12,849 matches
-
vreau să cobor, spuse ea Încet. Nu... nu vreau să te Împart cu altcineva, Julia, cu alți oameni. Nu vreau să te pierd. Poate că Julia deschisese gura să-i răspundă, Helen nu era sigură. Pentru că În momentul următor fură luminate de un fulger, atît de scurt și nefiresc, Încît o sumedenie de mici detalii - cusăturile de pe gulerul Juliei, ancorele de pe nasturii hainei - păreau că sar din trupul ei În aer și se reped spre ochii lui Helen s-o orbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-ar putea trezi. Asta ar complica lucrurile. Trebuia să acționeze acum, se gîndi ea, sau niciodată... Se ridică, Își puse capotul și papucii și luă lanterna. Ieși În hol, coborî o rampă, mergînd atent, pipăind drumul, pentru că scara era luminată doar cu un bec albastru. Probabil că pășise fără să facă nici un zgomot, pentru că o fată, care venea cu o farfurie În mînă pe scări, dădu nas În nas cu ea la Întoarcerea rampei și aproape că leșină de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lor, prevenindu-le În legătură cu treptele mai dificile. Le ținu ușa din față deschisă, și apoi o luă pe potecă să facă același lucru cu poarta de la grădină. Ambulanța era parcată chiar după ea, iar dîrele albe pe vopseaua cenușie erau luminate de lună și părea că plutește deasupra suprafeței negre-sinilii a străzii. Kay și Mickey o puseră pe Viv jos și deschiseră ușa. Acum o să te punem la orizontală, spuse Mickey. Credem că asta o să te-ajute la sîngerare. Haide. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
totul de ele. Dar cînd Julia ieși prin ușa cu draperie și o lăsă o clipă singură, se duse Încet la fereastră și se uită În piață prin crăpături. Vedea casele argintate de lumina lunii și, În timp ce privea, cerul era luminat de scîntei și flăcări sinistre; le simțea vibrația ușor, În frunte, prin scîndură. Tresărea la fiecare din ele. Se părea că nu mai avea nici o urmă de Încredere. Începu să tremure - de parcă și-ar fi pierdut deprinderea, trucul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu te deranjează? Îl Întrebă Fraser nevenindu-i să creadă. — Te obișnuiești cu asta. — Nu te Îngrijorează că o bombă Împuțită s-ar putea Îndrepta spre tine și că tu nu poți decît să bagi capul la cutie? Celula era luminată de luna nefiresc de strălucitoare. Fața lui Fraser se vedea clar, dar ochii lui albaștri, copilăroși, părul blond și cafeniul păturii pe care o ținea pe umeri Își pierduseră culoarea - toate căpătaseră tonuri argintii, ca obiectele dintr-o fotografie. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un frig pătrunzător. — Du-te-n pat, repetă Duncan. Și apoi, cînd Fraser nu se clinti, se ridică În picioare, se urcă pe scaun și trase draperia. Se uită pe fereastră și văzu curtea și clădirea de vizavi de Închisoare luminată de lună. Undeva, către est, un reflector se mișca pe cer de parcă nu avea astîmpăr sau era nebun - putea fi În Maida Vale sau departe de tot, În Euston - și acolo se zărea ceva lucind slab sau un foc ridicîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rapid linia orizontului, făcîndu-i-se brusc frică. Căuta niște puncte de reper - turle, coșuri, ceva familiar ei. Dar nu putea vede nimic - și, oricum, uită o clipă spre ce direcție privea, nord-est sau nord-vest, deoarece forma străzii crea confuzie. Apoi reflectoarele luminară din nou, și cerul se transformă Într-un amalgam de umbră și culoare. Se răsuci și se Întoarse spre corpul femeii. — Haide, Îi zise ea lui Mickey. Probabil că tonul vocii era ciudat, că Mickey se uită la ea: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui și trepidă, probabil din cauza unor bombe care cădeau În vecinătate; dar efectul exploziei era ca și cum locul ar fi fost străpuns de un vătrai uriaș; focul mai lumină vreo cincisprezece minute, apoi Începu să se stingă. Unul dintre motoare fusese oprit și furtunele Înfășurate la loc. Lumina aceea Înspăimîntătoare se topi, și la fel și zgomotul pompelor. Luna apusese sau era acoperită de un nor. Obiectele Își pierduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bombe care cădeau În vecinătate; dar efectul exploziei era ca și cum locul ar fi fost străpuns de un vătrai uriaș; focul mai lumină vreo cincisprezece minute, apoi Începu să se stingă. Unul dintre motoare fusese oprit și furtunele Înfășurate la loc. Lumina aceea Înspăimîntătoare se topi, și la fel și zgomotul pompelor. Luna apusese sau era acoperită de un nor. Obiectele Își pierduseră ascuțimea marginilor apărînd În toată irealitatea lor; micile detalii erau Învăluite de umbre ca o armată de molii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prin funingine. Vedeți? repeta el. Vreți să vă uitați? Își ridicase mîna. În cele din urmă Înțelese că arăta spre un punct. Își Întoarse capul și văzu două figuri. Stăteau la mică distanță și păreau la fel de Împietrite ca ea. Erau luminate de focul slab și decupate din Întuneric: ceea ce remarcă mai Întîi fu paloarea nenaturală a fețelor și mîinilor prin comparație cu locul acela mizerabil de murdar. Apoi, una din ele făcu un pas și Își dădu seama că era Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aș roti legănat În a zborului clipă fugară, Nesfârșirea, fărâmă să-mi pară Peste dânsa-n rotiri proiectat; M-aș roti, m-aș roti însemnând Timp și spațiu prin văzduh înainte, Să găsesc pentru toate cuvinte Prin rotiri, tot mereu luminând...
M-A? ROTI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83832_a_85157]
-
vorbe în care sfinții ori Maica Domnului erau când adulați, când insultați prin vorbe grele, necugetate. O urmăream adeseori, trecând pierdută prin fața porții noastre. Uneori mă apropiam de ea cu vorbe blânde, încercând un gest de mângâiere. Atunci i se luminau ochii și buzele murmurau , Dumnezeu.. El.. cu cetele de îngeri.. El ne dă viață, El ne iubește.. Când soțul ei, ofițerul, s-a întors de pe front, era prea târziu. Femeia nu și-a mai revenit niciodată, ci a rămas dureros
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
capul, Pe ea o „arde la călcâie”. În căutarea fericirii Prinse fetele de-un dor, Au plecat din bătătură Să-și găsească viitor... Pe șoseaua de centură. Femeia Femeia e o dulce floare Imi place mult a ei alură Și luminează ca un soare... Păcat că tace rar din gură! Vin învestitori străini Străinii ne-au tot vizitat, Iar unii nici n-au mai plecat, Găsind la noi pământ și case, Dar, mai ales, dudui frumoase. -Amorul, un copil pribeag?! În
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
de prietenele dădace ale Paulei, Împreună cu obiectele muncii lor, mulți pe care nici nu-i recunosc. Fac parte din viața pe care și-o petrece Ben În lipsa mea. Când fetele astea necunoscute Îi pronunță numele și chipul fiului meu se luminează de plăcere, simt o Înțepătură de... ce anume? Dacă nu m-aș cunoaște mai bine de-atât, aș zice că e remușcare. În camera de zi, o mână de mame casnice poartă o conversație animată despre grădinița din cartier. Par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că dacă o să aștept destul, o să se Întoarcă. Doar că se păstra pentru vremuri mai bune. Lângă poza aceasta, se află una cu ramă de argint cu Emily când a Împlinit doi ani. Tocmai a văzut tortul și are fața luminată de bucurie. Mama Îmi urmărește privirea. —Superbă, nu-i așa? Dau din cap fericită. Oricât de mult ar fi fost puse la Încercare relațiile de familie, un bebeluș le poate reînnoi. Când s-a născut Emily și mama a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fie o pradă ușoară de spoliat în comparație cu cele ale nobililor, care și ei îi invidiau; cea mai mare înjosire a lor a fost cînd li s-au acordat salarii. Este inutil să adăugăm că au fost ținuți la ani lumină depărtare de centrul unității creștine sau că s-a dat sprijin oricărei disensiuni între Episcopi și mai-marele lor. Zîzania a fost semănată, iar răzvrătirea a fost lăudată și susținută în taină, și răsplătită; Papa, părintele părinților, supremul judecător al credinței
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
toate credincios, chiar și cu prețul propriei sale vieți, nu spun adulator, nu spun curtean, nu spun tîlhar, nu spun să satisfacă servil toate dorințele și gîndurile cunoscute și închipuite ale regelui, ale miniștrilor, ale Guvernului, acel Episcop trebuie să lumineze și să îndrepte oamenii după litera Evangheliei pe care să știe să o tălmăcească 255. Dacă nu aceasta este rațiunea pentru care principele acordă atîta importanță deținerii puterii de a numi Episcopii, este clar că acesta încearcă să găsească o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
El a alcătuit poporul de credincioși în așa fel încît să se găsească la fericita necesitate de a trebui să sancționeze El însuși legea divină; astfel puterea care sancționează legea a cedat-o poporului său, deci ceea trebuie spus va lumina această afirmație care nu trebuie să trezească nelămuriri nimănui. În rîndurile poporului creștin, deci în orice națiune care îi aparține, apar întotdeauna trei puteri de fapt: puterea supremă sau guvernativă, puterea optimatului sau a nobililor și puterea poporului. Se întîmplă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bine să opereze prin intermediul unei întreprinderi comune decât pe cont propriu. Contribuția majoră a gânditorilor și "savanților" s-a materializat în elaborarea doctrinei cooperatiste, în stabilirea principiilor de ordin general care ghidează întreprinderile cooperatiste și care au rolul de a lumina calea membrilor acestora. Conform Dicționarului limbii române, cooperația este actul sau acțiunea de a opera împreună cu alții, pentru a atinge un scop comun. Acest concept general capătă o semnificație aparte atunci când încercăm să definim termenul de cooperare din perspectivă economică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
știam că simfonia deserturilor de la Le Cirque nu o să mă tenteze deloc. Daphne locuiește în Beverly Hills, într-o casă în stil spaniol construită într-o dezordine studiată pe un teren care se întinde până aproape de Hotelul Bel-Air. Aleea era luminată cu felinare și, ca de obicei, Daphne s-a întrecut pe sine cu aranjamentele ei florale. Oriunde întorceai ochii, vedeai vaze uriașe, pline cu flori și ramuri de iasomie, chiar și la toaletă. Evident, a exagerat și în privința personalului. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
personalului. Îi place să aibă cam cincisprezece majordomi de fiecare invitat, de aceea e cam aglomerat la petrecerile ei. Când am ajuns, sufrageria era atât de plină încât invitații începuseră să se-mprăștie pe terasă, spre piscină. Toată grădina era luminată cu felinare pe care Daphne le achiziționase din Maroc, într-una din călătoriile ei pentru cumpărături, iar pe gazon erau așternute peste tot covorașe brodate și pernițe. Nici n-am apucat bine să asimilez scena, că Zach a și cârmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de sub mască. Prietenul meu zice că-i foarte potrivit pentru mine. —Prietenul tău? El este prietenul tău, Julie, i-am spus dându-mă cu FPS 30 pe picioare. El e doar unul dintre prietenii mei. Regret că trebuie să te luminez, iubito, dar o mulțime de femei au un soț și mai mulți prieteni. Nu poți să-ți pui toate diamantele într-un singur seif. Mă întrebam cum s-ar simți Charlie dacă ar afla că nu-i decât unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
el nu voia decât să se cuibărească lângă mine și să ne uităm la televizor. Amintindu-mi nepăsătoare că n-am DVD player, i-am spus cu o încredere debordantă: —Bineînțeles! Am luat ultimul film al lui Scorsese. Zach se lumină la față. E înnebunit după filmele astea groaznice, regizate de Scorsese. Am adăugat cu nonșalanță: — Ce-ar fi să prepar un Mojito mai întâi? Pășeam pe gheață subțire. Găselnița cu filmul lui Scorsese fusese genială, acum trebuia doar să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
asta. Nu-i nimic altceva de spus despre pantalonii ăștia blestemați decât mergeți și probați-i, se plânse ea. Avea dreptate. Câteodată, conversațiile de la petrecerile newyorkeze erau atât de ordinare, încât cu greu le mai suportam. Dintr-odată, Julie se lumină la față. — Stați așa! strigă ea. O să organizez un grup de lectură, știți, un club de citit. E singura metodă să descâlcim câlții din creierul lui Jolene. O să ne fie și nouă de folos. —Mie-mi place să fac kickboxing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Griffith surprinsă fără machiaj. Când s-au deschis ușile liftului, am fost înconjurată de liniștea aceea specială pe care o întâlnești doar pe holurile hotelurilor. Nu era nici cel mai mic zgomot, doar liniștea plăcută a somnului. Coridorul lung era luminat de o strălucire portocalie, soporifică. Am mers în vârful picioarelor până în capăt, dincolo de camera 606, până la 607, care era ultima ușă. Binecuvântare! Somnul era aproape. În apropiere, o fi și un mini-bar, iar ideea asta a avut darul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]