10,806 matches
-
proclamat Republica Turcia, fiind ulterior ales drept primul ei președinte la Ankara, orașul declarat ca nouă capitală. În 1924, a fost abolită și demnitatea de "calif." Ultimul deținător al acestei demnități religioase, "Abdülmecit", a părăsit țara și a murit în exil la Nisa, în anul 1944. În anul 1928, Atatürk a întreprins reformele radicale care dus la modernizarea Turciei. Statul turc a devenit un stat laic, acest caracter fiind garantat de armată. Alte reforme profunde au vizat: introducerea alfabetului latin, adoptarea
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la pensionare, în 1963. A fost de asemenea membru al Societății Academice Române, fondată de Octavian Bârlea, pentru intelectualii români aflați în exil. Ca mulți alți lingviști ai secolului al XX-lea, memorialistul și lingvistul bucovinean Grigore Nandriș a fost format de Antoine Meillet. Influența maestrului său, mai ales cu a sa "Linguistique historique et linguistique générale", poate fi lesne observată în studiile
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
a devenit rege al Italiei la 9 mai 1946 până când monarhia a fost abolită în urma plebiscitului de la 2 iunie 1946. Italienii au votat în proporție de 54% în favoarea republicii. Marie José și Umberto au părăsit țara și au plecat în exil la 13 iunie 1946. În exil, familia a stat o perioadă scurtă în Portugalia, iar ea și Umberto au decis să se separe. Marie José și cei patru copii au plecat în Elveția unde ea a trăit cea mai mare
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
9 mai 1946 până când monarhia a fost abolită în urma plebiscitului de la 2 iunie 1946. Italienii au votat în proporție de 54% în favoarea republicii. Marie José și Umberto au părăsit țara și au plecat în exil la 13 iunie 1946. În exil, familia a stat o perioadă scurtă în Portugalia, iar ea și Umberto au decis să se separe. Marie José și cei patru copii au plecat în Elveția unde ea a trăit cea mai mare parte a vieții sale, în timp ce Umberto
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
redactor al revistei ""Oriente Europeo"". În 1961 se întoarce la Freiburg, unde rămâne până la sfârșitul vieții, susținând o neîntreruptă activitate literară. Între 1962 și 1966 este redactor pentru probleme de comunicare la ""Forschungsstelle für Weltzivilisation"". Colaborează la publicațiile românești ale exilului: "Revista scriitorilor români", "Limite", "Ethos" etc. În cadrul congresului său anual din 1988, "Academia Româno-Americană de Științe și Arte" i-a conferit Premiul pentru Literatură, ținând seama de ""permanenta sa contribuție la literatură în general și la cultura română în special
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
istorice pertinente. Cenzura guvernelor centrale, care au exercitat controlul asupra Ucrainei, (în special cel sovietic, dar de asemenea și cel țarist sau cel polonez), a făcut ca realizările acestor istorici să fie puțin cunoscute. De aceea, după 1920, cercetătorii din exil și-au adus o controbuție mult mai importantă la cunoașterea istoriei ucrainene decât cei din țară. În Ucraina există patru școli istorice, care au o interpretare foarte diferită cu privire la istoria Rusiei Kievene: cea rusofilă, cea sovietofilă, cea est-slavică și cea
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
Prima abdicare a lui Napoleon I a avut loc la 6 aprilie 1814 la castelul de la Fontainebleau, pe 11 aprilie semnându-se Tratatul de la Fontainebleau, care reglementa exilul lui Napoleon în insula Elba. Pe 4 aprilie, în prezența unor generali și oameni de stat francezi, printre care Mareșalii Imperiului Ney, Berthier, Moncey, Lefebvre și foștii miniștri de externe Măreț și Caulaincourt, Napoleon scrisese și semnase o prima versiune
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
din Garda iar Franța urma să îi plătească o indemnizație anuală. După o tentativă de sinucidere pe 12, pe data de 20 aprilie 1814, Napoleon își ia adio de la Gardă să în curtea castelului de la Fontainebleau și apoi pleacă în exil în insula Elba. Episodul ultimei cuvântări din marea curte a castelului a rămas cunoscut sub numele de „Leș adieux de Fontainebleau”. Cuvintele transmise de Napoleon Gărzii au fost consemnate în "Manuscrit de 1814" al baronului Fain: "« Soldați din Vechea mea
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
Zamfirescu, Biserica Ortodoxă Română a pierdut (poate nu pentru totdeauna!)un iconar de excepție, poate cel mai dăruit dintre toți cei care s-au încumetat, în vremuri recente, să abordeze frontal misterul expresiei teandrice. Cei ce l-au trimis în exil aparțin în exclusivitate eclesiei, fie că dreptcredincioși, fie că pastori ai artei liturgice. (...).Din fericire, harisma iconarului Vladimir a fost repede preluată de mediu prolix al culturii. În consecință, pentru iconarul nostru, teritoriul culturii va simboliză de acum înainte Occidentul
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
Uimește cu profunzimea cunoștințelor de filosofie și teologie; e interesată de astronomie și de chimie, care abia căpătau statutul de științe. Maria Eleonora i-a scris cu regularitate fiicei ei. Ea și curtea ei germană își doreau să plece din exilul lor de la castelul Gripsholm. Cristina știa că Consiliul nu va permite acest lucru. În cele din urmă, mama ei a cerut să părăsească Suedia. Cristina a invitat-o la Stockholm încercând s-o convingă să rămână în țară. În 1640
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
fie rănit și uneori trebuie să își dea silința să facă față situațiilor în care durerea extremă este inevitabilă. Fiind unul dintre personajele principale de la Marvel, Wolverine a fost adaptat și re-imaginat de multe ori. De exemplu, un număr din "Exiluri" cuprindea o planetă de polifagi americani. În "Marvel Mangaverse", Wolverine este chiar fondatorul echipei X-Men. În "Marvel Zombies", Wolverine este un zombi, alături de alte personaje importante de la Marvel. Benzile desenate Ultimate Marvel au încercat să îl fixeze pe Wolverine în
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
Haakon VII și schimbă numele fiului său Alexander în Olav. Încoronarea oficială are loc la 22 iunie 1906, în catedrala de la Trondheim. Haakon VII domnește 52 de ani, timp în care reușește să păstreze independența statului său, chiar cu prețul exilului. În timpul celui de-al doilea război mondial Norvegia, deși își proclamă neutralitatea, este invadată de trupele germane. Regele este amenințat de Hitler, care-i propune să capituleze și să numească ca prim-ministru pe pronazistul Vidkun Quisling. Haakon refuză și
Haakon al VII-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/316243_a_317572]
-
lupte grele în toamna anului 1944 să curețe estuarul de trupele germane. După această reușită, trupele canadiene și-au schimbat direcția de acțiune spre est, jucând un rol de primă importanță la eliberarea Olandei. Casa regală olandeză a trăit în exil la Ottawa până când Olanda a fost eliberată. De altfel, prințesa Margriet a Olandei s-a născut în timpul exilului canadian a familiei regale. Prințesa Juliana a Olandei, moștenitoarea tronului, și cele două fiice ale sale, Beatrix și Irene, au trăit în
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
au schimbat direcția de acțiune spre est, jucând un rol de primă importanță la eliberarea Olandei. Casa regală olandeză a trăit în exil la Ottawa până când Olanda a fost eliberată. De altfel, prințesa Margriet a Olandei s-a născut în timpul exilului canadian a familiei regale. Prințesa Juliana a Olandei, moștenitoarea tronului, și cele două fiice ale sale, Beatrix și Irene, au trăit în exil în Canada pe toată perioada războiului. În timpul șederii sale în Canada, prințesa Juliana a dat naștere celui
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
la Ottawa până când Olanda a fost eliberată. De altfel, prințesa Margriet a Olandei s-a născut în timpul exilului canadian a familiei regale. Prințesa Juliana a Olandei, moștenitoarea tronului, și cele două fiice ale sale, Beatrix și Irene, au trăit în exil în Canada pe toată perioada războiului. În timpul șederii sale în Canada, prințesa Juliana a dat naștere celui de-al treilea său copil. Pentru a asigura noului născut obținerea cetățeniei olandeze, Parlamentul canadian a votat o lege prin care salonul în
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
Maria Luisa, deși nu există de fapt nici o dovadă că Maria Antonia a fost otrăvită. Din cauza presiunii făcută de Napoleon, soțul ei abdicat de pe tronul Spaniei în 1808 și împreună cu Maria Luisa și Godoy și-a petrecut restul vieții în exil. Când armata lui Napoleon a invadat țara, mai multe pamflete i-au acuzat pe ei pentru asta. Maria Luisa a petrecut câțiva ani în Franța apoi la Roma, Italia. Atât Luisa Maria cât și soțul ei au murit în Italia
Maria Luisa de Parma () [Corola-website/Science/320054_a_321383]
-
unde regina a încercat să-l facă să abdice în favoarea lui Miguel. Totuși, regele a primit ajutor britanic și și-a recăpătat puterea; în cele din urmă fiul său a părăsit țara. De asemnea, regina a plecat într-un scurt exil. Regele Ioan al VI-lea a trăit la Palatul Bemposta iar regina Charlotte în Queluz. Deși ea a locuit acolo în liniște, ea s-a îmbrăcat excentric și a dezvoltat un comportament excentric. Cu toate acestea, fiul lor cel mare
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
deținea mai multă putere decât cea instituită de către "Haandfæstning" și în cele din urmă a reușit să îndepărteze din "Rigsraadet" doi dintre cei mai influenți membri în 1651: cumnatul său Corfitz Ulfeldt și guvernatorul Hannibal Sehested. Ulfeldt a plecat în exil în Suedia unde a devenit trădător iar Sehested a reintrat în grații în 1660. Frederic a privit ascensiunea lui Carol al X-lea al Suediei de la 6 iunie 1654 ca o sursă de pericol pentru Danemarca. După ce Carol al X
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
că a fost împușcat împreună cu alți prizonieri. Donatas Malinauskas a dispărut și el în timpul deportărilor în masă în Siberia din 14 iunie 1941; soarta sa și locul în care a fost îngropat nu se cunosc. Alți semnatari au plecat în exil, inclusiv Jurgis Šaulys și Kazimieras Steponas Šaulys, care au murit în Elveția. Antanas Smetona, Mykolas Biržiška și Steponas Kairys au trăit restul vieților lor în Statele Unite. Actul din 16 februarie a proclamat "re"-înființarea ("atstatyti") statului lituanian, declarându-l pe
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
De asemenea, prin galeria care a alăturat cele două clădiri, cei doi iubiți au avut un acces mai bun unul la altul. În timpul regentei lui Philippe d'Orléans, fiul Louisei Françoise a intrat în dizgrație. Fiul ei a murit în exil în 1740 și a fost succedat de fiul său, Louis Joseph, Prinț de Condé, care avea patru ani.
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
Ludovic, Elector de Hanovra, care a devenit regele George I la 1 august 1714. A fost fiica cea mică a Electorului Palatin Frederic al V-lea și a Elisabetei Stuart. S-a născut la Haga, unde părinții ei erau în exil după Bătălia de la Muntele Alb. Prin mama sa, era nepoata regelui Iacob I al Angliei. Sofia a fost curtată de vărul ei, Carol al II-lea al Angliei, însă ea i-a refuzat avansurile crezând că el doar o folosește
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
Ferdinand Filip d'Orléans (3 septembrie 1810 — 13 iulie 1842) a fost Prinț Regal al Franței, fiul cel mare a regelui Ludovic-Filip al Franței și a Prințesei Maria Amalia de Bourbon-Sicilia. Născut la Palermo în septembrie 1810, în timpul exilului părinților săi, el a primit titlul de Duce de Chartres (și a fost numit Chartres în cercul familiei). A fost btezat Ferdinand Philippe Louis Charles Henri și cunoscut ca Ferdinand Philippe în onoarea bunicilor săi: Ferdinand I al celor Două
Prințul Ferdinand-Filip al Franței () [Corola-website/Science/320266_a_321595]
-
a fost numit Chartres în cercul familiei). A fost btezat Ferdinand Philippe Louis Charles Henri și cunoscut ca Ferdinand Philippe în onoarea bunicilor săi: Ferdinand I al celor Două Sicilii și Philippe Égalité. În ciuda faptului că a fost născut în exil, el a deținut rangul de prinț de sânge. Ca fiul cel mare, el era moștenitorul titlului de Duce de Orléans și de șef al Casei de Orléans (o ramură a Casei de Bourbon fondată de singurul frate al regelui Ludovic
Prințul Ferdinand-Filip al Franței () [Corola-website/Science/320266_a_321595]
-
al Franței este Ducele de Orléans, Ludovic-Filip . Între 2 și 9 august, tânărul Henri în vârstă de zece ani, a fost rege sub numele de Henric al V-lea. Henri împreună cu familia sa au părăsit Franța și au plecat în exil la 16 august 1830.. Familia regală s-a instalat la Castelul Holyrood din Marea Britanie. În aprilie 1832, ducesa de Berry, mama contelui de Chambord, a debarcat în Franța în speranța de a provoca o revoltă în partea de vest a
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
amendamentul Wallon și legile constituționale din februarie și din iulie organizează funcționarea ei. În 1879, după demisia președintelui Mac Mahon, întreaga putere aparține republicanilor. În iunie 1883, contele de Chambord suferă de o afecțiune a tractului digestiv și moare în exil la Frohsdorf, la 24 august 1883. "Henric al V-lea" este îngropat lângă Carol al X-lea, Ducele și Ducesa d'Angoulême, la Gorizia în Austro-Ungaria (astăzi Nova Gorica în Slovenia). Contele de Chambord nu a avut copii. Încă din
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]