10,032 matches
-
din interfon răsună o voce metalică. — Bună! zic În aparat. SÎnt Becky Brandon, o pacientă. Nu mai adaug altceva. Întîi să intru și pe urmă văd eu ce fac. Ușa bîzÎie și o deschid. În mod normal, locul e destul de liniștit; azi, Însă, e extrem de agitat. Scaunele sînt ocupate de femei aflate În diverse stadii de graviditate, care discută cu partenerii lor și au În mîini broșuri intitulate „De ce să alegi Cavendish?“. Pe hol merg grăbite două moașe, vorbind despre „operație
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Asta Înseamnă contracție? — Luke... simt că nu mai am aer. Nu sînt sigură că pot face asta... Acum mă strînge și mai tare, și aproape gîfÎi, apucîndu-l bine pe Luke de antebraț. — O să fie bine. O să te descurci perfect, mă liniștește Luke, mîngîindu-mă ritmic pe spate. Domnul Braine e pe drum. — Oafa roșcată tocmai pleacă. Nu-i așa, Venetia? Nu-și dezlipește privirea de mine. Contracția pare să se fi sfîrșit. Senzația de Încordare a dispărut. Dar știu precis că se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
făcut parte dintr-un ciclu mai amplu de astfel de manifestări organizate de către Alianța Studenților Români chiar în Casa prietenului nostru Mihai Ursachi, în Copou, deși noi l-am cunoscut pe strada Sărăriei... Liviu Antonesei: Bun, bun, m-am mai liniștit, credeam căspectrele alea și-au dat cu părerea, eventual domnul acela căruia, vorba lui Dinescu, cred că deja citată de mine aici, "i-au crescut nicușori în obrăjori", la d-l Cristoiu mă refeream! Nu-i mai puțin adevărat că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
femei, dar are intensitate și captivează sensibilitatea (sigur, depinzând și de toleranța lecturii). Tot acolo cronologia e un fotoliu comod: ea nu împiedică, nu tulbură povestea, nu ne intrigă. Multe romane, de toate felurile, au această nouă intenție de a liniști cititorul. Surpriza, așadar, se mai ascunde, se mai însoțește și de altceva, la fel de important. Acest altceva este excelent ilustrat de Ishiguro în ultimul lui trans-roman, Never Let Me Go. Cu el și nu numai cu el narațiunea s-a mutat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care anunță că nu vor decât să-l amuze pe lector, sunt poeți care născocesc măști pentru a-l binedispune pe cititor. Și unii și alții speră că cititorul îi va lua în brațe la capătul textului și îi va liniști spunând, "E foarte bine așa, sunt de partea ta, ești cel mai bun dintre toți și o să-mi placi întotdeauna, orice ți-ar da prin minte să faci din cuvinte". Iar când e vorba de cuvinte și procedee, autorii Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
incandescentă de viață dintr-o carte care își bântuie toți eroii cu spectrul neființei. Capitolul 11 îl urmărește pe Dyer cum își trăiește și își exprimă moartea. Ackroyd o recreează: A trebuit să alerg până la capătul timpului meu și eram liniștit. Am îngenuncheat înaintea luminii și umbra mea s-a întins peste lume. Umbra lui se întinde și peste Hawksmoor când acesta îl găsește pe Dyer în enciclopedie. Cine vorbește? Pot cei pe moarte să-și retrăiască moartea? Detectivul (sperând să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bijuterie, un inel, ceva mic de valoare. Alteori fără vreun scop anume. Cu intenții bune, sunt sigur. Gestul are o năvălnicie nemțească: flămând, cu ochii arzând. Le ating doar pe cele mânioase. Le calmează, sunt sigur. O atingere și se liniștesc ca celelalte. (Care uneori se cam tânguie. Ne privesc cu dispreț și neîncredere. Dar înțeleg în ce stare sunt. Sunt de partea lor: le înțeleg.) Această atingere a femeilor ar putea fi simbolică. Viața și iubirea trebuie să meargă mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Câteva persoane importante se sinucid pentru a-și ispăși naționalismul din vremea războiului: directorul unei companii, un compozitor cunoscut. Se vorbește mult pe străzi de criminali de război, care sunt mai puternici ca oricând. Ono însuși simte nevoia să-și liniștească rudele că n-o să-și ia viața, dar i se răspunde că oricum n-are de ce, n-a fost el așa de important încât să se simtă vinovat. Orgoliul lui suferă în tăcere, chiar dacă își dă seama că ar fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mărită cu tânărul sărac din armată, juna care rămâne însărcinată cu un bărbat însurat între două vârste, fosta aspirantă la călugărie al cărei iubit o părăsește pentru a se călugări el însuși, adolescentul sălbatec care își găsește perechea și se liniștește. La început istoriile sunt separate una de alta, dar către sfârșit încep să se amestece. Coincidențele devin oarecum neverosimile și scad din realismul cărții. Se văd degetele autorului, care mișcă marionetele. Ceea ce unește personajele este faptul că toate merg la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din alte povești lipite de cea centrală prin pure coincidențe. Analiza felului cum gândesc eroii este incitantă. Un erou cu adevărat interesant este Harry, adolescentul mânios, care e violent, încearcă un viol chiar, până ce-și găsește o prietenă și se liniștește. Descriindu-l, Lodge se alătură preocupării lui Lessing și Burgess pentru violența adolescentină (vezi A Clockwork Orange, The Fifth Child, The Memoirs of a Survivor). Întocmai ca celelalte personaje, Harry trăiește într-o lume înăbușitoare, un univers neîncăpător, un cinematograf
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și ni se pare banal. E atât de clar că nu avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu știe mare lucru despre personaje. Dacă el nu știe, de ce am ști noi? Claritatea profund postmodernă liniștește lectorul/spectatorul. Ea nu rezolvă misterul. Chiar din contră, îl sporește. Acolo unde Joyce se dădea de ceasul morții să scrie o enciclopedie a umanului, Pinter simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce descifra la Pinter
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
verbul de conjugat, atributiva de substantivul lămurit, conjuncția de subordonată, verbul de complementul direct, de circumstanțiale, adverbul de verb. Această strategie a întreruperii se bate cap în cap cu începutul previzibil (cu literă mare) al versurilor, care parcă l-ar liniști pe cititor că e vorba de o poezie ca toate poeziile, că are de-a face cu vechea convenție poetică, nu pune nimeni nimic la cale. În realitate n-a mai rămas nimic din convenție: peste tot fraze întrerupte, sensuri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să se lovească de distanța mea. Asta e mai greu de înțeles. Nu mă consider, nu vreau să fiu un poet liniștitor, dar ca bărbat chiar nu văd de ce n-aș fi. În artă, însă, liniștea de doi bani nu liniștește pe nimeni. LV. Poemele tale au un aer de viață dincolo de moarte. Menționezi în The Shared Bath "intimitatea țestelor". Scrii o poezie a tainei, iar taina ta e dincolo. Pe măsură ce citim, descoperim urme de violență copleșitoare. Nu de puține ori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copii pe care regele nu i-a recunoscut, marchiza de Montespan fiind căsătorită iar copiii aveau statut clar de bastarzi. Soțul ei, marchizul de Montespan era exasperat de viața scandaloasă a soției sale la Curtea regală care, între timp, se liniștise, întrucît prin plecarea Louisei de La Vallière la mânăstire, scăpase de concurența unei metrese oficiale. În schimb, s-au declanșat ostilități din cauza imoralității la Curte și a creșterii numărului de bastarzi. S-a dat și un decret prin care se refuza
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Cum este curajos, s-a oprit pe loc; își duce mâna la garda sabiei; și, uitându-se înspre mine cu niște ochi indignați, exclamă, pe un ton plin de furie și dispreț totodată: Ah mon ami! Am înțeles. L-am liniștit; și veți fi de acord că eroarea-i nu era deplasată." Teatrul, care stârnește atât de mult entuziasm în epoca Luminilor, are totuși un adversar redutabil în persoana lui Jean-Jacques Rousseau. Condamnându-l în numele moralei, în Scrisoarea către d'Alembert
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
București, 1989, Sub ochii Occidentului, postfața trad., București, 1996; W.H. Hudson, Palatele verzi, Cluj-Napoca, 1992; Alexander Noble, Voi muri în libertate, București, 1996; Vladimir Tismăneanu, Reinventarea politicului, Iași, 1997; Țvetan Todorov, Noi și ceilalți, Iași, 1999; Henry Miller, Zile liniștite la Clichy, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Înainte de volum, RL, 1978, 19; Ion Bogdan Lefter, Certitudinea debutului, VST, 1981, 1; Liviu Petrescu, „Aripa grifonului”, ST, 1981, 1; Manea, Contur, 238-239; Paul Dugneanu, „Drumul spre Polul Sud”, LCF, 1985, 24
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
harpist cântă o invitație foarte umană la bucurie 1: „Generațiile pier și trec”. Chiar și monumentele funerare sunt o garanție caducă și: „Nu vine nimeni de Dincolo să ne spună despre felul lor (?) și despre lucrurile lor și să ne liniștească inimile până să ajungem și noi În locul În care au mers ei”. De aceea, „urmează-ți inima atât cât trăiești! Unge-ți capul cu mir, Împodobește-te cu pânzeturi albe, parfumează-te cu miresme exotice adevărate, din acelea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și legile pentru că, În spatele acestui fenomen, se află prezența și voința divină: Tu care faci ca sămânța să fie roditoare În femei, tu care creezi sămânța În bărbați, tu care faci să trăiască fiul În pântecele mamei sale și Îl liniștești ca să nu plângă, tu care Îl hrănești pe cel care este Încă În pântece, tu care dăruiești aerul pentru ca tot ceea ce creezi să trăiască! Când coboară din pântece pe pământ, În ziua nașterii, tu Îi deschizi gura ca să vorbească și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nașterii sale. Sub unele aspecte, amintesc de manesxe "manes" de la romani sau de pitaras, „părinți” sau strămoși indieni; sunt spirite ale defuncților, cinstite liturgic, mai ales de Anul Nou. Tocmai această natură a lor, de spirite ale morților care trebuie liniștite cu ofrande plăcute (Söderblom, 1899), duce la recunoașterea În Farvași a unei credințe arhaice În nemurire, legată probabil la origini de o etică În principal aristocratică și războinică (Gnoli, 1982a), asimilată și adaptată apoi zoroastrismului. Cât despre cealaltă divinitate, numele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
De ce? Pentru că-i evreu. Este obligat să lucreze pentru fratele meu. De ce ne urăsc oare? Chiar și birjarul, cînd e furios pe calul lui, strigă la el: "Dii, jidane!" De ce, de ce-i așa?" În timp ce conversația continuă, Harriet încearcă să-i liniștească: "Aici nu sînteți în pericol". "Nu despre pericol este vorba", replică sora lui Drucker. Pericol există peste tot. Este vorba despre un simțămînt, un simțămînt străvechi. Îi vezi pe evreii din Bucovina purtînd o blană de vulpe în jurul capetelor. Așa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cinstiți, în contrast cu boierii ipocriți, care se scăldau în lux, se dedau la jocuri obscene și la orgii cu lăutari țigani, și cu ciocoii. Viața la țară era "eternul spectacol divin al răsăriturilor de soare trandafirii, al apusurilor roșii, al amiezilor liniștite de vară, al serilor tainice și al nopților senine de iarnă, al pămîntului înghețat și al cerului înstelat parcă cu mărgăritare". "Țăranii duc astfel de vieți poetice și vor continua să ducă astfel de vieți, rămînînd superbi, "sălbatici" curați în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Avea acum să se repeadă la București ca să profite de oportunitățile uluitoare așa cum făceau toți cei de la Iași? Prin noiembrie și decembrie, nici o persoană importantă nu mai rămăsese la Iași. Politicienii regimului plecaseră. Așa cum remarca Iorga, Iașul devenise un oraș liniștit de provincie. Dar Iorga nu era politician. El nu "a luat-o la goană" spre București. A așteptat să fie invitat pe baza meritelor sale trecute. Va lipsi de la întoarcerea generalului Berthelot și de la paradele în cinstea victoriei. Nimeni nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atît de alarmat pe cît se manifesta opinia publică. "Rusia", scria el, "a încheiat deci un tratat comercial cu Reich-ul, așa cum am făcut și noi; este evident că pe moment Rusia nu vrea să intre în război... Așa că hai să liniștim sufletele agitate". Dar războiul a izbucnit la o săptămînă după încheierea tratatului. În următoarele două săptămîni, Germania și Rusia au împărțit Polonia între ele a patra oară. Iorga urma într-o măsură oarecare dictonul lui Samuel Johnson, începînd "să înlocuiască
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Războiului de 30 de ani din Germania secolului al XVII-lea (când armatele de mercenari trăiau pe socoteala populației locale, terorizând-o) dăinuie Încă, după 300 de ani, În basme și povești. În Spania anilor ’30, bunicile Încă Îi mai linișteau pe copiii obraznici cu amenințarea că vine Napoleon. Dar În cel de-al doilea război mondial, experiența ocupației a fost de o intensitate aparte, În mare măsură din cauza atitudinii naziștilor față de popoarele supuse. Armatele de ocupație din trecut (suedezii În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
militar În Europa, diplomații americani se confruntau cu realități mai complexe. Același secretar de stat Byrnes, care se baza inițial pe acordurile din timpul războiului și pe buna-credință sovietică, ținea la Stuttgart, la 6 septembrie 1946, o cuvântare menită să liniștească publicul german: „Câtă vreme e nevoie de o forță de ocupație În Germania, armata Statelor Unite va face parte din această forță”. Nu era chiar un angajament sonor pentru apărarea europeană, dar, provocat probabil de o scrisoare din iunie a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]