10,534 matches
-
devenit îndrăgite ca spectacole în aer liber în Evul Mediu târziu. La sfârșitul secolului, teatrul religios s-a întors în biserici în formă de oratorii, ceea ce însemna recitări de texte religioase pe muzică, lucru ce la rțndul său a dat impuls creării operei ca gen muzical. Cel mai vechi spectacol de teatru cunoscut în Norvegia, de exemplu, este din 1562 la Bergen, spectacol ținut în Piața Catedralei.. Teatrul se mută înăuntru În secolul al XVI-lea, teatrul secular s-a mutat
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
să adopte naționalitatea. Legăturile familiei Titorenko cu persoanele care aveau mare putere politica au fost greu de a urmărit, dar au persistat zvonurile că Raisa a fost conectată prin legături de familie cu foștii lideri politici care a dat un impuls pentru cariera soțului ei. S-a căsătorit cu Mihail Gorbaciov, un student de la Universitatea de Stat din Moscova în 1953 și a obținut faima ca prima soție a unui lider sovietic care avea să-l însoțească în toate călătoriile sale
Raisa Gorbaciova () [Corola-website/Science/323427_a_324756]
-
fiind patologice. Totuși, atașamentul nesigur este un factor principal în transformările ce pot deveni patologice. Copii atașați nesigur, care provin din grupe cu nivel de risc ridicat, dau dovadă cel mai des, de dificultați în comportamentul social și în autocontrolul impulsurilor. Unele liste de coduri cum ar fi ICD-10 sau DSM-IV folosesc conceptul de atașament în unele diagnostice. Anomaliile de atașament însă, așa cum sunt ele descrise în Teoria Atașamentului, nu constituie diagnostice medicale. Totuși, în ICD-10, sistemul de clasificare a diagnosticelor
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
orice inhibiție fie foarte circumspecți, arătând o curiozitate și dorință de explorare scăzută, dând impresia de o inteligență redusă. În special grupa copiilor neglijați este aceea care dă dovadă de cele mai puține afecte pozitive, de un control redus al impulsurilor, precum și de cele mai mici valori IQ. Asemănătoare sunt și rezultatele care vizează categoria adulților. Adulții atașați nesigur, se simt mai puțin acceptați social și sunt mai depresivi. Urmările abuzului asupra adultului, se văd de asemenea într-un comportament agresiv
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
văzute în mișcări și în timp ce își ia elan, pentru a le face mai realiste. În fugă își mărește pașii și își mișcă și brațele mai repede pe lângă corp, iar în timpul unor sărituri lungi dă din mâini și picioarele. În joc, impulsurile personajului devin o necesitate. Jucătorul trebuie să le conserve prin fluiditatea acțiunilor fizice, încurajând astfel fluiditatea mișcărilor. Dacă Faith nu primește comanda necesară pentru depășirea unui obiect, ea va cădea sau va fi aproape de cădere. Comenzile sunt simplificate, potrivindu-se
Mirror's Edge () [Corola-website/Science/323958_a_325287]
-
și are loc pe direcția și în sensul de acțiune a forței. Ecuația fundamentală a mecanicii, scrisă pentru un punct material are forma :formula 1. unde formula 2 este vectorul forței sau rezultanta forțelor aplicate punctului material (corpului în mișcare), formula 3 vectorul impulsului, formula 4 masa punctului material, formula 5 este accelerația. Ecuația fundamentală se poate generaliza pentru sisteme mecanice complexe, modelate prin sistemul de puncte materiale, corpul solid și rigid, etc. Principial, relația ecuației este expresia legăturii cauzale dintre forță (cauza modificării stării dinamice
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
punctului material, formula 5 este accelerația. Ecuația fundamentală se poate generaliza pentru sisteme mecanice complexe, modelate prin sistemul de puncte materiale, corpul solid și rigid, etc. Principial, relația ecuației este expresia legăturii cauzale dintre forță (cauza modificării stării dinamice) și variația impulsului (efectul acțiunii, adică măsura schimbării stării dinamice). Cunoașterea expresiei explicite a ecuației fundamentale are o importanță centrală în studiul mișcării corpurilor din cadrul mecanicii newtoniene întrucât permite găsirea integralei generale a mișcării, adică a relațiilor care exprimă dependența de timp a
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
folosind calculul diferențial și considerente geometrice legate de sistemul de puncte materiale se deduc toate teoremele generale ale mecanicii, iar din acestea, prin anularea cauzelor care produc schimbările dinamice (forță, momentul forței), se demonstrează legile de conservare ale mărimilor dinamice: impuls, moment cinetic, energie mecanică. Principiul al doilea al mecanicii exprimă relația dintre forță și variația mișcării determinat prin viteza de variație a impulsului corpului asupra căruia acționează. Expresia matematică a principiului este dată de ecuația : formula 6 Acest principiu introduce două
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
anularea cauzelor care produc schimbările dinamice (forță, momentul forței), se demonstrează legile de conservare ale mărimilor dinamice: impuls, moment cinetic, energie mecanică. Principiul al doilea al mecanicii exprimă relația dintre forță și variația mișcării determinat prin viteza de variație a impulsului corpului asupra căruia acționează. Expresia matematică a principiului este dată de ecuația : formula 6 Acest principiu introduce două noțiuni fundamentale: masa și forța. Este extrem de dificil de dat definiții perfect logice, comprehensive acestor noțiuni; totuși se pot accepta ca satisfăcătoare următoarele
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
și corpurile din vecinătatea lui, ce caracterizează mărimea, direcția și sensul acestei interacțiuni și care se manifestă prin apariția unei accelerații sau deformații. Cu alte cuvinte, forța este o mărime vectorială care măsoară cauza ce produce modificarea stării de mișcare. Impulsul, numit și "moment linear" este produsul dintre masa formula 4 a unui corp și viteza formula 8 a acesuia; Newton în scrierile sale a numit impulsul "mișcare"; în literatura mai veche, produsul formula 9 poate fi întâlnită sub denumirea de "cantitate de mișcare
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
alte cuvinte, forța este o mărime vectorială care măsoară cauza ce produce modificarea stării de mișcare. Impulsul, numit și "moment linear" este produsul dintre masa formula 4 a unui corp și viteza formula 8 a acesuia; Newton în scrierile sale a numit impulsul "mișcare"; în literatura mai veche, produsul formula 9 poate fi întâlnită sub denumirea de "cantitate de mișcare" Forma cea mai simplă pentru scierea expresiei matematice a celui de al doilea principiu al mecanicii este aceea în care corpul în mișcare este
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
sunt matrici hermitice 4 × 4 care satisfac relațiile de anticomutare formula 28 Densitatea lagrangiană corespunzătoare este Dezvoltarea câmpului în unde plane are forma unde formula 32 iar formula 33 și formula 34 sunt bispinori proprii ai ecuației lui Dirac, corespunzători unor stări staționare de impuls formula 35 helicitate formula 36 și energie formula 37 respectiv formula 38 care satisfac condițiile de ortonormare Cuantificarea se face interpretând mărimile formula 40 și formula 41 ca operatori de anihilare, respectiv creare, de electroni, iar mărimile formula 42 și formula 43 ca operatori de anihilare, respectiv creare
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
implicită în această metodă iterativă presupunerea că termenii succesivi descresc suficient de rapid pentru ca primii termeni să domine și să furnizeze o aproximație bună. Stările inițială și finală sunt stări asimptotice care conțin un număr de electroni și pozitroni cu impuls și helicitate bine determinate, și de fotoni cu vector de undă și polarizare bine determinate. În reprezentarea numerelor de ocupare, aceste stări sunt descrise ca rezultând din aplicarea de operatori de creare sau anihilare asupra stării de vid formula 78 Cu
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
matrice nenule doar dacă stările inițială și finală coincid, nu reprezintă un proces fizic. Elementul de matrice generic se calculează apelând la dezvoltarea câmpurilor în unde plane. Integrările în spațiu-timp produc o funcție delta cvadridimensională care exprimă conservarea energiei și impulsului. Produsele de operatori de creare și anihilare rezultate din ordonarea cronologică sunt aduse în ordine „normală”, în care operatorii de creare pentru starea finală sunt deplasați spre stânga iar operatorii de anihilare pentru starea inițială sunt deplasați spre dreapta, conform
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
un factor „extern” provenit din starea inițială sau finală, se „contractă” pe baza relațiilor de tipul formula 80 lăsând în urmă bispinori de stare electron sau pozitron și unde electromagnetice plane polarizate. Factorii necontractați se exprimă în funcție de "propagatorii cauzali" în spațiul impulsurilor: formula 81 pentru câmpul de materie sau formula 82 pentru câmpul de radiație. Calculul direct al matricii S este anevoios și devine impracticabil în ordine superioare, când numărul termenilor rezultați explodează exponențial. Wick a detaliat structura analitică a acestor termeni, iar diagramele
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
particule: fie anihilarea (sau crearea) unei perechi electron-pozitron cu emisia (sau absorbția) unui foton, fie emisia sau absorbția spontană a unui foton de către un electron sau pozitron. Aceste procese sunt însă interzise, pentru particule libere, de legea conservării energiei și impulsului. În ordinul "doi", interacția a două particule reale are loc în perechi de puncte din spațiu-timp, între care ea se propagă ca „particulă virtuală”. Secțiunile eficace pentru împrăștierea de electroni, pozitroni și fotoni în această aproximație au fost calculate, pe
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
sistemului. Calculul elementelor de matrice S în cadrul soluției iterative este facilitat de o metodă grafică introdusă de Feynman, care a dezvoltat o reprezentare a propagării interacției electromagnetice în spațiu-timp, propusă de Stueckelberg. În practică se utilizează diagramele Feynman în spațiul impulsurilor (este vorba despre cvadrivectorul impuls-energie), mai potrivite în studiul proceselor de împrăștiere. O diagramă Feynman de ordin formula 117 se sprijină pe formula 117 puncte, numite "vertex"uri. În fiecare vertex se întâlnesc trei linii: două linii continue orientate, atașate unui electron
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Feynman de ordin formula 117 se sprijină pe formula 117 puncte, numite "vertex"uri. În fiecare vertex se întâlnesc trei linii: două linii continue orientate, atașate unui electron sau pozitron, și o linie ondulată, atașată unui foton. Fiecare linie are atașat un impuls iar fiecare vertex are atașată o matrice gama și o funcție delta, astfel încât impulsul să se conserve. Orientarea liniilor fermionice indică sensul în care se propagă sarcina electronică (negativă), astfel încât la fiecare vertex sarcina electrică să se conserve. Drept consecință
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
vertex se întâlnesc trei linii: două linii continue orientate, atașate unui electron sau pozitron, și o linie ondulată, atașată unui foton. Fiecare linie are atașat un impuls iar fiecare vertex are atașată o matrice gama și o funcție delta, astfel încât impulsul să se conserve. Orientarea liniilor fermionice indică sensul în care se propagă sarcina electronică (negativă), astfel încât la fiecare vertex sarcina electrică să se conserve. Drept consecință, orientarea liniei atașate unui pozitron este contrară orientării impulsului respectiv. O linie externă (cu
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
și o funcție delta, astfel încât impulsul să se conserve. Orientarea liniilor fermionice indică sensul în care se propagă sarcina electronică (negativă), astfel încât la fiecare vertex sarcina electrică să se conserve. Drept consecință, orientarea liniei atașate unui pozitron este contrară orientării impulsului respectiv. O linie externă (cu un capăt pe un vertex și celălalt capăt liber) reprezintă funcția de stare a unei particule incidente sau emergente în/din procesul considerat. O linie internă (care unește două vertexuri) reprezintă un propagator, fermionic sau
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
o linie fotonică externă se numesc corecții de vertex. Cea mai simplă se obține dintr-un vertex, conectând liniile electronice printr-o linie fotonică internă. O corecție de vertex nu poate apărea ca diagramă separată, ea fiind interzisă de conservarea impulsului, dar se poate substitui oricărui vertex dintr-o diagramă mai mare. Testul experimental decisiv al electrodinamicii cuantice a fost măsurarea diferenței de energie între nivelele 2s și 2p ale atomului de hidrogen (deplasarea Lamb), pe care mecanica cuantică relativistă le
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
în centre de zi, în centre rezidențiale și în unități de învățământ speciale; 10. bugetul personal complementar - stabilește limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în funcție de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/TV, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse și a taxei pentru abonamentul la curentul electric; 11. căi și mijloace de acces - elementele prin care se asigură accesul în clădirile publice și care asigură posibilitatea deplasării persoanelor cu handicap în interiorul clădirii; 12. cerințe educative speciale - necesitățile educaționale
LEGE nr. 448 din 6 decembrie 2006 (**republicată**)(*actualizată*) privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273233_a_274562]
-
întreruperea tratamentului . Datorită posibilelor efecte aditive , se recomandă prudență în cazul în care pacienții sunt tratați concomitent cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol ( vezi pct . 4. 7 și pct . 4. 8 ) . Tulburări ale controlului impulsurilor și comportamentului Dependența patologică de jocurile de noroc , creșterea libidoului și hipersexualitatea au fost raportate la pacienții tratați cu agoniști dopaminergici pentru boala Parkinson , inclusiv SIFROL . În plus , pacienții și personalul medical trebuie să fie conștienți de faptul că pot
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]
-
libidoului și hipersexualitatea au fost raportate la pacienții tratați cu agoniști dopaminergici pentru boala Parkinson , inclusiv SIFROL . În plus , pacienții și personalul medical trebuie să fie conștienți de faptul că pot să apară alte simptome ale tulburărilor de control al impulsurilor comportamentale , cum ar fi creștere necontrolată a apetitului alimentar și obsesie a cumpărăturilor . Trebuie luată în considerare micșorarea dozei / întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei . Pacienți cu tulburări psihotice Pacienții cu tulburări psihotice trebuie tratați cu agoniști dopaminergici numai
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]
-
conduce vehicule și de a folosi utilaje . 6 Pot să apară halucinații și somnolență . 4. 8 Reacții adverse Reacții adverse așteptate În cazul administrării de SIFROL sunt de așteptat următoarele reacții adverse : vise neobișnuite , amnezie , tulburări comportamentale legate de controlul impulsurilor , cum ar fi creștere necontrolată a apetitului alimentar , obsesie a cumpărăturilor , hipersexualitate și dependență patologică de jocurile de noroc ; confuzie , constipație , delir , amețeli , dischinezie , oboseală , halucinații , cefalee , hiperchinezie , hiperfagie , hipotensiune arterială , insomnie , tulburări de libidou , greață , paranoia , edem periferic , prurit
Ro_946 () [Corola-website/Science/291705_a_293034]