11,010 matches
-
Sub streașina ridicată a unui cort conic în fața unei mese cu hărți este figurat un grup de ofițeri. Compoziția, în ansamblul ei, este compusă perfect cu toate elementele sale picturale, ca un episod dramatic surprins pe neașteptate. Peisajul împresurat de ciupercile stranii ale corturilor pare a fi animat de forfota care apare în acalmia războiului. Animația arată cu certitudine o tabără de campanie care nu a ajuns încă în prima linie a bătăliei. Totul a fost compus cu deosebită minuțiozitate, astfel încât
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mănătarcă, este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mănătarcă, este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Buretele (din boletus) are mai multe denumiri românești printre care se se numără și hrib, copită, mânătarcă, mitarcă, pitarca sau pitoancă. Denumirea de
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
speciei. Buretele (din boletus) are mai multe denumiri românești printre care se se numără și hrib, copită, mânătarcă, mitarcă, pitarca sau pitoancă. Denumirea de "hrib" provine din ucraineana "hryb". Denumirea "mânătarcă" provine (prin intermediarul bulgar) din cuvântul grecesc "manitaria" însemnând "ciuperci" (în genere), a se vedea și termenul mană. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
sau pitoancă. Denumirea de "hrib" provine din ucraineana "hryb". Denumirea "mânătarcă" provine (prin intermediarul bulgar) din cuvântul grecesc "manitaria" însemnând "ciuperci" (în genere), a se vedea și termenul mană. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are o aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile. Pălăria ciupercii mature
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
însemnând "ciuperci" (în genere), a se vedea și termenul mană. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are o aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile. Pălăria ciupercii mature este de 7-30 cm, având culoare roșie-maronie, cu nuanțe de alb în părțile de lângă margini. Culoarea devine tot mai
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are o aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile. Pălăria ciupercii mature este de 7-30 cm, având culoare roșie-maronie, cu nuanțe de alb în părțile de lângă margini. Culoarea devine tot mai închisă pe măsură ce ciuperca se maturizează. Piciorul este umflat la bază, are culoarea brun-deschis, atinge înălțimea de 8-25
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Această ciupercă are o aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile. Pălăria ciupercii mature este de 7-30 cm, având culoare roșie-maronie, cu nuanțe de alb în părțile de lângă margini. Culoarea devine tot mai închisă pe măsură ce ciuperca se maturizează. Piciorul este umflat la bază, are culoarea brun-deschis, atinge înălțimea de 8-25 cm și o
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
aromă distinctă și un miros plăcut. Are o concentrație mare de apă în comparație cu alte ciuperci comestibile. Pălăria ciupercii mature este de 7-30 cm, având culoare roșie-maronie, cu nuanțe de alb în părțile de lângă margini. Culoarea devine tot mai închisă pe măsură ce ciuperca se maturizează. Piciorul este umflat la bază, are culoarea brun-deschis, atinge înălțimea de 8-25 cm și o grosime de până la 7 cm. Lamelele de sub pălărie sunt albe atunci când sunt tinere, iar pe măsură ce se maturizează își schimbă culoarea în galben, apoi
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
de 8-25 cm și o grosime de până la 7 cm. Lamelele de sub pălărie sunt albe atunci când sunt tinere, iar pe măsură ce se maturizează își schimbă culoarea în galben, apoi în maro. Piciorul și pălăria constituie un întreg, carpoforul, partea vizibilă a ciupercii. Miceliul, o rețea de filamente subpământene, are rolul unei rădăcini cu care ciuperca extrage din sol și din resturi vegetale apa și alte substanțe nutritive de care are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, structuri delicate
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
sunt albe atunci când sunt tinere, iar pe măsură ce se maturizează își schimbă culoarea în galben, apoi în maro. Piciorul și pălăria constituie un întreg, carpoforul, partea vizibilă a ciupercii. Miceliul, o rețea de filamente subpământene, are rolul unei rădăcini cu care ciuperca extrage din sol și din resturi vegetale apa și alte substanțe nutritive de care are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, structuri delicate, cu pereți subțiri, care conțin protoplasmă. Hifele cresc foarte repede în lemn și
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
și alte substanțe nutritive de care are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, structuri delicate, cu pereți subțiri, care conțin protoplasmă. Hifele cresc foarte repede în lemn și sol sau în orice suprafață care asigură hrana ciupercilor. Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Cei mai apreciați de gastronomi sunt hribii tineri, deoarece hribii mai mari adăpostesc adesea larve de muște verzi și devin slinoși, moi și mai puțin gustoși pe măsură ce îmbătrânesc. Se recomandă
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
este lovită și un gust acru, piperat. "Boletus edulis" pot fi găsite în Europa continentală din nordul Scandinaviei până în Grecia și Italia, în Asia, Mexic, Maroc și în vestul Americii de Nord, în regiunea Munților Stâncoși la altitudini de până la 3500 metri. Ciupercile pot crește solitar sau în grupuri. Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar (Quercus robur, Quercus petrea, Quercus palustris), pin (Pinus sylvestris), molid, castan (Castanea sativa), mesteacăn (Betula pendula), fag (Fagus sylvatica) și brad. Dau roade din
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
găsit în păduri de tei (Tilia) din apropierea orașului Christchurch în Noua Zeelandă, unde este posibil să fi fost plantat. În Africa de Sud crește din abundență în pădurile de pini de pe cuprinsul țării, de mai bine de cincizeci de ani. Nu este o ciupercă specifică Africii de Sud, de aceea se consideră că a fost introdusă accidental odată cu pinii importați. Așa cum sugerează și denumirea științifică, "Boletus edulis" este comestibil, și este considerat o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură. Carnea este albă, tare, cu
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
cuprinsul țării, de mai bine de cincizeci de ani. Nu este o ciupercă specifică Africii de Sud, de aceea se consideră că a fost introdusă accidental odată cu pinii importați. Așa cum sugerează și denumirea științifică, "Boletus edulis" este comestibil, și este considerat o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură. Carnea este albă, tare, cu gust ușor de alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă. Hribii se consumă proaspeți, ușor prăjiți în unt, cu paste, în rizoto, în supe
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
de grame de hribi uscați costă 2,50 GB£) este important să nu se deterioreze în timpul depozitării. În România este permisă recoltarea sau achiziția următoarelor specii de "Boletus", conform Ordinului numărul 246 din 14 aprilie 2006: Există multe specii de ciuperci care aparțin genului, unele comestibile, altele otrăvitoare. În Franța, alături de "Boletus edulis" (sau "cèpe de Bordeaux"), cele mai populare sunt: În anumite regiuni din Colorado și New Mexico (probabil și în alte regiuni) există specia "Boletus barrowsii", denumită după descoperitorul
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
alături de "Boletus edulis" (sau "cèpe de Bordeaux"), cele mai populare sunt: În anumite regiuni din Colorado și New Mexico (probabil și în alte regiuni) există specia "Boletus barrowsii", denumită după descoperitorul ei, Chuck Barrows. Este o micoriză (asociație simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare) cu pinul Ponderosa și altfel are tendința să crească în zone unde plouă mai puțin. Unii o găsesc la fel de bună, sau chiar mai bună decât "Boletus edulis".
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Ariușd datează din anul 1468. În apropierea localității s-a descoperit o așezare neolitică (ceramică pictată, bijuterii din cupru), făcând parte din cultura Ariușd, Cucuteni, Coțofeni. Satul Hetea este populat în majoritate de cetățeni romi care desfășoară activități tradiționale (culesul ciupercilor și al plantelor medicinale, fabricarea obiectelor din răchită și lemn). Comuna Vâlcele se află situată în partea sud-vestică a județului, fiind străbătută de drumul județean DJ 103, care este modernizat (asfaltat), în stare de funcționare relativ bună, constituind principala cale
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
Flora și vegetația reprezintă un interes și o importanță deosebită din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere economic, amintim importanța furajeră, meliferă, medicinală, alimentară, decorativă, etc. Dintre speciile alimentare, culinare, amintim: frăguțe, mure, zmeură, soc, cireș pădureț, ciuperci comestibile. Dintre planetele medicinale, amintim: Betula pendula, Crataegus monogyna, Betonica officinalis, Pinus mugo. Unele plante sunt folosite pentru conținutul lor aromatic. Dintre acestea amintim: Carum carvi, Funingirus communis, Mentha s.p., Oxalis acetosella. Pajiștile sunt folosite ca fânețe de o singură
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
pretinsă scrisoare a acestuia, despre care se spune că a plăsmuit-o el". În aceeași lucrare, Dio Cassius mai arată că în momentul în care "Traian a pornit împotriva geto-dacilor și se apropia de Tapae... i s-a adus o ciupercă mare, pe care era scris cu litere latine că atât ceilalți aliați, cât și burii sfătuiesc să se întoarcă și să facă pace". Arheologul și istoricul român Constantin Daicoviciu consideră că pe vremea lui Burebista, "scrisul era folosit pentru însemne
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
stare nedizolvată (calcar sau marmoră) fiind depus într-un alt loc unde se formează roci sau depozite noi de calcar. In această categorie se pot diferenția calcare formate din depuneri rezultate din acțiunea microorganismelor (numiți în general microbi, virusuri, bacterii, ciuperci microscopice, alge sau organisme unicelulare) sau calcare formate din depunerile scheletelor de corali (organisme marine din clasa Anthozoa ce trăiesc în general în mările calde tropicale) O altă sursă de calcar biogen sunt scheletele unor animale marine moluște (Mollusca) ca
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
putem întâlni, pinul, salcâmul, ulmul, mesteacănul, stejarul, arțarul și alte numeroase specii de arbori, din arbuști se întânesc în special mecieșul și alunul, iar din plante, ghiocelul, toporașul, brândușa, romanița, și altele, în pădurile de pini se găsesc pe sezoane ciupercile, iar fauna este caracterizată prin prezența veverițelor, căprioarei, bursucului, vulpelor, cârtiților, iepurilor de câmp, bufnițelor, cocostârcului alb și alte specii. Satul Zăicana a fost pentru prima dată atestat documentar în iunie 1501, într-un hrisov emis de domnul Țării Moldove
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
și cea de-a treia - în desfășurare - din 2006, care îl are la timonă pe Liviu Papuc. Colegiul de redacție inițial s-a îmbogățit cu timpul incluzându-i pe Florin Faifer (din 1996), Mihail Harea (1996-1999), Victor Durnea (1997-2006), Ioan Ciupercă (din 1997), Dumitru Bunea (din 1997), Alexandru Dan Ciochină (1997), Bogdan Ulmu (din 1998), Andrei Stratulat (1998-2002), Mircea Filip (2001-2005), Mircea-Cristian Ghenghea (din 2005) și Iulian Pruteanu-Isăcescu (din 2006). În cei doisprezece ani publicația a numărat peste 1550 de articole
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
țăranii au fugit în păduri pentru a scăpa de robia păgână. Fugarii și-au ales un loc de popas pe malul unui pârău care se vărsa în Nistru. Aici au fost atrași de pădurea deasă, în care găseau din abundență ciuperci, fructe de pădure și vânat. Oamenii și-au construit case într-un luminiș din pădure, tăind copacii. Din acest motiv, ei au fost numiți secureni. Până în anul 1711, Săcurenii au făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din 1711 și până în
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]