12,502 matches
-
au fost trimiși la Paris ca să vadă și să se instruiască Aristizza Romanescu și Grigore Manolescu; sub directoratul lui Ioan Ghica, Vasile Alecsandri apare victorios. George Marianu face să i se joace comedia de salon După despărțenie, Frédéric Damé prezintă drama istorică Hatmanul Drăgan, literatura dramatică originală începe să se afirme. La Teatrul Național este acum o reînnoire, deși bătrânul Millo apare din nou, numai steaua lui Pascaly intră din ce în ce mai mult în eclipsă. Cu încetul se ridică acum în teatru: Aristizza
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și Rapallo nu făcea decît să servească de alibi revendicărilor germanice. Cele două puteri totalitare, Germania și U.R.S.S., de care lumea civilizată se temea și le menaja în același timp, au provocat cataclismul care a tîrît lumea contemporană în drama cea mai sîngeroasă din istorie. Scopul suprem al Rusiei sovietice, de a provoca un război între țările capitaliste, era realizat. Nu îi mai rămînea decît să aștepte momentul oportun pentru a trage toate foloasele unei hegemonii mondiale. În mai puțin
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de îngrijorare, provocată de tot ce vedeam că se întîmplă în țară, era din ce în ce mai mare, eram, cum spunea Kippling, ca omul căruia furtuna îi ascuțise simțurile. Nu mai erau vremurile grele pe care le vedeam venind, ci vedeam deja marea dramă a României, care își începuse prologul. Și mă întrebam de ce atîția alții, pe care-i vedeam și cu care discutam politică, nu vedeau lucrurile tot atît de negru ca mine. Prietenul meu, Petre Bejan, cumpăra acțiuni de-ale societății Creditul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
că are ca prinț o datorie care trece peste durerile și inconvenientele omenești. El trebuie să rămâie, dacă nu în alt rol, cel puțin în acela [de] portdrapel. El trebuie să ție fâlfâind stindardul Dinastiei și României”. „În toată această dramă, figura cea mai patetică este Mihăiță. El rămâne singur victima împrejurărilor, neputincios, fără experiență, în mijlocul acestei haite de lupi și hiene. El e singurul care s-a opus din răsputeri. El n-o voit să accepte această soluțiune”, sinteza Carol
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
înecăcioasă e întreruptă brusc de formidabilele hohote de plâns din grupul Casei Militare și Casei Civile. Mai nestăpânit decât toți hohotește Pavelescu (inspector general al trenurilor regale - n.n.). Plânsul acesta de bărbat în toată firea, dă ceremoniei un aer de dramă încordată. Cineva îmi șoptește că Regele abdicat ascultă cu Elena Lupescu de dincolo de ușa rămasă întredeschisă. Ceremonia e foarte scurtă. Se citesc documentele juridice unde Ion V. Gruia, numește pe Antonescu «șeful statului», ceea ce m-a indignat. Patriarhul primește jurământul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
în regiuni de evacuat, corespunzătoare diferitelor zone de urgență. S-a stabilit ca plasarea persoanelor și resurselor evacuate să se facă numai la vest de linia Brașov-București-Giurgiu, precizându-se județele și localitățile unde să-și continue activitatea. Pentru a evita drama generată de refugiul din 1940, pregătirea operațiunii (cu denumirea de cod “Operațiunea 1111”), a vizat buna desfășurare a tuturor fazelor, a prevăzut o serie de detalii, urmărindu-se realizarea unei distanțe față de zonele de luptă previzibile în momentul planificării. Operațiunea
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
o agoniseală, o fericire... La lumina zilei văd că suntem însoțiți de militari, cu baionetele la armă care ne ordonă să nu coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă etapă a vieții familiei noastre, drama cu neajunsuri, suferințe și dureri, care ne-au cuprins deopotrivă. Am trăit spaima bombardamentelor de la Ploiești, găsind scăpare în ascunzișuri și tranșee. Apoi, ce greu a fost în perioada foametei, când părinții căutau hrană pentru supraviețuirea noastră. De aceea n-
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
în anul 1962, am reușit să revăd comuna natală și pe cei dragi. Când i-am sărutat mâna mamei în fața ei stătea acum un bărbat în toată firea, iar pe chipul ei brăzdat de urme adânci am văzut expresia întregii drame trăită de ea. În anul 1956, m-am transferat cu serviciul în Bacău, deoarece aici am obținut o locuință confortabilă pentru întreaga familie, ceea ce îmi lipsea la Brăila. Am lucrat în continuare la Întreprinderea de îmbunătățiri funciare din localitate, de unde
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
română după “întoarcerea armelor“. Astfel, soldați basarabeni erau trimiși direct în Siberia sau după caz, pe front iar cei din afara Basarabiei și ofițerii erau împușcați pe loc. Atunci eram mic, aveam doar 2 ani, nu puteam să înțeleg o asemenea dramă. Dar viața a mers mai departe, am terminat școala primară în comuna bunicilor, apoi am urmat școala profesională la Turda. O perioadă am lucrat la Fabrica de Ciment Bicaz, dar dorința și ambiția mea de a merge mai departe, m-
ŞTIU DE REFUGIUL MEU, DE LA PĂRINŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
cimitirul „Eternitatea” din Iași. Între 1986 și 1989 transpune În versuri Psaltirea, publicată În „Teologie și viață”, 1993 și În volum În 1995. Opera: Flori de gând, Iași, Editura Helios, 1990, 1998 (un volum de poezii religioase); Dreptul Iov sau Drama unui om În suferință, Iași, Editura Lumină din lumină, 1999; Psaltirea În versuri. Te-oi iubi de-a pururi, Doamne ... Psalmul 17, Iași, Editura Doxologia, 2012, Ediția a 2-a, revizuită și Îngrijită de Pr. Mihai Manolică, 270 p. Pr.
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
să țină În frâu con flictele și dușmăniile acelei epoci pline de violență, pre cum și pe soțiile celor doi prinți, Sofia din familia Welfilor și Clémence de Burgundia. Reale sunt și conflictele familiei ducale cu familia impe rială sau drama pricinuită de căsătoria regelui franc Filip cu Bertranda de Monfort. Se povestește și acum cu groază, În orășelul faustian Stau fen, unde există ruinele fortăreței lor pe dealul numit până astăzi Stouf, despre crimele pastorului Adalbrecht sau ale bunicii sale
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
CAIETUL NR. 1 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea." (Psalm 30:9) "Cogito ergo sum." (René Descartes) "Je me révolte donc j'existe." (Albert Camus) " Câtă luciditate, atâta dramă..." (Camil Petrescu) 1. O MIUȚĂ CAPTIVANTĂ "Unul dintre cele mai bune lucruri ce ți se pot întâmpla în viață este acela de a avea o copilărie fericită." Agatha Christie Obosit, dar încântat de modul în care echipa noastră a evoluat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
limpede și proaspătă. Cu un aer blazat, loveau din când în când cu labele apa mocirloasă din scăldătoare, tânjind după vremuri mai bune, care se lăsau așteptate. Filozofie a disperării optimiste... Am mers mai departe. În "celula" următoare se consuma drama a două exemplare din familia celor ce intraseră cândva în conflict cu Scufița Roșie: un lup și o lupoaică. Bietele animale! Când ne-am oprit în fața lor, și-au ascuns cozile între picioare și au rânjit spre noi a intimidare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în toată înălțimea și măreția lui, scoțând un răget cutremurător, încât toți îngrijitorii s-au repezit buluc la boxă să vadă ce sa-întâmplat. Văzându-l ridicat în două picioare, iar pe Marinica ghemuită și nemișcată jos, au înțeles imediat totul. Drama pe care o trăia acum i-a atins profund și pe ei, deoarece cunoșteau povestea lor. Au trecut câteva luni bune; din dorința de a-i reda tonusul vital, i s-a procurat o altă ursoaică. A avut o reacție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu partenera lui de viață au adus pe lume 18 copii. Optsprezece copii! Iar acum, lângă el nu se afla decât unul dintre nepoți, un copil de nici șapte ani, care îl privea cu mirare și compasiune, neînțelegând prea bine drama pe care o trăia bătrânul din fața lui. Totuși, cred că am citit, am deslușit în ochii tulburi și îndurerați ai bunicului cauza acestei suferințe. Da. Mai mult decât lipsa mămăligii, îl dobora absența dragostei: Cinstește pe tatăl tău și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
colaterale" fără importanță, sacrificate pe treptele unui altar păgân și ale unei religii de culoare roșie. Dar Tu, Doamne, unde erai? Cum de nu ne vedeai? Cum de-ai putut răbda o asemenea barbarie? Cum de puteai asista indiferent la drama unei familii?! Tata, arestat și schingiuit de călăii comuniști prin toate închisorile, fiind supus la cel mai draconic tratament de pușcăriaș: regimul de exterminare. Subnutrit, persecutat și torturat pentru acuzații imaginare, inventate. Mama cu cei șase copii, tratați precum cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ziar a învelit una dintre pâini. Mircea, te rog, ajută-mă. Ia sticla asta. Vino. S-au îndreptat încet, acompaniați ritmic și sonor de țăcănitul roților, spre partea vagonului în care macedonenii își trăiau într-o profundă și dureroasă tăcere drama lor familială. Tabloul văzut de mama și de Mircea nu era tocmai idilic. Lena era sprijinită de umărul mamei sale și amândouă, jos, pe platforma de scândură, erau rezemate cu spatele de peretele vagonului. Țile stătea pe o țolică la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cartea este o evocare sumară a tragediei trăite de părinții noștri și chiar de către noi, în anii ocupației staliniste 1940 1941 și în refugiul din anul 1940 și 1944. Cartea este drama dezrădăcinării, a durerilor și suferințelor care ne însoțesc în fiecare zi, sunt lacrimile presărate pe drumurile bejeniei și la mormintele celor care ne-au dat viață . Cartea este un monument de recunoștință ridicat în memoria părinților noștri, care au lăsat
Cuvânt înainte. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1658]
-
cca. 400 000 locuitori. Anul 1940 devine cea mai întunecată pagină din istoria României. Țara noastră a fost “răstignită pe cruce“ de Rusia stalinistă, Germania hitleristă și Italia fascistă, iar cei refugiați din teritoriile ocupate, au fost osândiți să suporte drama dezrădăcinării, cu durerile și suferințele redate în memoriile lor, de ultimii martiri, membri ai asociației noastre.
RĂSTIGNIREA ROMÂNIEI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1661]
-
cărților. Și în celelalte romane: Stradivarius, sub o anume formă chiar în Mireasa fără corp, în Elixirul (nepublicat încă), în nuvele (ex: Amor cu drosophila, Darul de Crăciun, Strada plantelor etc.). Cum am mai spus/am mai scris, marea noastră dramă, a oamenilor, mi s-a părut a fi pierderea inițieriii. Y compris pierderea relației maestru-discipol, pe care, eu-unul, am prețuit ca pe unul dintre cele mai prețioase lucruri ce mi s-au fost dat, pe lumea aceasta. Inițierea este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și exhibiționistă. Citindu-l, îl înțelegem mai bine. Ion Cristofor este preocupat, obsedat chiar de ideea și soarta poetului, despre care cultivă o imagine mai curând sumbră, profund interiorizată, plină de gravitate și de neliniște. Deloc convențional, Ion Cristofor scrutează drama poetului și a poeziei cu luciditate și cu talent evident". Cum v-ați caracteriza? În principiu nu cred că aș avea multe de adăugat portretului pe care Adrian Marino mi l-a făcut. Sigur e că am evitat mereu "viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
poezia e izgonită din cetate, se instalează barbaria. Când ești lucid, îți dai seama că nu poți să faci abstracție de faptul că cititorul tău sângerează sau moare de foame. Iar unde e luciditate, e, cum s-a spus, și dramă. Poate asta e transformarea cea mai acută a poeziei mele. Nu-mi mai fac iluzii, nu mă îmbăt cu apă rece. Privesc lumea cu ochii deschiși, chiar dacă uneori printre lacrimi. A.B.Cum este privită astăzi poezia? Se mai citește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
șeful Convenției Naționale (echivalentul funcției de Președinte de azi), ideologul Teroarei a reușit să șteargă toate urmele vieții lui particulare, "pe piața" restituirii istorice, cu mijloacele specifice dramaturgiei, numai verbul și acțiunile tribunului. Ceea ce nu poate contribui la clădirea unei drame scenice. Nu mă îndoiesc nici o clipă că, dacă mercenarii realismului socialist de la Kremlin și-ar fi procurat un minimum de date existențiale despre idolul hegemoniei roșii, s-ar fi găsit imediat penițele dramaturgice subalterne care să cânte binefacerile Teroarei. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deasupra începutului și sfârșitului pământesc", o suită de metamorfoze: "Nu trebuie să credem tot ce spun oamenii, dar iarăși nu trebuie să credem că ei spun totul fără nici un temei...". În timpul unei călătorii în "inima Carpaților" (1929), Sadoveanu avusese revelația dramei din Baltagul publicat anul următor. Însoțitoare a prozatorului, fiica sa, Profira, avea să dezvăluie momentul declanșator, revelație ținând de vocile naturii; a fost o drumeție aparent-inițiativă! Au ajuns la Dorna; de-acolo pe pârâul Negru ș-au trecut la Stânișoara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
exemple de scriitori care au reușit să se impună? Cazurile scriitorilor care au reușit să se impună în țara de adopție, în literatura de adopție, sunt foarte puține. Alți artiști, să spunem muzicieni, dansatori, pictori, nu au trecut prin această dramă. Se întâmplă ca, părăsind această țară, din diferite motive, nu poți fi decât scriitor de limba română. Oamenii s-au salvat, chiar și fizic, prin evadare, dar unii au plecat chiar pe căi legale, pentru simplul fapt că era mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]