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 tab Q W E R T Y U I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-l atent pe Barnes. Nu știm sigur, răspunse acesta. — Tot corpul Îi era zdrobit, spuse Norman. Era ca un burete. Harry Îi spuse lui Barnes: — Acum o oră ai ordonat resetarea și reglarea senzorilor SSPE. De ce? — Pentru că recepționaserăm un semnal ciudat. — Ce fel de semnal? — Era ceva afară. Ceva foarte mare. — Dar n-a declanșat alarma, spuse Harry. — Nu. Chestia aia depășea parametrii fixați ai sistemului de alarmă. Vrei să spui că era prea mare ca să declanșeze alarma? — Da. După prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane de volți se scurseră prin trupul său. Mai apucă să țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea concentrat un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu o morfologie ciudată. Se ridică, simțind o durere ascuțită, și privi În jurul lui. Se afla pe podeaua Cilindrului D. O ceață vagă, fumurie, plutea În aer. Pereții căptușiți erau Înnegriți și carbonizați pe alocuri. „Trebuie să fi fost un incendiu aici“, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era supărat. — Ai vrut să spui Jerry, precizează Norman. Jerry ne-a atacat. — Da, așa este, Jerry. — A dracului greșeală ai putut să faci, Beth, spuse Harry. — Ai dreptate, Harry. Iartă-mă. Harry se uită la ea Într-un fel ciudat. Norman Își zise: „Lui Harry nu-i scapă nimic și n-o să treacă ușor peste asta“. — Nu știu cum ai putut face o astfel de confuzie, spuse Harry. — Eu știu? Am avut o scăpare. O chestie stupidă. Ca să vezi! — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman privi În jur. Alarmele nu se declanșaseră și nici luminile roșii. — Nu știu, am crezut... nu știu, se bâlbâi Norman. — Ai crezut că am fost din nou atacați? Îl Întrebă Beth. Beth Îl privea din nou În felul acela ciudat. O privire scrutătoare, directă și rece. Nu mai rămăsese nimic ispititor, În schimb, revenise vechea suspiciune: ești bărbat și deci constitui o problemă. — Harry este Încă În stare de inconștiență, nu-i așa? Așa că de ce să crezi că suntem atacați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
întotdeauna prea repede. Și la urma urmei, nici ea, moartea, nu-i matură. E, probabil, copil sau poate, adolescentă că prea se joacă cu noi. Dragostea ei e șăgalnică și toanele, pătimașe. Păcat s-o lăsăm să aștepte!...“ Ce lumină ciudată care ascunde formele și-ntunecă parcă și mai tare!...Sînt așa de orb de lumină că vreau să trec prin lucruri. V. tînăr, e unul din momentele în care trebuie să te privești și să te declari. Cînd deznădejdea face
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bate. Iată, gînditorul iese din timp și-și construiește un spațiu fundamental. Acolo primează valoarea, greutatea, sensul. Sînt templele și piramidele minții sale și el se plimbă singur printre ele. A mai încercat cîteodată, să-și invite prieteni în acest ciudat oraș dar ei, fie că au strîmbat din nas fie că l-au lăudat, apoi s-au îmbătat și au urinat pe ziduri. Așa că va rămîne singur pe vecie aici, colindînd, construind sau bolind prin vreo firidă, consolîndu-se cu virtutea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la viața conștientă. Mă caut în adînc, în zonele mele fără personalitate unde nu sînt nici tînăr, nici bătrîn. Căci trăiesc o existență cristalină scufundată, ca vîrstele amintirii, în magma transparentă a timpului. Și-n căutarea mea are un efect ciudat, ca-n jucăriile cu castele minuscule înțesate de turnuri, inundate de un lichid limpede pe care, dacă le scuturi, începe să ningă viscolit. Poate că o înțelegere într-un fel, organică, a mîntuirii a avut loc și hotărîrea, întoarcerea sau
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ace lungi, vreun ochi artificial să spioneze ce-i acolo. Te uiți la mine, mă cotrobăi și dînd la o parte țesuturi lipicioase, observi că scormonești într-o oglindă. V. tînăr continui să-l ascult pe Doctorul tînăr în timp ce descopăr ciudatul mecanism al urii. Ciudat că, dacă te iubești fără de granițe, trebuie musai să-i urăști pe ceilalți. Dar dacă te respingi, mai poți încă să te-nchini lumii cu dragoste. Nenorocirea e însă că, de cele mai multe ori, urîndu-te pe tine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încape nimic înăuntru. Te-a lasat sterp ca și cum iubirea ți-ar fi fost o înșelăciune. Ți-e sete de ea și licoarea ei te îneacă. La mine e puțin altfel. Se pare că sînt o ființă strîmbă, că apa asta ciudată mă deshidratează și, pe măsură ce golesc un pahar, mi-e greață de el și aș vrea să beau din altul. Cumva, ca o glorie rămasă în dorință și tu te-ai visat ca mine, cuceritor. Acum, fiind lăngă tine, Omphalos, simți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
părerile lor. Cîntă cîteodată în liniștea camerei sale doar ca să-și mai audă vocea pentru că înregistrările jurnalului pe care a încercat să-l țină îl agasează. Dar iată că sosește o seară în care Personajul este cuprins de o forță ciudată care-l schimbă și îl face să se simtă puternic. Adoarme și în vis, devine Justițiarul. Cel în fața căruia nedreptatea nu mai poate exista. Cel care răspunde violenței sălbatice a vieții cu o intransigență talmudică. Se apropie de unul din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]