11,048 matches
-
fuma de mama focului. In urma ei ieșea fumul ca de la covălie. Dar când îi să-și bage dracul coada și-o bagă și pace...Pentru a nu știu câta oară, pe când bunica spumega - precum v-am spus - de dincolo de gard s-a auzit un glas...Dacă nu te-ai fi uitat să vezi cine-i acolo, ai fi zis că-i o babă peltică și bâlbâită. „Zănovie! Tu știi că eu te iu...iubeam. Ta...tare îmi mai erai dra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
De fapt, el bănuia de multă vreme ce îl rodea pe flăcău. Incă de astă iarnă a ghicit că Mitruță se luptă cu gândul că nevasta lui nu-i este credincioasă, dar nu știa care-i cocoșul ce cântă pe gardul lui. Acum se gândea cum să-l descoase. A aruncat întrebarea la întâmplare: Ce mai face Zâna, nevastă-ta? Păi...ce să facă? Ca primăvara. Cu treaba prin casă, pe afară - a răspuns Mitruță cu jumătate de glas. Da’ Iordache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță. Si poate nu au vecini ca Iordache Cocoșitu ista. Am cam priceput eu cum vine treaba cu Cocoșitu, Pâcule. Așa că adu-l încoace și punem noi hamul pe el. N-o să-i mai ardă lui Cocoșitu de cântat pe gardul altuia... Trebuie lucrat cu băgare de seamă, să nu priceapă că noi am aflat de necazul lui Mitruță. Lasă că n-am îmbătrânit degeaba, Pâcule. Să-i spui însă lui Mitruță să nu scape vreo vorbă aiurea, că o stricat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o apucat? Am eu așa un chef...Da’ ce, îi pe vruta mea? Da’ lasă că am eu grijă de pezevenchi! Spusele lui Pâcu ascundeau un of al lui, care nici după o viață nu s-a stins...Si pe gardul lui a cântat un cocoș străin cândva...Moș Dumitru, aproape fără să vrea, a zgândărât în rana din sufletul lui Pâcu: Stiu eu de ce spui tu asta, dar nu-ți pune mintea cu el. Dă-i să facă treabă până
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stați pe afară. Costache, deschide porțile! a poruncit crâșmărița cu glas luminos. Când faci plăcinte sau alte bunătăți nu mai striga în gura mare, Măriuță, că ne lasă gura apă - a vorbit, Pâcu încercând s-o zărească pe Măriuța peste gard. Altădata așa o să facem, Pâcule - a răspuns Costache în locul crâșmăriței, care a pornit fuga către cuptor, unduindu-și rotunjimile... Mâncarea a fost pe gustul și pofta cărăușilor. După ce s-au îndestulat, au rămas tăcuți, fiecare părând că se gândește la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai rău, până când odată dă fimeia ochii peste cap și aliluia! S-o bulucit doftorii pe lângă ea, o întors-o, o sucit-o, dar fimeia era moartă ca toți morții. Rece ca un sloi și țeapănă ca un stâlp din gard. Tocmai în ziua aceea s-o nimerit să treacă bărbatul ei pe la spital. „Ce mai face fimeia mea, domnule doftor?” „Face bine, bade. O ajuns în rândul celor drepți.” „Adică cum, domnule doftor?” o întrebat omul, nepricepând cum vine vorba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ușa și vezi...” „Ce faci, doctore, ți-i frică? Deschide dumneata ușa și vezi. Apoi vino la mine și raportează-mi.” Spunând acestea, directorul s-o făcut nevăzut, călcând repejor spre cabinetul lui. In acest timp, bețivul îi urmărea de peste gard. Când o văzut că doctorul de gardă și portarul se codesc, o strigat: „Măi vădanelor, dați cheia la mine!” Până când să se dumirească cei doi, bețivul o și intrat în curte, i-o smuls cheia doctorului din mână și, bodogănind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochii pe Ana și pe pantofii ei. ...Dar ce face ea acum? Ana fuge spre Castel. Pantofii o lasă. Deci e adevărat. Nu e castel fals. O fi și Prințul acolo? Ana fuge din ce în ce mai repede. Eu - după ea. Iată și gardul Castelului, iată și poarta. În poartă stă un tânăr chipeș, în costum albastru deschis, ca de cosmonaut, foarte potrivit pentru un zbor în albastrul cerului, până la Calea Laptelui, dus și întors. Ce-am zis? Cine se duce mereu la înțelepții
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfîșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormînt sfărîmicios verde și jegos, unde În sfîrșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu sîntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește peste un gard cu țepușe, iar o țepușă a trecut la cîțiva centimetri de capul nostru. Nu ne putem mișca, nu sîntem În stare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
căci se sfîșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormînt sfărîmicios verde și jegos, unde În sfîrșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu sîntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește peste un gard cu țepușe, iar o țepușă a trecut la cîțiva centimetri de capul nostru. Nu ne putem mișca, nu sîntem În stare decît să ne gîndim la Carole și să plîngem În hohote. Plîngem de mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormînt sfărîmicios verde și jegos, unde În sfîrșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu sîntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește peste un gard cu țepușe, iar o țepușă a trecut la cîțiva centimetri de capul nostru. Nu ne putem mișca, nu sîntem În stare decît să ne gîndim la Carole și să plîngem În hohote. Plîngem de mila noastră, nu pentru ea. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat una dintre voci devine familiară: — Ei bine Robbo, de data asta chiar ai futut-o de tot. SÎntem sfîșiați În bucăți Într-o rochie de femeie, Înțepeniți Într-un gard viu și-l auzim pe Toal cum ne vorbește, iar În circumstanțele actuale trebuie să recunoaștem că ar putea avea dreptate. Mă rănești și mă faci să plîng Tot ce pot să spun e: — Ar trebui să-l vezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a părut ca o mare aventură. Pentru tine exista În plus și stimulentul că poate ești În stare să faci ceva care să-l impresioneze plăcut pe tatăl tău. Pentru voi doi a fost destul de ușor să vă strecurați prin gardul de tablă ondulată. V-ați uitat cu gurile căscate În sus la muntele Înalt de cărbune din fața voastră. Hai să ne urcăm pe munte, ai spus tu, sau Stevie a fost cel care a zis-o? Cine s-a năpustit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
puternic Încît să-i distrugi pe toți, să distrugi pe oricine ar răni-o. Dar ei nu te-au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sîrmă pe terenul de golf. Entuziasmat că ai scăpat În cel mai bun caz de niște insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o gaură de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cutie mov uitîndu-mă la cascada de nea. CÎnt În sinea mea: clooocotesc, iun Crăciun de rahat... Pe jos e ceva, În grădină... 000000000000000000te uiți În jos la ce e pe pămînt și apoi te răsucești și treci Încă o dată prin gard, mergînd spre cartierul muncitoresc de lîngă fermă. Ei urlă după tine dar tu nu poți auzi nimic deslușit. Te oprești și te uiți la copacii roz Înfloriți, la cei pe care ți-i arăta mereu Rhona. Îi plăcea la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și omniprezentă, cînd te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea golului urît format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între Edinburgh și Glasgow. Înăuntru, mirosul. Dezinfectantul. Nu există alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
prietenilor din Iași că satul lui, Mateuți, ca mai toate satele din Basarabia, era locuit de români. Situat la poalele unei păduri mari de stejari, rămășiță a unor codri bogați altă dată, avea mai toate casele din piatră, la fel gardurile care împrejmuiau ogrăzile și dependințele din preajmă. Pe acolo era obiceiul ca flăcăii, înainte de a se însura, să-și scoată și să-și aducă singuri piatra pentru case de la stânci, fiindcă-n partea de sud, satul se afla pe marginea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
altceva, în afara orizontului oarecum restrâns la acea vreme la țară. Ioan zâmbi. Jumătate dintre amintirile copilăriei erau legate de via lor, de pădurice și de copacii ei verzi, de harbuzărie, de grădină, de frunzele de tutun întinse la uscat pe garduri. La marginea satului, spre nord-vest, aveau o grădină în care-i plăcea să stea vara. Acolo era și via, livada cu cireși, vișini și nuci bătrâni. În jurul viei, pe lângă gard, erau trei prasăzi (peri) și-un măr care făcea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
grădină, de frunzele de tutun întinse la uscat pe garduri. La marginea satului, spre nord-vest, aveau o grădină în care-i plăcea să stea vara. Acolo era și via, livada cu cireși, vișini și nuci bătrâni. În jurul viei, pe lângă gard, erau trei prasăzi (peri) și-un măr care făcea mere acre. De grădina cu straturi pentru harbuji, zemoși, fasole, mazăre și năut din care se făcea un fel de cafea, îl legau multe amintiri. Cum începeau să se coacă fructele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
trăgea o fugă înapoi să mănânce, apoi revenea, zăbovind acolo până seara, când sosea schimbul de noapte, tata sau fratele mai mare. Într-o seară, întorcându-se spre casă, se speriase strașnic! Mergea printre grădini, pe un drum mărginit de garduri. Nu era fricos, însă în acea seară umbrele parcă erau mai lungi, crengile copacilor parcă se mișcau ciudat spre el. Luna se ascunsese după nori, era liniște și orice foșnet de frunze îl îngrijora. Ezitând, voi să se întoarcă să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
înapoi gospodarilor. Din față, stârnind colbul drumului uscat, apăru o căruță. Era bădia Niculae, vecinul de peste drum. Văzându-l, uită toate gândurile despre apariția lui triumfală, în postura de învățător, în sat. Își aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele, întotdeauna mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
evrei, oameni de treabă care dădeau pe datorie, erau văruite în alb, cu aceiași clopoței deasupra ușii. Ritmul bătăilor inimii i se acceleră fără voie. Se apropia de ulița care ducea la casa părintească. Salcâmii și stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite (ale celor mai sărmani), de mirare, erau la fel ca înainte, numai că păreau mai mici. *** Firesc, primele lui amintiri erau legate de casa părintească. De fapt, în ogradă erau două clădiri. Într-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pentru curățat, și răsărita (floarea soarelui) care trebuia bătută. Se apropie de poarta mare, pentru căruțe, făcută din scânduri lungi, bătute-n cuie. Privind locurile familiare odată, căruța veche uitată în curte de ani de zile și casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în apa clară
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
arată bine când este aranjată. Și o noutate, la masă noi servim elevilor și personalului intern, din produsele noastre. Avem cireșe, zmeură, pere, mere, struguri și uneori, în loc de ceai servim cafea cu lapte. Avem și o fermă mică. Ai văzut gardul metalic, de o parte și de cealaltă a aleii principale? Știi din ce-i făcut? Din rețelele elastice din sârmă ale vechilor paturi, care au fost înlocuite de domnul director Mitru. Tot el a construit căsuța portarului, în care l-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
prin suplimentarea posturilor de santinelă. Consemnul era ca la observarea oricăror mișcări suspecte, să se tragă după prima somație. În apropiere era un cimitir vechi, cu cruci aplecate de vreme, și câteva monumente din piatră. Cimitirul era împrejmuit de un gard din scânduri putrede. Lângă gard era un post de santinelă, în care ajunsese la rând un tânăr din Buhuși. Soldatul avea să povestească cum, în acea seară, se speriase de moarte: - Era ceață, întuneric profund. Mi s-a părut că
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]