10,667 matches
-
Marea fatalitate a jurnalelor intime ale scriitorilor provine din faptul că ele sfârșesc prin a fi cărți publicate. În felul acesta, unul dintre termenii binomului este anulat. Intimitatea dispare la cel dintâi contact cu publicul. În varianta sa extremă, jurnalul intim se dezice de propriile premise. Sinceritatea de gradul al doilea Jurnalele de reflecții ori jurnalele În care primează jocul ideii Împing până la ultimele consecințe această contradicție a genului. În ele vorbește o voce care Împrumută glasul altei voci. Mediată de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de remarcat o trecere obligatorie de la ficțiune la realitate. Doar că, În acest caz, realitatea intră, mai Întâi, cu agresivitate În domeniul ficțiunii, Într-o Încercare de a-l falsifica. Cititor al lumii și al vieții sale, autorul de jurnale intime acceptă, În virtutea unui pact creator, să devină prizonierul unui sistem de lectură În care autobiograficul se manifestă cu o forță represivă, autoritaristă. Simultaneitatea cu care sunt percepute, la lectură, aceste lucruri nu are și un echivalent În ordinea psihologică a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o continuitate pe alt plan. Ficțiunea din scrierile respective este, pentru autorul de jurnale, cel puțin un obiect real. Eul devine aici un pseudo: aceeași mână scriind cu cerneluri diferite. Ideea aceasta contrazice teoria unui Jean Rousset, pentru care jurnalul intim este un „text fără destinatar”14. Acest lucru poate fi adevărat doar În ceea ce privește naivitatea Începutului. Pentru autorul profesionist, Însă, scrierea jurnalului e strict legată de creația propriu-zisă. Nici În formele sale extreme - dacă nu chiar „extremiste” - (la Tolstoi, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dintr-un plan În altul. O strategie inconștientă, de cele mai multe ori, Însă nu lipsită de expresivitate și semnificație. Fărâmițări și fragmentări Că subzistă, În toate aceste tipuri de jurnale, un anumit aleatorism e dincolo de orice dubiu. Secvențialitatea și temporalitatea jurnalului intim sunt Însoțite de această caracteristică, mai puțin studiată, a literaturii intimității. Dacă pentru Maurice Blanchot blestemul jurnalului constă În obligativitatea de a „respecta calendarul”15, pentru majoritatea comentatorilor e izbitoare fărâmițarea, fragmentarea acestuia. În afara câtorva experimente (de la Noul Roman la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
obligativitatea de a „respecta calendarul”15, pentru majoritatea comentatorilor e izbitoare fărâmițarea, fragmentarea acestuia. În afara câtorva experimente (de la Noul Roman la fragmentarismul prozatorilor postmoderniști), prea puține cărți de literatură „tradițională” agreează dislocarea În segmente minuscule a materialului. Dar, pentru jurnalul intim, aceasta ține și de structura psihologică. Incapabil să copieze Întreaga existență, el copiază fragmente din ea. Doar În prozele lui Borges ori Într-un text al lui Carlyle se vorbește despre posibilitatea unei hărți de a cartografia Întreaga suprafață a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
va fi una scăzută: ea modulează și modelează informul și brutalitatea existenței. Barbara Johnson vedea, ca posibilă metaforă a literaturii biografice, nașterea lui Frankenstein, În romanul lui Mary Shelley. Există, fără Îndoială, un Frankenstein reprimat În toți autorii de literatură intimă. Dar tot cercetătoarea americană adaugă: „Frankenstein poate fi citit ca poveste a autobiografiei, ca Încercare de a neutraliza monstruozitatea autobiografiei”20. Firește, ca model teoretic, metafora poate fi extinsă la foarte mulți autori de jurnale intime. Ea se aplică perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
toți autorii de literatură intimă. Dar tot cercetătoarea americană adaugă: „Frankenstein poate fi citit ca poveste a autobiografiei, ca Încercare de a neutraliza monstruozitatea autobiografiei”20. Firește, ca model teoretic, metafora poate fi extinsă la foarte mulți autori de jurnale intime. Ea se aplică perfect lui André Gide (de la migrene, insomnii, vid al intenționalității, bătrânețe, până la sexualitate, decrepitudine și insignifianță se Întinde un Întreg imperiu al mostruosului, perceput cu o acuitate excepțională), dar aproape deloc lui Samuel Pepys. E greu să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o depășește, fără Îndoială, pe cea a contemporanului nostru Radu Petrescu. În același timp, e de remarcat o evoluție a modei care nu a rămas fără influență și În stabilirea a cât de mult se poate Îndrăzni Într-un jurnal intim. Ziua scrisă Moda acționează asupra jurnalului intim și Într-un alt fel. Evoluția tehnologiei a anulat supremația jurnalului de Însemnări. La fel de frecvente sunt și jurnalele intime Înregistrate pe benzi video sau audio. Ele sfidează, e drept, o tradiție foarte Îndelungată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
contemporanului nostru Radu Petrescu. În același timp, e de remarcat o evoluție a modei care nu a rămas fără influență și În stabilirea a cât de mult se poate Îndrăzni Într-un jurnal intim. Ziua scrisă Moda acționează asupra jurnalului intim și Într-un alt fel. Evoluția tehnologiei a anulat supremația jurnalului de Însemnări. La fel de frecvente sunt și jurnalele intime Înregistrate pe benzi video sau audio. Ele sfidează, e drept, o tradiție foarte Îndelungată, dar tocmai aceasta le face să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
influență și În stabilirea a cât de mult se poate Îndrăzni Într-un jurnal intim. Ziua scrisă Moda acționează asupra jurnalului intim și Într-un alt fel. Evoluția tehnologiei a anulat supremația jurnalului de Însemnări. La fel de frecvente sunt și jurnalele intime Înregistrate pe benzi video sau audio. Ele sfidează, e drept, o tradiție foarte Îndelungată, dar tocmai aceasta le face să fie cu atât mai semnificative pentru evoluția actuală a genului și pentru identitatea lui adâncă. Noi vom continua, desigur, să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sau audio. Ele sfidează, e drept, o tradiție foarte Îndelungată, dar tocmai aceasta le face să fie cu atât mai semnificative pentru evoluția actuală a genului și pentru identitatea lui adâncă. Noi vom continua, desigur, să ne raportăm la jurnalul intim scris - dar punerea sub semnul Întrebării a exclusivității lui e din ce În ce mai puternică. Ea tinde să creeze o nouă realitate, influențând, astfel, Înseși structurile de adâncime, bazele ficționale ale jurnalului intim. Rămânând la jurnalele câtorva dintre marii scriitori ai ultimului veac
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adâncă. Noi vom continua, desigur, să ne raportăm la jurnalul intim scris - dar punerea sub semnul Întrebării a exclusivității lui e din ce În ce mai puternică. Ea tinde să creeze o nouă realitate, influențând, astfel, Înseși structurile de adâncime, bazele ficționale ale jurnalului intim. Rămânând la jurnalele câtorva dintre marii scriitori ai ultimului veac, vom constata importanța capitală a datei În scrierea jurnalului. Realitatea e determinată cronologic, Înainte de a fi caracterizată de Însumarea constantă, progresivă a amănuntelor mai mult sau mai puțin materiale. Situația
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nivel, să dispară. Elementele de real sunt, odată transcrise În pagina de jurnal, doar un efect al realului, pe când partea de ficțiune se transformă Într-o realitate de gradul al doilea. Insomnia cuvintelor Există un spațiu pseudo-romanesc În care jurnalul intim Își satisface orgoliile de operă de creație. El e dat de mica lume a scriitorului, de universul Închis În care se Învârte acesta. Însemnările de jurnal devin atunci cea mai potrivită metodă de caracterizare a lumii obligată să se contemple
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Dar dacă În jurnal Întâlnim infinite astfel de situații, adică nenumărate deschideri, Întâlnim tot atâtea Închideri. Rareori se Întâmplă ca din nuclee romanești de genul celui citat să se dezvolte un spectacol ficțional În sine. Singura ficțiune propusă de jurnalul intim este una derivată din biografia autorului. Că ea nu este Întotdeauna o biografie strict factuală (ca la Pepys, la Tolstoi, la Gide, În oarecare măsură, la Rebreanu ori Mateiu Caragiale), ci se interferează cu elemente de psihologism (la Stendhal, la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de recunoscut chiar pentru cel care scrie. După cum se știe, există o expresivitate involuntară a oricărui text, o ieșire de sub control a imaginii pe care, cu obstinație, vrea să o propună. În laborator Pentru o Întreagă categorie de autori, jurnalul intim e locul În care se produce transformarea „reprezentării-idee” În „ființă fictivă”24. Acceptând existența acestei dualități, acceptăm și existența unei tensiuni (greu definibile, altfel) la limita celor două lumi Între care pendulează autorul de jurnale. Din acest motiv, nenumărate scrieri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
greu definibile, altfel) la limita celor două lumi Între care pendulează autorul de jurnale. Din acest motiv, nenumărate scrieri diaristice sunt și un excelent prilej al recapitulării Înaintea creației propriu-zise. Faza de laborator trece, la mulți scriitori, prin purgatoriul jurnalului intim. Chiar la un Liviu Rebreanu (al cărui jurnal a dezamăgit prin precaritatea elementelor de creație propriu-zisă) presiunea operei sparge, din când În când, paginile compacte de Însemnări strict informative, despre viața cotidiană a autorului: Firește, dacă aș putea scrie vârtos
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
afară, spre exteriorul lumii și al realității), el caută legitimitatea genului În luxul pe care și-l permite: de a fi un hibrid intelectual. Dacă Jean Rousset avansa ideea „textului fără destinatar”, am putea, prin similitudine, să vedem În jurnalul intim un „text fără trecut”. Intrăm astfel Într-un paradox: dacă jurnalul poate să trăiască mereu În prezent (situație, de altfel, relativă: În chiar momentul scrierii sale, el vorbește despre un trecut), autorul este Întotdeauna legat de o existență anterioară. El
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
El nu poate accede la această utopie a jurnalului: de a refuza cu obstinație trecutul și de a ignora cu trufie orice depășire a limitelor zilei. Claustrat Între două date, uitata zi de ieri și inaccesibila zi de mâine, jurnalul intim e istoria punerii Între paranteze a timpului. Eșantioane de real Dincolo de astfel de considerații, jurnalul intim rămâne un document al raportării artistului la realitate. Dacă pentru Amiel utilitatea jurnalului intim se reduce, uneori, la rolul „gamelor” pentru pianist (mărturisirea e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de a ignora cu trufie orice depășire a limitelor zilei. Claustrat Între două date, uitata zi de ieri și inaccesibila zi de mâine, jurnalul intim e istoria punerii Între paranteze a timpului. Eșantioane de real Dincolo de astfel de considerații, jurnalul intim rămâne un document al raportării artistului la realitate. Dacă pentru Amiel utilitatea jurnalului intim se reduce, uneori, la rolul „gamelor” pentru pianist (mărturisirea e, În cazul lui, cel puțin abuzivă: el se pregătește, scriind jurnalul intim, pentru Însăși scrierea jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
uitata zi de ieri și inaccesibila zi de mâine, jurnalul intim e istoria punerii Între paranteze a timpului. Eșantioane de real Dincolo de astfel de considerații, jurnalul intim rămâne un document al raportării artistului la realitate. Dacă pentru Amiel utilitatea jurnalului intim se reduce, uneori, la rolul „gamelor” pentru pianist (mărturisirea e, În cazul lui, cel puțin abuzivă: el se pregătește, scriind jurnalul intim, pentru Însăși scrierea jurnalului intim! Cele șaptesprezece mii de pagini de notație cotidiană au acoperit cu totul discutabila
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
astfel de considerații, jurnalul intim rămâne un document al raportării artistului la realitate. Dacă pentru Amiel utilitatea jurnalului intim se reduce, uneori, la rolul „gamelor” pentru pianist (mărturisirea e, În cazul lui, cel puțin abuzivă: el se pregătește, scriind jurnalul intim, pentru Însăși scrierea jurnalului intim! Cele șaptesprezece mii de pagini de notație cotidiană au acoperit cu totul discutabila-i operă științifică), pentru Gide aceasta e strâns legată de procesul creator ca atare. Ficțiunea este un extract de realitate, un eșantion
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
rămâne un document al raportării artistului la realitate. Dacă pentru Amiel utilitatea jurnalului intim se reduce, uneori, la rolul „gamelor” pentru pianist (mărturisirea e, În cazul lui, cel puțin abuzivă: el se pregătește, scriind jurnalul intim, pentru Însăși scrierea jurnalului intim! Cele șaptesprezece mii de pagini de notație cotidiană au acoperit cu totul discutabila-i operă științifică), pentru Gide aceasta e strâns legată de procesul creator ca atare. Ficțiunea este un extract de realitate, un eșantion al existentului, o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ei plasate la limita indecenței (Delta of Venus, Incest, Little Birds, A Spy in the House of Love), jurnalul e o Învălmășeală de senzații, asemănătoare celor Încercate de fumătorul de opiu care-și pregătește drogul. Ca practică a creației, jurnalul intim se debarasează de servituțile câtorva dintre genurile clasice. El e mult mai mult decât „spontaneitate eliberată de orice tehnică, simplă manifestare a nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e mult mai mult decât „spontaneitate eliberată de orice tehnică, simplă manifestare a nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele consecințe. Dimpotrivă, excelența jurnalului lui Gide e dată de o Îndrăzneală de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]