10,420 matches
-
mansarda unui bloc spre care te strecurai cu greu, virând printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la intrare, adolescenți dosiți în umbra scărilor, adăstând în diverse poze - unii se mângâiau, alții, probabil, trăgeau țigări cu „iarbă”, afișând o nepăsare veselă în fața străinilor. Nu aveau, aparent, nici o legătură cu cele ce se întâmplau mai sus de ei. Sau poate doar le plăcea să stea într-un loc vestit pentru libertinajul moravurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru că așa mi-au surâs buzele. Te-ntreb, oare tu, dacă asemenea ai spus, surâzând, cărei alte dureri i-ai spus astfel? Desigur, înălțimea pe care-am azvârlit-o din ochi, ca pe o suliță fără întoarcere, tu altcum ai mângâiat-o, pentru că mâinile tale, gemene cu ale mele, sunt absurde, și-ar trebui să ne bucurăm de aceste cuvinte trecând de pe o gură pe alta ca un râu nevăzut, căci ele nu există. O, prietene, cum este albastrul tău? Nașterea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
frumos, când de fapt el este posac și rezervat, iar design-ul e ultima preocupare a locuitorilor săi. Amatori de primăveri culturale, mergeți să vă faceți datoria voastră de vilegiaturiști de-a lungul Tibrului, pe colinele Pnyxului, sau în lagună! Mângâiați-i cu privirea, în weekendurile prelungite din luna mai, pe zeii morți și pe fecioarele căzute în lume pe Afrodita, pe Apollo, pe Hercule și pe tutti quanti. Acești adormiți au primit frumusețea ca pe un certificat de deces, e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
semiindustrială à la De Chirico, presărată cu arcuri de triumf, coloane decapitate și mozaicuri rămase în părăsire. Poate că Isus n-a asistat la cursele de care de luptă, dar va fi urcat treptele templului zeiței Astarté și va fi mângâiat cu mâna sarcofagele de marmoră sculptată. Pe Ahile în haremul regelui Lycomedas, de exemplu, ori pe Priam sosind în tabăra aheilor. Va fi cumpărat de la piață niște murex brandaris, cochilii căutate de vopsitorii din port care confecționau acele frumoase mantouri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vezi, Doamne, întristarea mea. Perduți sunt copiii mei, fiindcă vrăjmașul s-a întărit. A pus mâna sa vrăjmașul pe tot ce-mi era mai scump. A zdrobit regatul și pe principi. Lăsați-mă, amar voi plânge; nu încercați a mă mângâia. Eremia. Vai vouă celor ce râdeți! vai vouă celor sătui! Mai violent decât un jurnal în opoziție. Brav, așa de brav încât ar fi în stare să fumeze pe un poloboc cu pulbere, ca Jean Bart. Un potpuriu de lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât manifestarea funcțiunilor fizice, am impresia tristă că trăiește zadarnic sub soare... Roman social. Costescu-Buciumanu Începutul. Copila lui Panaite se joacă prin parcul boeresc și aude că vine moara pe Siret. Întâmplările se zugrăvesc în ochii ei mari. Boerul o mângâie are 8-9 ani și mai târziu, caracter fire aleasă nenorocită în viață își va aminti aici cu drag de copilăria senină. Consultă (fată) în zbuciumele dezamăgirii ei, după părinți și preot, o cărturăreasă... Fântânarii... Duduca Lizuca e copila lui cuconu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la vale, după cursul apei. Unul dintre curtenii Măriei Sale auzind vorbind pe Măria-Sa de căderea Țarigradului unde au intrat spurcații ismailiteni, pângărind pe mireasa lui Hristos, biserica noastră, a început a plânge cu lacrimi și nu se mai putea mângâia. Stolnicul Gavriluță și-a prins nevasta cu unul. Cela a fugit; ea s-a făcut moartă, la pământ. Iubind-o ca un prost ce era Gavriluță a început a o boci; până ce ea a deschis un ochi. Ce este? o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pasiunea lui de arheolog și cu dragostea lui pentru tezaurul ce i se încredințase și pe care îl cercetase și-l mânuise îndelung și cu pietate pentru trecut, de patruzeci și cinci de ani. I-am strâns mâna, l-am mângâiat și i-am făgăduit să reviu ceeace i-a făcut plăcere. I s-au limpezit ochii umbriți de mâhnire și ne-a zâmbit. Băi de sulf de 25, ape termale. S-au făcut acum foraje la 2000 m. adâncime, de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cuvinte. Haita căreia i-au luat oamenii, din milă, al patrulea cățel, care rămăsese din cinci, înecați în baltă, din pricină că vatra lor era lângă mal. A venit furioasă lătrând cu învierșunare, cerându-și cățelul. Oamenii căutau s-o îmblânzească, îi mângâiau puiul, îl hrăneau. Ea l-a furat și l-a dus într-o tihărai, dintre brazi, de unde se întoarce de câteva ori pe zi, ca să latre și să blesteme pe dușmani, c-o învierșunare neistovită. În luna lui Octomvrie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
își dădu astfel părerea, mai multe glasuri de neîncredere și nemulțămire își făcură loc. Căutau să se amestece slujbașii satului, zădarnic. Preotul se apropiase de mine și-mi lămurea dreptatea oamenilor. Apoi gospodarii își strânseră cojoacele la piept și-și mângâiară pletele. Într-o mișcare domoală se întoarseră spre ușă. Oratorul și încă câțiva, așteptară să-mi întâlnească privirile. Apoi cu sănătate! Și eșiră toți din biserică, foarte neîncrezători și triști. Un advocat tânăr îmi spunea în tren: Noi în județ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este totul în jur! Copaci, iarbă, dealuri și văi, delimitări nu prea înalte ale terenurilor cu piatră, care aici o vezi peste tot. Lumina blândă a soarelui spre apus, care nu mai arde ca ziua, ci parcă vrea să-ți mângâie fața și să-ți învioreze trupul împreună cu adierea vântului de seară. Este minunată seara la Ferreiros, între câmpuri, după ce ai mâncat bine, după ce ți-ai mai dat cu cremă și analgezice picioarele obosite. Toate acestea sunt bucuria și durerea ta
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
I R E Adio, câmpuri înverzite Sculptate în sufletu-mi pribeag. Adio lanuri aurite, Din trecutu-mi atât de drag. Îmi zboară gândul meu departe Purtat de un dor aprig și tăcut Prin vii, grădini, livezi încărcate. Adio, întregului trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până mă va ajunge apusul necruțător. Purta mă vor cărările prin câmpiile mânoase În diminețile cu rouă, cântate de ciocârlii în cor. Adio voi ortaci de glie, Cu care împreună făcut- am câmpiile să rodească Părtași
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
au făcut să părăsim Transilvania și, apoi și România, veniți în Basarabia, ne-am simțit din ziua cea dintâi între frați. Cu bucurie, iubiții noștri frați moldoveni și-au deschis brațele pentru a ne primi la ei și a ne mângâia în nespusa noastră durere. Vom putea noi uita vreodată această dragoste frățească ? și vom putea mulțumi după cuviință lui Dumnezeu că, într-o vreme când nu mai puteam lucra la noi acasă pe tărâm cultural, am găsit aici putința de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
interesat niciodată. Nu scriu și nu am scris nici pentru cititorul de rând, nici pentru critici, am scris pentru mine. N-am un grup literar în spate care să mă promoveze. Așa că n-am niciun cititor consecvent, care să mă mângâie pe creștet atunci când îmi e greu. Mă întristează melancolic faptul că poeții tineri, cititori de altă sensibilitate, nu-mi sunt apropiați (îmi sunt chiar "dușmani naturali", mă antipatizează din instinct). N-am nici măcar un prieten în București la care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mulgeau oile sub un umbrar. Câinii lor mari m-au privit cu precauție, dar eu am fost cel rezervat acești câini sunt făcuți pentru a se lupta cu lupii. Poate că sunt drăguți, dar nu sunt făcuți pentru a fi mângâiați. Ciobanii și-au făcut treaba repede și într-o oră obținuseră elementul de bază pentru brânză. Odată treaba terminată, m-au invitat să iau prânzul cu ei: sarmale, gogoși și băutura locală țuică de mere... ". Recunoști descrierea? Cum te simți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Iți pasă de " ora exactă " a Europei? Unde se situează poezia ta în relație cu poezia Europei? Domnul tău englez nu a înțeles nimic din frumoasa-i experiență maramureșeană. O văzut, o plecat și o scris. Atât. Dacă ar fi mângâiat măcar unul dintre câinii stânei și-ar fi dat seama că acei câini, câinii de stână, sunt chiar de mângâiat. De nemângâiat este jurnalistul! Ăsta mușcă și în somn! Nu a văzut și nu a înțeles nimic! Chiar cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu a înțeles nimic din frumoasa-i experiență maramureșeană. O văzut, o plecat și o scris. Atât. Dacă ar fi mângâiat măcar unul dintre câinii stânei și-ar fi dat seama că acei câini, câinii de stână, sunt chiar de mângâiat. De nemângâiat este jurnalistul! Ăsta mușcă și în somn! Nu a văzut și nu a înțeles nimic! Chiar cred că în imberba-i sclifoseală de peste "canal" ar fi preferat ca atât ciobanii, cât mai ales câinii, să-i lingă foaia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Întâlnit cu Maica Sa; unde a căzut a doua oară sub povara păcatelor noastre; apoi unde S-a Întâlnit cu Veronica, cea care I-a șters Fața; unde S-a Întâlnit cu femeile care-L plângeau pe care le-a mângâiat și le-a spus să nu mai plângă pentru El, ci pentru copiii lor; apoi unde S-a Întâlnit cu Simon Cireneanul care L-a ajutat să ducă Crucea până pe Golgota. Pe tot acest parcurs al Drumului, părintele David citea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
locuit Fiul lui Dumnezeu În acest frumos orășel de acum. Pe atunci era un sătuc, cu oameni modești aș spune. Nazaret - Patria Cerească. De aici a pornit către toate popoarele lumii Salvarea. Ce luminat e! Ce raze de soare ne mângâie deși este 25 octombrie 2003. E cald, sunt peste 250C. Lumea e Îmbrăcată În tricouri și sandale, e vara În toi. Locul unde a vorbit Îngerul cu Sfânta Fecioară Ce oameni buni și primitori, m-a uimit bunătatea lor. Care
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și i-a tăiat capul.” Multe alte pilde a spus Fecioara pentru a urma ce este bun și plăcut lui Dumnezeu și pentru ca noi să ne putem mântui. Chiar din viața pământească Maica Domnului a fost bună, a iubit și mângâiat pe toți cei săraci și bolnavi sau singuri. Cu adevărat milă și ajutor a fost și a rămas pentru toți, că-i Mama noastră a tuturor. Și mult mă bucur și eu că am aflat-o pe ea, că-mi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ca un cavou boltit, semicilindric. Și este acoperit cu catifea mov, cu semnul cultului mozaic pe ea. Și o stea galbenă cu șase colțuri cum e la evrei. Doi rabini stau În fața mormântului, după un mic grilaj de fier, și mângâie poporul care vine și se roagă. Aici se odihnește Împăratul și Proorocul David. Aici se odihnește Regele lui Israel care a scris Psaltirea. A scris cei 150 de psalmi atât de frumoși și Înălțători către Dumnezeu. Când Îi citești ți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
atât de mișcător În suflet să vezi, ți se umplu ochii de lacrimi privind-o. Cu puțin efort te poți urca pe stâncă la El. Și eu, nevrednica, mam urcat, măcar am atins buzele de Călcâiul Lui și L-am mângâiat puțin cu mâna și cu inima sufletului. Merg pe alee privind Grădina, mă opresc o clipă, o Îmbrățișez cu sufletul și cu ochii plini de lacrimi Îmi iau rămas bun. Greu mă despart de grădină , dar n-am ce face
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la Iordan Vine lume an de an Se-nnoiește făptura, Cum spune Scriptura. La râul Iordan Zâmbet de Copil - Lacrimi de Iubire 06.06.2008 Stând la pieptul mamei Strâns și Îmbrățișat Și mâna ei caldă Cu drag l-a mângâiat Un zâmbet de copil s-a arătat Hăinuțe noi de-ai Îmbrăcat Și o jucărie ți s-a dat Pe fața lui Un Zâmbet s-a arătat Doamne ce fericit este acum Acel copil Îngenuncheat Alături de mămica lui El s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cui o plânge... Vin-o Maică să mă vezi Și durerea să mi-o crezi Cine poate asculta Durerea din viața mea? Fiecare are a lui Și n-o vede pe-altui Numai Tu Măicuța mea Tu pe toți poți mângâia Mâna Ta cea milostivă Pentru toți e de-opotrivă Întinde-o deasupra mea Și-ntărește-mi inima Roagă-L Tu pe Fiul Tău Să-mi dea Har din Harul Său Crucea să-mi pot duce eu Din lume când voi pleca
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ai asemănare... Iubire nesfârșită La toți e dăruită! Să guste din Ea. Ea este Învierea E viața mea, și-a ta! Să ne grăbim cu toți Ca să gustăm din Ea! O rază de soare Prin geam s-a strecurat Să mângâie „Jertfa“ Fiului de Împărat! Aceasta e povestea Duminica la Biserică La noi În sat, Răchiți-Botoșani. Cuget-Cugetare 20.02.2006 Bunătate, imensă bunătate Mintea nu poate cuprinde Imensa bunătate Dragoste nemărginită Iubire nesfârșită... Acestei imense comori Numai minunatul Dumnezeu Le are
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]