14,040 matches
-
ecumenică la Moscova și Kiev. Întors în țară, primește vestea morții mitropolitului Anastasie Crimca (1629) și pe cea a înlăturării Domnitorului Miron Barnovschi, ceea ce îl determină să se retragă la Mănăstirea Secu. În scurt timp însă, în anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iași și numit în fruntea Mitropoliei Moldovei în locul mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou mitropolit, Varlaam reușește să aibă multe realizări, mai ales că reușește să-și atragă și sprijinul Domnitorului
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
rândul sfinților din calendar pe învățatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august. Considerată de Iorga, drept opera cea mai populară a epocii noastre vechi, ea conține primele versuri în limba română, intitulate Stihuri în stema domniei Moldovei, prin care este recunoscut meritul domnitorului Vasile Lupu în tipărirea cărții. "Cazania" are două părți: Nicolae Manolescu, în "Istoria critică a literaturii române" desprinde următoarele trăsături ale operei: "frumusețea limbii utilizate" -vorbește pe înțelesul tuturor, presărând explicațiile cu întrebări
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
treia din discursul istoriografic al lui Alexandru D. Xenopol are tentă polemică și documentară. Aici se pot încadra: Există, de asemenea, cea de a patra secțiune a scrierilor lui Alexandru D. Xenopol, cuprinzând o tematică diversificată, referitoare, de exemplu, la domniile lui: Ștefan cel Mare (1871), Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir (1886), Scarlat Callimachi (1897), Alexandru Ioan Cuza (1903) sau despre Nicolae Kretzulescu (1915); amplele referiri la confruntările militare dintre ruși și turci, prezentându-se urmările acestora pentru Țările Române (1880
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte"" s-a născut la 14 august 1867 la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de juriști a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu frații și surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construiește în apropierea Londrei. După studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford, el intră în barou, dar
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
educația sa se simte profund străin față de haosul perioadei de după război. Nostalgia sa față de trecut îl împinge atunci să redea viață acestei părți a societății pe care o cunoaște mai bine, familia, clasa mijlocie prosperă, atât de puternică la sfârșitul domniei reginei Victoria, pe care a caricaturizat-o magistral în The Man of Property. Anii care i-au mai rămas de trăit, din 1920 până în 1928, vor fi consacrați redactării cronicii-fluviu a familiei Forsyte: mai întâi Forsyte Saga și apoi O
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
a fost una dintre cele mai remarcabile realizări ale domniei lui Matei Basarab. Situată sub un deal, „[...]la munte[...]“, în zona comunei Brăești, d Județul Buzău, , construcția a fost făcută între anii 1647-1648, pe locul unui „[...] schitișor prost ca și alte schitișoare ce se află împrejurul ei de se țin
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
a fost o mănăstire ortodoxă, una dintre cele mai importante realizări arhitectonice ale domniei lui Matei Basarab și ale artei românești a secolului al XVII-lea. Mănăstirea este amplasată în vatra localității Brebu Mânăstirii din actualul județ Prahova, în apropierea râului Doftana. Arealul geografic este încântător, situarea acestuia într-o depresiune a Sub-Carpaților, la
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
acest act se dă înapoi brebenilor jumătate din moșia luată prin metodele arătate mai sus. După aceste „cumpărături” în sat, au mai urmat și alte înzestrări cu moșii cum rezultă din actele vremii (Voineasa, Titeasa, Șopârlige și Moceasca). La sfârșitul domniei lui Matei Basarab lucrările la finisaje, precum și pictura bisericii, nu erau gata în ciuda eforturilor celor doi ispravnici Mogoș, iuzbașa din Păulești și Antonie postelnicul din Negoiești, iar ca prim egumen este atestat din pisanie chir Vasilie monahul, probabil același care
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
fondator al instituțiilor acestui stat și prim legiuitor. Discuția despre rămâne deschisă căci, pe baza argumentelor de ordin istoric, nu se pot formula concluzii clare. Asociat la tron probabil începând din 1372, conform părerii unor istorici, Radu I își începe domnia ca singur stăpânitor după 9 iulie 1374 când avem ultima mențiune documentară despre fratele său ca fiind în viață. Din nefericire nu s-au păstrat documente interne care să ateste domnia sa, însă există câteva referiri externe, în principal acte ale
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
au adus admirația celor din timpul său. Oricum, voievodul muntean, într-un alt document maghiar, de data asta contemporan cu evenimentele din 1377, poartă numele de „Godon“, denumire la fel de curioasă și la fel de greu de explicat. Un eveniment important legat de domnia lui Radu I îl reprezintă aducerea moaștelor sfintei mucenice Filofteia, de la Tîrnovo (Țaratul Bulgar, ) la Argeș, fapt petrecut în preajma anului 1384 [un an după moartea sa?!], când scena este imortalizată pe pereții bisericii domnești de la Curtea de Argeș, căreia i-au fost
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
alături de fratele și părintele său. De altfel activitatea de ctitor de lăcașe de cult îl situează printre cei mai activi domnitori ai Țării Românești, în timpul domniei sale construindu-se, printre altele mai mărunte, importantele mănăstiri Tismana, Cozia și Cotmeana. Tot în timpul domniei lui Radu I se înființează cele două episcopii catolice de la Severin (c1380) și cea de la Argeș (9 mai 1381) precum și, prin tradiție, ctitorirea unei mănăstiri catolice la Târgoviște. Un alt moment important și controversat al domniei lui Radu I îl
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
și Cotmeana. Tot în timpul domniei lui Radu I se înființează cele două episcopii catolice de la Severin (c1380) și cea de la Argeș (9 mai 1381) precum și, prin tradiție, ctitorirea unei mănăstiri catolice la Târgoviște. Un alt moment important și controversat al domniei lui Radu I îl reprezintă stăpânirea asupra țaratului de Vidin. La baza acestei teorii ar sta o inscripție ilizibilă de pe zidurile bisericii domnești de la Curtea de Argeș, în care unii cercetători au identificat titulatura voievodală „domn singur stăpânitor al Ungrovlahiei, al Vidinului
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
trei sate, venitul domnesc de la opt pescării de la Dunăre și alte bunuri, este păstrat la Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București. Printre alte realizări, Vladislav I este primul voievod român care emite monedă, în preajma anului 1365. Emisiunile monetare atribuite domniei lui Vlaicu Vodă, practic primele monede românești propriu-zise, au fost bătute numai în argint și au fost clasificate astfel de către numismații români (în speță clasificarea aparține lui Octavian Iliescu): Monedele din prima categorie ar aparține unui sistem similar cu ducații
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
în prezent numele fiind purtat de cel mai mic nominal circulant, moneda de 1 ban, a suta parte dintr-un leu românesc. Raportul dintre monedele muntenesti medievale în perioada lui Vladislav I era următorul: La 650 de ani de la începutul domniei lui Vladislav I Vlaicu, Banca Națională a României a pus în circulație, la 28 aprilie 2014, în atenția colecționarilor, o emisiune monetară de aur, având titlul de 900‰ formată dintr-o monedă rotundă cu valoarea nominală de 100 de lei, cu diametrul de
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
palatin Friedrich al II-lea cel Înțelept (1544-1556), urmașul acestuia principele palatin Ottheinrich (1556-1559) decretează drept confesiunie oficială reforma lui Martin Luther. Urmașul acestuia principele Friedrich al III-lea din Pfalz (1559-1576)s-a dedicat unei ramuri calvinist reformate. În timpul domniei lui a fost elaborat în anul 1563 "Catehismul din Heidelberg" care a devenit temelia mărturisirilor de credință din biserica reformată. Această carte a fost deja tradusă în 400 de limbi. După o scurtă revenire la luteranism în perioada lui Ludwig
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
persan despre o biserică foarte bine prezervata și foarte venerata ce există în oraș. În 985 geograful arab Al-Muqaddas vizitând Betleemul s-a referit la biserică cu următoarele cuvinte: “Biserică lui Constantin nu are asemănare în zonă.” În 1009 în timpul domniei celui de al șaselea Calif Fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, Biserica Nașterii a primit ordin să fie demolată, dar a fost cruțata de musulmanii locali, deoarece foloseau ei înșiși ca loc de venerare o parte a acesteia. Biserică Nașterii Domnului și
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
A adoptat o diplomație prudentă, față de marile puteri ale Europei din acea vreme Franța și Spania. După izbucnirea războiului anglo-spaniol, Spania a încercat să cucerească Anglia, iar înfrângerea Armadei spaniole este una din cele mai mari victorii din istoria Angliei. Domnia reginei Elisabeta este denumită "era elisabetană" sau "epoca de aur", fiind marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. A fost și o perioadă de extraordinară înflorire artistică și culturală: dramaturgii William Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson sunt câțiva
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
englez care a înconjurat globul; Francis Bacon și-a expus viziunile filosofice și politice și s-a produs colonizarea Americii de Nord, sub Sir Walter Raleigh și Sir Humphrey Gilbert. Elisabeta a fost calificată o domnitoare temperamentală și uneori indecisă. Spre sfârșitul domniei, o serie de probleme economice și militare i-au afectat popularitatea. Totuși îi este recunoscută carisma și încăpățânarea, într-o perioadă în care suveranii din țările vecine înfruntă dificultăți interne care le periclitează tronurile. Ca în cazul rivalei sale Maria
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
de către consilierii săi, a salvat-o deseori de alianțe matrimoniale și politice nefericite. Asemenea tatălui ei, regele Henric al VIII-lea, Elisabeta a scris poezie și proză. Domnia sa a fost marcată de prudența în ceea ce privește acordarea de onoruri și demnități. În timpul domniei reginei Elisabeta, au fost ridicate la rang nobiliar doar opt persoane: un earl și șapte baroni. Elisabeta a redus de asemenea numărul consilierilor săi privați, de la treizeci și nouă la nouăsprezece și ulterior la paisprezece. După scurtele domnii ale fraților
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
demnități. În timpul domniei reginei Elisabeta, au fost ridicate la rang nobiliar doar opt persoane: un earl și șapte baroni. Elisabeta a redus de asemenea numărul consilierilor săi privați, de la treizeci și nouă la nouăsprezece și ulterior la paisprezece. După scurtele domnii ale fraților săi vitregi, cei 44 de ani de domnie ai Elisabetei au dat stabilitate regatului și au ajutat la crearea identității naționale. Elisabeta s-a născut în Palatul Greenwich în 7 septembrie 1533 și a primit numele bunicilor ei
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
nobiliar doar opt persoane: un earl și șapte baroni. Elisabeta a redus de asemenea numărul consilierilor săi privați, de la treizeci și nouă la nouăsprezece și ulterior la paisprezece. După scurtele domnii ale fraților săi vitregi, cei 44 de ani de domnie ai Elisabetei au dat stabilitate regatului și au ajutat la crearea identității naționale. Elisabeta s-a născut în Palatul Greenwich în 7 septembrie 1533 și a primit numele bunicilor ei Elisabeta de York și Elisabeta Howard. A fost singura fiică
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
În același timp este adoptat un nou "Act de Uniformitate" pentru a face obligatorie utilizarea versiunii din 1552 a "Cărții de rugăciuni" Book of Common Prayer. Totuși sancțiunile pentru cei ce nu respectau acest act nu erau excesive. De la începutul domniei era de așteptat ca Elisabeta să se căsătorească și problema era cu cine. Cu toate acestea ea nu s-a căsătorit niciodată din motive rămase neclare. Istoricii au speculat că a fost descurajată din cauza experienței cu Thomas Seymour sau că
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
să-i scrie scrisori pe jumătate liniștitoare, pe jumătate reprobatoare. Ea îi propune o alianță, alianță ce îi fusese oferită de Ivan al IV-lea și o refuzase, dar țarul refuză. Comerțul și relațiile diplomatice cu Statele arabe, înfloresc în timpul domniei Elisabetei I. În ciuda interdicției papale, Anglia exportă armuri, muniții, metale și lemn în schimbul zahărului din Maroc. În 1600 Abd el-Wahed Messaoud, consilierul principal al regelui Marocului, Ahmad al-Mansur din dinastia Saadian, merge la curtea Angliei pentru a negocia o alianță
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
catolici. Pentru a menține iluzia de pace și prosperitate se bazează tot mai mult pe spionii interni și propagandă. În ultimii ani cresc criticile și scade afecțiunea poporului. Una din cauzele a ceea ce de multe ori este numită "a doua domnie" a Elisabetei, este evoluția Consiliului privat în 1590. O nouă generație este la putere. Cu excepția lui William Cecil, ceilalți membrii erau morți: Robert Dudley în 1588, sir Francis Walsingham în 1590, Cristopher Hutton în 1591. Luptele pentru putere în sânul
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
unul din fiii lui William Cecil, iar autoritatea reginei slăbește. Aceasta se poate observa în cazul doctorului Lopez, medicul personal al reginei, care când este acuzat pe nedrept de trădare, regina nu poate împiedica execuția lui. În ultimii ani de domnie, Elisabeta se sprijină mai mult pe acordarea de monopoluri, decât să ceară bani Parlamentului pentru subvenționarea războiului. Această practică a dus la fixarea prețurilor, îmbogățirea comercianților pe seama poporului și la o profundă nemulțumire. Agitația a culminat în Camera Comunelor în
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]