10,301 matches
-
are trăsături regulate, nu se poate spune despre ea că este frumoasă. E prea inaltă și prea voinică. Trăsăturile ei nu sunt regulate, dar se poate spune despre ea că este frumoasă. E cam prea scundă și prea slăbuță." Nonsensul, contradicția, oximoronul se înlănțuie amețitor în conversația despre Bobby Watson, a cărei ambiguitate rezultă în principal din inversarea maximei manierei: D-l Smith: Poftim, scrie că Bobby Watson a murit. D-na Smith: Dumnezeule, sărmanul, când a murit? D-l Smith
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de lemn a prispii și aprinse o țigaretă... Șezu cât șezu așa, meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei muncitoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
centrează imaginea unei lumi pe dos, față de care se profilează absurdul acestui personaj. Spre deosebire de Mitică prototipul lumii comune, caracterizat prin "deșteptăciune", adaptabilitate, abilitatea de a face compromisuri, Cănuță se autoizolează prin încălcarea consecventă a normelor simțului comun, care vin în contradicție cu propria sa logică, la care suntem ghidați să aderăm prin intermediul umorului camuflat în ironie. Ca anticipare teoretică și practică a umorului, aforismul, o formă specifică de spirit, așa cum am precizat, cunoaște reprezentări notabile la Caragiale. În afara aforismelor propriu-zise, multe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literaturii române de factură comică. 4.1. Universul tipologic la Caragiale 1 În spațiul greu de cartografiat al criticii dedicate lui Caragiale, în care se disting totuși cu precizie câteva direcții majore vizând biografia, analiza operei și receptarea ei, frecvența contradicțiilor este ușor de constatat. Impresia de dezordine, de incoerență generată de lipsa unui program teoretic și metodologic, este contrabalansată de conștiința efortului conjugat de decriptare și aprofundare a sensurilor operei prin corijări și completări succesive. Astfel, în raport cu poziția lui Maiorescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin situații în același timp banale și complexe, redate printr-un limbaj deopotrivă clar și ambiguu. Recunoașterea și acceptarea acestui joc al complementarităților ar pune într-o altă lumină dilemele apărute în registrul tematic al criticii caragialiene și ar anula contradicțiile nelipsite, firesc, din interpretările alocate personajelor "mai vii, mai de neuitat decât corespondenții lor din lumea reală"8, în viziunea lui Ibrăileanu, sau dimpotrivă "paiațe automate, [...] păpuși reduse la o singură formulă energică"9, din perspectiva lui Lovinescu. Majoritatea aserțiunilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
elementelor care țin de arta lui Caragiale de cele care ar trebui raportate nu la stilul său, ci la cel pe care îl pune pe seama personajelor sale. Cu alte cuvinte, chiar dacă pare un truism, distingem o deosebire majoră, chiar o contradicție evidentă între "limba "eroilor" lui I.L.Caragiale"112 și cea a autorului concret și abstract 113 însuși. Facem această precizare întrucât prin "caragialisme" se înțeleg îndeobște particularitățile de expresie ale personajelor lui "Nenea Iancu", existând tendința asimilării stilului acestuia cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
termeni: "meliție", "melitar", "amoniție", "malmazelă", "nediciuplinat", "ilectritate"140 etc. În numeroasele rapoarte și circulare pe care le redactează, personajul își probează constant înrudirea cu propagatorii de sofisme din comediile și schițele lui Caragiale. Ilustrativ este avertismentul adresat contrabandiștilor, suprasaturat de contradicții logice, explicabile tot prin improprietatea termenilor centrali: Se aduce la cunoștința indigenilor turci, născuți în Dobrogea sau trecători, că nimeni n-are voie să importeze tutun de contrabandă fără știrea autorităților militare. Oricine își va permite a face contrabandă fără
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
metafizica. În linii mari, ca obiect al investigațiilor filosofice, conceptul de absurd cunoaște două accepțiuni 1. În plan logic, prin absurd se înțelege ceea ce contravine regulilor logicii. La acest sens putem spune că făcea referire Karl Rosenkrantz care preciza natura contradicției absurde și o exemplifica prin acele neconcordanțe iscate în cazul în care "subiectul însuși este negat de predicatul său, ca de pildă, atunci când am vrea să spunem că albul e negru, răul e bun ș.a.m.d."2. Interesant este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spun în esență că râsul este stârnit la descoperirea unei absurdități a altuia. Lessing generaliza scriind că "orice absurditate, orice contrast între deficiență și realitate este comic"11. J.F. Sulzer desprinde chiar o categorie anume a rizibilului absurd generată de contradicțiile discursurilor și acțiunilor, de ceea ce este neadevărat sau incomplet, de absurda utilizare a sensului unui cuvânt sau de comparația lucrurilor care nu prezintă elemente comparabile.12 Așadar, în cele mai multe cazuri, absurdul receptat conduce la comic. Însă acesta, la rândul său
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bine pupă-l pe primar"32. Cel de-al doilea aspect vizează, mai degrabă, penuria ideilor, cuvintele având de această dată rolul de a ascunde, prin multitudinea și aranjamentul lor haotic, un vid de gândire prin care se explică abundența contradicțiilor, a pleonasmelor, a truismelor și a altor erori ce țin de gramatică și/ sau logică. Așa-zisul discurs electoral al lui Farfuridi este o sinteză a acestora: Într-o chestiune politică... și care, de la care atârnă trecutul, prezentul și viitorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale comunicării, prin faptul că nu are nici o legătură cu destinatarul. Presupoziția formulată în termenii "stăpânul feciorului este Costică Popescu" fiind falsă, întreaga discuție este lipsită de fundament întrucât interlocutorii nu se raportează la același referent. Violarea maximei calității deschide contradicției un câmp larg de acțiune, augmentând efectul comic al fragmentului: Feciorul: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. Domnul: Care va să zică, a plecat? Feciorul: Nu, domnule, n-a plecat. Domnul: Amice, ești... idiot! Feciorul: Ba nu, domnule. Domnul: Zici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul ambiguității în care și-a învăluit opera, din precauție sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor caricaturale. Dorința de marcare critică, prin sublinierea devierilor de la logica moravurilor sănătoase în familia burgheză, în politică, în gazetărie etc., este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
5 cm în secolul al XIX-lea la 176,5 cm un secol mai târziu. Așadar, copiii din secolul XX creșteau o perioadă mai scurtă de timp decât cei din secolul al XIX-lea, dar erau mai înalți. Această aparentă contradicție e explicată de faptul că viteza de creștere a copiilor în primii 10 ani de viață a crescut . Curbele de creștere recente, recalculate la un interval de 25 de ani de la prima evaluare a lor au demonstrat că talia medie
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
apărător înverșunat al valorii estetice, consideră că extinderea canonului pe alte criterii a însemnat distrugerea lui. „Deschiderea” canonului este, după Bloom, o operație redundantă pentru că nici unul dintre canoanele laice nu a fost închis. El recunoaște complexitatea și, în același timp, contradicția canonului care nu este o unitate și o structură stabilă, dar consideră că există un principiu de unitate și coerență - criteriul estetic. Impunerea unor norme care își au originea și justificarea în alte domenii nu își au locul aici, ar
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
la dimensiunea „practică” a vieții creștine care nu se reduce la o credință pură, ci se manifestă printr-o acțiune corectă. Cadrul în care discursul despre „ortopraxi” este inserat pretinde ca, în Biserică, teoria și experiența să nu fie în contradicție. Raționalismul în teologie presupunea ca revelația să fie dată în concepte sustrase evoluției istorice și lipsite de caracterul de perspectivă. Biserica, fixând adevărul revelat în această concepție, avea datoria de a formula credința în expresii riguroase, punând-o la adăpost
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o povestire a „gesturilor” celor doi apostoli principali, Petru și Paul. Autorul amintește celelalte persoane, alte evenimente sau alte comunități ale mișcării misionare, doar în măsura în care-i pun în lumină pe protagoniștii principali ai cărții sau sunt în raport cu ei. Anumite lacune, contradicții și incoerențe ale povestirii permit înțelegerea tensiunii existente între materialele tradiționale ale lui Luca și interesele sale personale teologice redacționale. 2.2 Rolul femeilor în contextul Bisericii domestice Bisericile domestice au fost un factor decisiv în cadrul mișcării misionare creștine, întrucât
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sau se află în vecinătatea unor așezări umane, și are în vedere integrarea rețelei turistice în structura socio-economică a zonei amenajate (prin rețea turistică înțelegându-se baza materială și serviciile turistice, personalul angajat și turiștii), încercându-se evitarea apariției unor contradicții ce pot crea stări conflictuale între populația turistică și cea rezidentă; e) principiul funcționalității optime a întregului sistem de rețele (naturale, istorice, a hotelurilor și restaurantelor, a unităților prestatoare de servicii de transport, telecomunicații, alte elemente ale infrastructurii), care urmărește
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
adăugăm un altul, care înseamnă, de asemenea, un avantaj suplimentar: principiul igienist pe care s-a sprijinit, de asemenea, fundamentul capitalismului: "circulația bunurilor, a oamenilor, a valorilor"2. Marcel Cornu a ilustrat necesitatea economică reflectată de urbanismul lui Haussmann prin contradicția între "drumurile mizerabile ale timpului maghernițelor"3 și marile magazine construite (Le Bon Marché, 1852; Le Louvre, 1855; Le Printemps, 1865), care aveau nevoie de clientelă din tot orașul. Orașul pe care îl clădește Haussmann integrează cu luciditate notabilă noile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
A. Corbon, în cartea sa Le secret de la population de Paris (1865), scria: Nu este prudent, într-o epocă așa cum este a noastră, marcată de spiritul democratic 1, cu alte cuvinte, de o forță morală care sfidează toate precauțiile, toate contradicțiile și care se crede invincibilă, să stabilim vizibil linii de separare între cele două mari clase [...] dimpotrivă, ar fi o bună politică ștergerea progresivă a vechilor linii de demarcație"2. A trebuit să treacă o sută de ani pentru ca această
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
corespunde grijii de a asigura protecția socială 67 a societății împotriva acelora care îi amenințau securitatea, sănătatea și moralitatea. Deoarece această intervenție este condiționată de comportamentele marginale, acțiunea socială a apărut, prin preocuparea sa și prin raționalitatea coerciției sale, în contradicție cu idealul democratic al respectării fiecărui individ. Aceasta este fața sordidă a socialului. Totuși, nu ar trebui oare să recunoaștem astăzi acțiunii sociale faptul de a fi servit în egală măsură liberalizării sferei private, făcând să funcționeze normele publice împotriva
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cealaltă"69. Nu mai există o "societate bună" care trebuie protejată de clasele urbane periculoase, ci o singură societate, care trebuie protejată și apărată pentru a putea să progreseze pe calea democratică. Această nouă dispoziție va avea drept efect acutizarea contradicției între intențiile democratice de la care se reclama acțiunea socială și modul tutelar al funcționării sale, până la a-i pune în cauză, în anii 1970, eficacitatea și legitimitatea. La ora industrializării, preocupările urbaniste erau determinate de grija de a supune clasa
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și reflecția asupra noilor forme urbane dezvoltată de urbanismul progresist 109. Influențată de cubism, care făcea apologia formelor pure, această gândire arhitecturală integra oportunitățile de fabricație oferite de folosirea materialelor noi: oțelul și betonul armat. Nu fără a intra în contradicție cu aspirația lor de a răsturna capitalismul, arhitecții grupului Bahaus 110 colaboraseră cu industria germană; aceasta permisese producerea în serie a unor obiecte mobiliare care continuau să fie percepute ca un lux în Franța. Revendicarea expresă a urbaniștilor și arhitecților
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a marilor ansambluri, François Parfait, responsabil în cadrul Societății Centrale pentru Echiparea Teritoriului (SCET), urgența și nevoile unui număr mare au impus necesitatea creării marilor ansambluri. "Statul, administrația, aleșii se confruntau cu situații de urgență, trebuiau să răspundă unei multitudini de contradicții: necesitatea de a găzdui valuri de populație, penuria de materiale, de tehnicieni, lipsa de experiență a colectivităților locale și a organismelor care se ocupau de construcție etc. Urgența era principala constrângere"111. Acest fapt este subliniat și de Annie Fourcaut
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în cazul vânzării terenurilor și puteau schimba prețurile cerute. Această situație favoriza înflorirea unui urbanism operațional, ce se distingea de urbanismul reglementativ. Acesta din urmă determina, pentru diferitele parcele ale teritoriului comunal, reguli de folosire a solului care intrau în contradicție cu inițiativele private în materie de construcții; vocația rămânea aceea de a controla, nu de a impulsiona. Urbanismul operațional desemna posibilitatea acordată investitorilor de a abate de la aceste prescripții, pe o anumită zonă, pentru a realiza o operațiune de urbanizare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care îl prezenta pretenția sa de a întruchipa progresul tehnologic. Nerecunoașterea dorințelor locuitorilor transpare în trei aspecte: efectele emergente ale standardizării noilor construcții, și în particular a marilor ansambluri destinate locuirii și vieții sociale; tensiunile generate de ideologia amestecului social; contradicția între construcția de mari ansambluri și preferința francezilor pentru locuința individuală. Standardizarea construcțiilor colective moderne face dificilă 192 aproprierea orașului de către locuitorii săi. Urbanismul progresist nu-și disimula autoritarismul. În numele transparenței, "[...] se încăpățânau să pună "bucăți de sticlă" acolo unde
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]