11,264 matches
-
ficțiuni ascunzând uneori germeni de adevăr. Interpretările și speculațiile cu privire la scopul "Istoriei" sunt extrem de variate. Unii o consideră o operă de ficțiune având ca scop distracția cititorului. Alții o văd ca pe un atac al unui partizan al politeismului împotriva Creștinismului, autorul ascunzându-și identitatea pentru a se proteja. Syme consideră că este greșit ca lucrarea să fie considerată ca ținând de istoriografie și că nu se poate discerne vreo intenție de propagandă. După părerea sa "Istoria" este un produs literar
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
împăratul Heraklios a sosit în persoana în țară în anul 628 . El însă, sub presiunea cercurilor clericale, și-a călcat cuvântul față de evreii din Tiberias , și i-a măcelărit. Se spune ca Binyamin a fost unicul supraviețuitor, convertindu-se la creștinism. În anul 634 Palestina, și odată cu ea și Tiberias, au fost cucerite de către arabi, sub steagul Islamului. Orașul a capitulat în fața unui comandant numit Shurahbil. Începând din anul 636 Tiberia, în arabă Tabariya a devenit capitala plasei Iordanului (Hedjaz al
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
sunt păzite în fața triburilor germanice de numeroase legiuni, iar principalele așezări sunt legate între ele prin drumuri amenajate. Limba latină, inițial folosită în administrație, comerț și armată, devine treptat limba populară înlocuind dialectele celtice. Începând cu secolul al III-lea creștinismul se impune în regiune, odată cu fondarea unui episcopat la Tongeren. După marile invazii din secolul al V-lea, regiunea devine centrul primului regat franc, a cărui capitală este Tournai. În jurul anului 500, Clovis, regele Francilor, este botezat și mută capitala
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
În Cântarea lui Solomon, este în mod clar "grădină"; în al doilea și al treilea exemplu "Parc". În literatura apocaliptică după exilul Babilonian și în Talmud, "paradis", primește asocierea cu Grădina Edenului și prototipul ceresc al acestuia. În Noul Testament al creștinismului Paulin, există o legătură a cuvântului "paradis" cu tărâmul celor binecuvântați (spre deosebire de tărâmul celor blestemați), printre cei care deja au murit, cu influențe elenistice evidente observate de către numeroși cărturari. Gradina grecească a Hesperidelor a fost oarecum similară cu conceptul creștin
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
Mediu poate fi privită ca o istorie a mixturii dintre elementele artei clasice, a artei paleocreștine și a artei „păgâne”. Arta paleocreștină este cuprinsă cu aproximație între anul 200 (înainte de care nu se cunoaște nici o formă de manifestare artistică a creștinismului) și anul 500, la inaugurarea unui stil pur bizantin. De-a lungul acestei perioade, artiștii au adoptat subiecte și metode specifice artei romane în pictură, mozaic și sculptură. Arta bizantină se naște din ceea ce numim arta paleocreștină în jurul anului 500
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
Funcționarul Gisi Fleischmann din cadrul „Ústredna Židov” a ajutat un număr de evrei să fugă. Cam 7.000 de evrei au reușit să se refugieze în Ungaria. Mai multe mii de evrei au încercat să scape de deportare prin convertire la creștinism. Monseniorul Tiso a oferit cam 2.000 de grațieri prezidențiale evreilor creștinați. Începând din iunie 1942, guvernul slovac a devenit mai puțin cooperant în acțiunea de deportare a evreilor slovaci în Germania. În acel moment, peste 52.000 de evrei
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Jewish Mysticism”), iar pe urmă în 2008 în spaniolă. În mistica evreiască au fost multe dispute asupra subiectului "fiul lui Dumnezeu" care au continuat tradiții mai vechi și care sunt diferite de cele creștine și nu au apărut sub influența creștinismului. Idel încearcă în această lucrare să prezinte o sistematizare a categoriilor și modelelor diverse de dezbatere a acestei teme- fiul lui Dumnezeu. După unele, fiul lui Dumnezeu ar fi o fortă cosmică, o relație cosmică la care participă omul. După
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
dovedită de arheologi, există dubii cu privire la răspândirea lor, care era considerată foarte largă la acea vreme, având în vedere că vechile spitale au fost identificate pe baza ruinelor lor și nu pe baza scrierilor și a descoperirii uneltelor medicale. De când creștinismul a devenit religie de stat, sănătății i s-a acordat o mai mare atenție. Sinodul I Ecumenic de la Niceea a decis ca biserica să ajute persoanele sărmane, bolnave, văduve sau străine. A ordonat construirea de spitale în fiecare oraș-catedrală. Mai
Spital () [Corola-website/Science/311922_a_313251]
-
Practicanții acestor rituri, care de altfel s-au păstrat de-a lungul timpului, au trebuit să le metamorfozeze, pentru a putea supraviețui și a adopta islamul ca religie, tot așa cum semenii lor, luați sclavi și transportați în America, au adoptat creștinismul. În timpul perioadei coloniale, mai mulți cercetători și antropologi au încercat să înțeleagă și să clasifice sistemul religios din Maghreb. Astfel,începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Gnaoua/Gnawa sunt identificați ca fiind o confrerie religioasă populară ale cărei practici
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
anul 860): ..."gentes innumeras... Sunt his Germanique truces et Sarmata bellax-atque Getae nec non Bastarnae semina gentis-Dacorumque manus et Martia pectori Alani." Chiril și Metodiu au avut mai mulți discipoli în secolul al IX-lea, dintre care doi au propovăduit creștinismul în randul slavilor rămași printre românii deja creștini din Tările Române: Jandov în Dacia (probabil Transilvania) și Moznopon în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina) Secolul al X-lea Gesta Hungarorum menționează că românii din Panonia și Transilvania au fost atacați
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
de 2 ani. În urma unui Tratat de pace semnat de Chosroes cu Iustinian, filozofii obțin permisia de a se întoarce la Atena. Este stipulat în acest "Tratat" că nu vor fi nici persecutați și nici obligați să se convertească la creștinism (care erau opțiunile politice dictate inițial de Iustinian prin decretul din 529 e.n.). Nu se știe însă dacă Damascius s-ar fi întors la Atena după 532 e.n. Mai probabil este că s-a stabilit în Egipt sau chiar în
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
timp de o afecțiune psihică gravă, să își pună capăt vieții. În Statele Unite, suicidul nu este ilegal, dar persoanele care încearcă să se sinucidă pot fi pedepsite. Sinuciderea asistată medical este legală în Oregon și Washington. În majoritatea formelor de creștinism, sinuciderea este considerată un păcat, în special datorită scrierilor gânditorilor creștini importanți din Evul Mediu, precum Sfântul Augustin și Sfântul Toma din Aquino; pe de altă parte, suicidul nu era considerat un păcat în perioada bizantină, atunci când a apărut Codul
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
din Dornach (Elveția). O primă Societate Antroposofică a fost fondată în 1912 la Köln. Ea s-a desprins de secțiunea germană a Societății Teosofice, condusă până la acel moment de Rudolf Steiner, ca urmare a diferențelor tot mai mari cu privire la interpretarea creștinismului și a lui Christos (Steiner a refuzat să-l vadă pe tânărul indian Jiddu Krishnamurti ca reîncarnare a lui Christos și s-a disociat de cei ce promovau această idee sub denumirea "Order of the Star in the East"). În
Societatea Antroposofică () [Corola-website/Science/311440_a_312769]
-
coloniști romani), în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este adoptat creștinismul (catolicismul), slovenii stabiliți în extremitatea nord-vestică a lumii slave meridionale, ducându-și existența într-un spațiu cultural-politic german. Comitatele și ducatele se constituie din secolul X, dependente de Imperiul Roman, sunt anexate treptat de casa de Habsburg: Steiermark (Štajertska - 1280
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
acest topos în Întâia epistolă a lui Pavel către corinteni (10,14), atunci când îi îndeamnă pe credincioși să se ferească de ispită: "De aceea, prea iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli". Împărtășirea este singura formă de jertfă posibilă în creștinism, jertfele aduse imaginilor îl dau pe om pradă demonilor Trupul viu al lui Hristos, prezent în euharistie, este singura imagine a lui Dumnezeu acceptată de către Pavel. În timpul reformei acuzația formulată de Pavel împotriva cultelor păgâne devine actuală, ea se îndreaptă
Idolatrie () [Corola-website/Science/312293_a_313622]
-
baron d'Holbach, ele nu sunt decât „un roman oriental dezgustător pentru orice om de bun simț, ce nu pare a se adresa decât ignoranților, stupizilor, drojdiei societății, singurii indivizi care pot fi seduși de ele.” Utilizarea termenului însă precede creștinismul și nașterea lui Iisus. De exemplu, există inscripții precreștine care celebrează împărați romani ce aduceau „vestea cea bună” întregului imperiu prin impunerea păcii și prosperității (Octavian este un astfel de exemplu). Mai mult, acești împărați erau desemnați, ca și Iisus
Evanghelie () [Corola-website/Science/312331_a_313660]
-
chiar dacă nu au nici un suport în rațiunea umană. În esență, fideismul susține că argumentațiile raționale sau cele științifice în favoarea existenței lui Dumnezeu sunt nerelevante, neavând nicio legătură cu adevărul teologiei creștine. Acest tip de fideism are o istorie îndelungată în creștinism. Frază „cred, pentru că este absurd”, atribuită lui Tertulian este adesea citată că un exemplu de credință, deși este o referire greșită la un fragment din "De carne Criști" (Despre trupul lui Cristos), Tertulian scriind în realitate: „...Fiul lui Dumnezeu a
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
sfânt părinte al bisericii creștine, atât ortodoxă cât și catolică. s-a născut în jurul anului 360, într-o familie din Dobrogea (pe acea vreme « "Scythia minor" »), probabil într-una dintre cetățile greco-romane de pe coastă : Argamum, Histria, Tomis sau Kallatis unde creștinismul era bine implantat, unde se vorbeau limbile latină și greacă și unde inscripții și sarcofage menționează numele de familie Kassianos/Cassianus. A învățat să scrie și să citească în limba latină și în limba greacă. Împreună cu sora sa și cu
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
reprezintă totalitatea pieselor literare scrise în Norvegia sau de către norvegieni. Istoria literaturii norvegiene începe cu poeme păgâne din Edda și versul scaldic din secolele IX și X, cu poeți precum Brăgi Boddason și Eyvindr Skáldaspillir. Sosirea creștinismului în jurul anului 1000 a permis norvegienilor să au contact cu hagiografie, scrierea cronicilor și predare medievală europeană. Aceste influențe, unite cu înrâuriri islandeze anterioare și tradiția orală nativă, au cauzat dezvoltarea rapidă a literaturii în secolele XII și XIII. Capodoperele
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
Norvegiei. Inscripțiile păstrate din această epoca sunt în mult dedicații memoriale și formule magice. Una dintre cele mai lungi este cea din piatră Eggja, scrisă probabil în secolul VIII, care conține aluziile magice sau religioase. Aproape între 1000 și 1300, creștinismul a fost instalat în țară, cărând și alfabetul latin. Cele mai vechi piesele prozaice vin de la secolul XII, fiind în majoritatea textele hagiografice și istorice precum "Passio Olavi", "Acta sanctorum în Selio", "Historia Norvegiæ" sau "Historia de Antiquitate Regum Norwagiensium
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
de apărare") este un discurs menit să apere persoana care îl elaborează, sau altă persoană, în ceea ce privește ideile sau doctrina sa. În literatura latină este cunoscută lucrarea "Apologia", scrisă de Apuleus, în care autorul se apără împotriva acuzației de vrăjitorie. În creștinism înseamnă apărarea din punct de vedere intelectual-civil a religiei creștine. Unii consideră apologia ca fiind o ramură a teologiei. În viziunea protestantă, apologeții sunt prea polemici atunci când apără catolicismul. Tradițional, însă, apologia îmbracă un aspect pozitiv pentru creștinism, misiunea sa
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
vrăjitorie. În creștinism înseamnă apărarea din punct de vedere intelectual-civil a religiei creștine. Unii consideră apologia ca fiind o ramură a teologiei. În viziunea protestantă, apologeții sunt prea polemici atunci când apără catolicismul. Tradițional, însă, apologia îmbracă un aspect pozitiv pentru creștinism, misiunea sa fiind atât aceea de a-l apăra pe credincios împotriva propriilor lui îndoieli, cât și împotriva necredincioșilor. În Noul Testament apologia ia forma apărării creștinismuluiîmpotriva exceselor iudaice, și deci, de a proteja mesianismul. Apologeți ca Iustin Martirul și Tertulian
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
mesianismul. Apologeți ca Iustin Martirul și Tertulian au apărat superioritatea morală a creștinilor. Origene în sec. II d.Cr. a subliniat puterea supranaturală a Duhului Sfânt în a-i apăra pe creștini. Teologul platonician Augustin, în sec. IV d.Cr. a prezentat creștinismul ca fiind răspunsul lui Dumnezeu la decăderea Imperiului Roman. În sec. XIII d.Cr. Toma de Aquino apără credința în Dumnezeu, arătând că Dumnezeu este prima cauză a întregului Univers. În protestantism apologeți ca Joseph Butler și William Paley susțin că
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
ca arhitect pe Dumnezeu. În sec. XIX apologia a avut de dus o luptă grea împotriva unor atacuri la Evanghelii, teoria evoluției reprezentând un pericol prin proasta ei inerpretare. Nietzsche și teoria marxistă au reprezentat alte momente grele în care creștinismul a avut nevoie de apologeți. În sec XX teologi precum germanii Rudolf Bultmann și Paul Tillich au prezentat creștinismul ca fiind cel mai bun răspuns la întrebările existențiale ale speciei umane.
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
Evanghelii, teoria evoluției reprezentând un pericol prin proasta ei inerpretare. Nietzsche și teoria marxistă au reprezentat alte momente grele în care creștinismul a avut nevoie de apologeți. În sec XX teologi precum germanii Rudolf Bultmann și Paul Tillich au prezentat creștinismul ca fiind cel mai bun răspuns la întrebările existențiale ale speciei umane.
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]