10,331 matches
-
Hinduiste sau Sufi, deși asemănările pot fi considerate forțate atâta timp cât practicanții isihasmului le resping pe motivul că posturile corporale și tehnicile de respirație practicate în isihasm sunt considerate de importanță instrumentală, pe primul loc fiind rugăciunea și Grația divină sau Harul. Această nuanță este importantă deoarece în Creștinism, spre deosebire de religiile orientale, desăvârșirea și mântuirea nu poate avea loc doar prin puterea (sau tehnica) omului, fiind necesar și Harul lui Dumnezeu. Practica isihastă este considerată o "parte" a vieții liturgice și sacramentale
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
considerate de importanță instrumentală, pe primul loc fiind rugăciunea și Grația divină sau Harul. Această nuanță este importantă deoarece în Creștinism, spre deosebire de religiile orientale, desăvârșirea și mântuirea nu poate avea loc doar prin puterea (sau tehnica) omului, fiind necesar și Harul lui Dumnezeu. Practica isihastă este considerată o "parte" a vieții liturgice și sacramentale a bisericii ortodoxe și nu o tehnică pur individuală. Textele insistă asupra faptului că isihastul este un membru al Bisericii. Cu toate acestea, practica isihastă presupune o
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
stări de sobrietate totală, fără imagini mentale și fără tentații. Mintea atinge o liniște profundă, punctată doar de sunetele rugăciunii. Acest stadiu este numit "păzirea minții" și reprezintă scopul practic al isihastului, condiția de posibilitate pentru contemplarea lui Dumnezeu cu ajutorul Harului, o "stare de pregătire" care trebuie păstrată permanent. Isihaștii spun că vederea lui Dumnezeu are loc sub forma Luminii Necreate. Această stare de extaz este temporară, isihastul nu rămâne în ea ci se întoarce printre oameni, continuând să practice păzirea
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
a purifica ascetul pentru a-l pregăti pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Se poate spune astfel că scopul isihasmului este acela de a avea mintea și inima pregătită pentru a aștepta întâlnirea iminentă. Întâlnirea ca atare este însă o chestiune de Har: Dumnezeu se arată atunci când dorește, nu când îl chemăm noi. Întâlnirea cu Dumnezeu este înțeleasă de Isihast ca o experiență personală, directă, empirică. Veritabilul teoretician și doctrinar al isihasmului a fost arhiepiscopul de Salonic, Grigore Palamas, născut în 1296 la
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Efraim. În repetate rânduri apare în Coran ideea că semințiiile lui Israel sunt un popor ales, că fac parte din religiile monoteiste (Ahl-l kitab) și că au un teritoriu anume pentru ei. Voi, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de harul Meu cu care v-am copleșit! Păziți legământul Meu, căci și eu păzesc legământul vostru! Temeți-vă de mine." (2: 40) "Voi, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de harul Meu cu care v-am copleșit, căci Eu v-am
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
pentru ei. Voi, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de harul Meu cu care v-am copleșit! Păziți legământul Meu, căci și eu păzesc legământul vostru! Temeți-vă de mine." (2: 40) "Voi, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de harul Meu cu care v-am copleșit, căci Eu v-am ales pe voi înaintea lumilor!" (2:47) "El spuse: „Să vă caut alt dumnezeu decât Dumnezeu de vreme ce El este Cel care v-a ales înaintea tuturor lumilor?”"(7: 138) "Noi
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
asupra triburilor, în ceea ce i-a fost dat lui Moise, lui Iisus, profeților, de la Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei, căci noi Lui îi suntem supuși.”"( 3: 84) "Aceștia sunt cei pe care Dumnezeu i-a copleșit cu harul Sau dintre Profeții coborâtori din Adam; dintre cei pe care i-am purtat cu Noe; dintre cei coborați din Abraham și Israel; dintre cei pe care i-am ales. Ei se aruncau cu fața la pământ plângând, cănd versetele Milostivului le erau
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
Domnul meu și Domnul vostru. „Dumnezeu le oprește Raiul celor care-i alătura pe altii lui Dumnezeu. Limanul lor va fi Focul. Cei nedrepți nu au ajutoare. "(5: 70-72) "El nu a fost decât un rob asupra căruia am pogorât harul Nostru, făcându-l pildă fiilor lui Israel."( 43: 59) "Iisus, fiul Mariei, spuse: „O, fiii ai lui Israel! Eu sunt, într-adevăr, trimisul lui Dumnezeu la voi ca să întăresc cele în Tora de dinaintea mea și ca să vă vestesc un trimis
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
23, 15). Mai târziu, ajunge o aniversare a Legământului, care fusese încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt (Ex 19, 1-16). Și Rusaliile creștine au legătură cu Legământul, fiind o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin coborârea Sfântului Duh. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22). Minunea
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22). Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului. Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte: Cuvântul românesc "rusalii" derivă, probabil, indirect, din lat. "Rosalia", prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. "rusalija". "Cincizecime" este un calc după gr. πεντηκοστή, "(ziua) a cincizecea", denumire care arată
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” - așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
conducătorului ideal; "De legibus" (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislației și a tipului ideal de constituție; "De natura deorum" (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității; "De divinatione" (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului; și, în sfârșit, "De fato" (Despre destin) - o expunere asupra problemei destinului. Este celebru pentru zicala "Historia magistra vitae (est)", în traducere: "Istoria este învățătorul vieții" din dialogul "De Oratore". Cicero ar fi dorit să
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
moartea surorii sale, la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Popularitatea sa este mult mai mare decât cea a surorii sale. În ajunul încoronării, trecerea Elisabetei prin oraș este întâmpinată cu bucurie de mulțime, iar răspunsurile ei deschise și pline de har fac să fie îndrăgită de spectatori. Elisabeta este încoronată în 15 ianuarie 1559. În acea vreme nu exista încă un arhiepiscop de Canterbury. Episcopii mai bătrâni refuză să participe la ceremonie(socotită ilegitimă după canoanele bisericii deoarece este protestantă), iar
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
ziua a șaptea”. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea mărturisește credința trinitară și cristologică a primelor Simboluri creștine. Ea acceptă și mărturisește, de asemenea, doctrinele protestante exemplificate în formula „Sola Scriptura, Sola Fide, Sola Gratia” (Numai Scriptura, Numai Credința, Numai Harul). După falimentul profețiilor lui Miller, Biserica n-a mai propus și nici azi nu mai propune date privitoare la revenirea lui Hristos. Aceasta nu înseamnă că nu pune accent pe istoricitatea acestui eveniment și pe necesitatea convertirii personale în vederea întâlnirii
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
sfîntului tău Înger, pe altarul tău ceresc, în fața maiestății tale dumnezeieiști, pentru ca noi toți care vom primi de pe acest altar preasfîntul Trup și Sînge al Fiului tău se ridică și să ne umplem de toată binecuvîntarea cerească și de tot harul. Pomenește, Doamne, și pe slujitorii și slujitoarele tale N.N., care au mers înaintea noastră cu semnul credinței și dorm somnul păcii. Te rugăm, Doamne, să binevoiești a le da lor și tuturor celor care odihnesc în Cristos un loc de
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
instituție publică de sine stătătoare. , contemporan cu Papa Liberiu, a îndeamnat-o pe sora sa, Marcela, (Marcelina?) (ce primise vălul monastic chiar de la Papa Liberiu) să cinstească memoria fericitului Liberiu, deoarece a fost un om foarte sfânt iar mijlocirea lui dobândește haruri. Aceste cuvinte au restabilit în timp adevărata dimensiune a Sf. Papă Liberiu, care fusese calomniat mult timp, din cauza păcatului de a ceda presiunii împăratului roman, condamnându-l pe Sf. Atanasie din Alexandria. De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturale
Sfântul Ambrozie () [Corola-website/Science/303633_a_304962]
-
își face propria mărturisire de credință (de obicei în cuvintele Crezului apostolic). Botezul adulților este considerat uneori ca neavând un efect salvific, fiind însă o exprimare publică a credinței, reprezentând simbolic experiența conștientă de convertire a botezatului. Credobaptiștii spun că harul mântuitor și membralitatea într-o biserică sunt daruri ale lui Dumnezeu numai prin credința recipientului și nu pot fi oferite sau transferate de la un credincios la o altă persoană (cum ar fi de la părinte la copil) prin sacramente precum botezul
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
îi poate mântui pe fiecare din cei de care are milă și că eforturile sale nu pot fi zădărnicite de nelegiuirea sau neputința oamenilor. Oamenii în starea lor naturală, neregenerată nu au puterea de a se întoarce la Dumnezeu, însă harul și voia lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt îi face pe oamenii care sunt morți în păcat să fie renăscuți prin Cuvântul lui Dumnezeu. Acest concept e rezumat în formularea "Regenerarea precede credința", având în vedere că, din perspectivă calvinistă, în afara
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
ia realmente pedeapsa pentru păcatele săvârșite de cei pe care Dumnezeu i-a ales ca să aibă milă. (Aceasta în opoziție cu opinia potrivit căreia moartea lui Cristos doar face posibilă răscumpărarea.) Așadar, ispășirea ar fi "limitată" la păcatele celor aleși. Harul mântuitor al lui Dumnezeu nu poate fi respins. Cei care dobândesc mântuirea, o fac datorită irezistibilității îndurării lui Dumnezeu. Oamenii cedează harului nu pentru că Dumnezeu le-a găsit conștiințele mai sensibile sau credința mai tenace decât a celorlalți, ci dorința
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
potrivit căreia moartea lui Cristos doar face posibilă răscumpărarea.) Așadar, ispășirea ar fi "limitată" la păcatele celor aleși. Harul mântuitor al lui Dumnezeu nu poate fi respins. Cei care dobândesc mântuirea, o fac datorită irezistibilității îndurării lui Dumnezeu. Oamenii cedează harului nu pentru că Dumnezeu le-a găsit conștiințele mai sensibile sau credința mai tenace decât a celorlalți, ci dorința și puterea de a face voia lui Dumnezeu sunt dovezi ale credincioșiei lui Dumnezeu de a-și mântui poporul de sub puterea și
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
a crezut de cuviință să îl denunțe pe Musculus la magistrații din Berna ca inovator în doctrină. Pentru a rezolva această chestiune, magistrații au stabilit un colocviu între Huber și Musculus (2 septembrie 1587), în care cel dintâi a susținut harul universal, iar cel din urmă harul particular. Colocviul rămânând fără rezultat, o dezbatere a fost fixată la Berna pentru 15-18 aprilie 1588, în care apărarea sistemului de doctrină i-a revenit lui Beza. Cei trei delegați ai cantoanelor elvețiene care
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
denunțe pe Musculus la magistrații din Berna ca inovator în doctrină. Pentru a rezolva această chestiune, magistrații au stabilit un colocviu între Huber și Musculus (2 septembrie 1587), în care cel dintâi a susținut harul universal, iar cel din urmă harul particular. Colocviul rămânând fără rezultat, o dezbatere a fost fixată la Berna pentru 15-18 aprilie 1588, în care apărarea sistemului de doctrină i-a revenit lui Beza. Cei trei delegați ai cantoanelor elvețiene care au prezidat dezbaterea au declarat la
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
demn de ascultat este Sfântul Ambrozie - contemporan cu papa - care o îndeamnă pe sora sa, Marcela, (Marcelina?) ce primisese vălul monastic chiar de la Liberiu) să cinstească memoria fericitului Liberiu, deoarece a fost un om foarte sfânt iar mijlocirea lui dobândește haruri. ("„beatae memoriae Liberii praecepta revolvere, ut quo vir sanctior eo sermo accedat gratior”") (Ambroziu, "De virginis", III,1). Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze; Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
numele de "contra-remonstranți". În "Remonstranță" și alte scrieri mai târzii, arminienii au publicat o alternativă la doctrina calvinistă a Confesiunii belgice, prezentând cinci puncte de divergență. Ei susțineau alegerea pe baza prevederii credinței, o ispășire universală, depravarea parțială a omului, harul rezistibil și posibilitatea căderii din har. Simon Episcopius (1583-1643) a fost purtătorul de cuvânt al celor treisprezece reprezentanți ai remonstranților care au fost citați în fața Sinodului din 1618. Sinodul a concluzionat respingând aceste vederi și prezentând doctrina reformată corespunzătoare fiecărui
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
alte scrieri mai târzii, arminienii au publicat o alternativă la doctrina calvinistă a Confesiunii belgice, prezentând cinci puncte de divergență. Ei susțineau alegerea pe baza prevederii credinței, o ispășire universală, depravarea parțială a omului, harul rezistibil și posibilitatea căderii din har. Simon Episcopius (1583-1643) a fost purtătorul de cuvânt al celor treisprezece reprezentanți ai remonstranților care au fost citați în fața Sinodului din 1618. Sinodul a concluzionat respingând aceste vederi și prezentând doctrina reformată corespunzătoare fiecărui punct, și anume: depravarea totală, alegerea
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]